Raspuns pentru cititoarea MORTYCIA ADAMS

Sunt impreuna cu iubitul meu de un an si trei luni. Locuim impreuna de 5 luni. Relatia noastra e destul de frumoasa , exceptand micile divergente si faptul ca atunci cand e o problema mai importanta si discutam, incepe sa ridice tonul la mine. Eu am avut in familie un asemenea mediu in care tatal meu tipa la mama si , invariabil, incepea si ea sa tipe, asa ca eu ma temperez si incerc sa fiu calma. Eu si prietenul meu sunt aceeasi zodie-berbec. Amandoi pasionali, amandoi calzi, avem aproximativ aceleasi hobbyuri (mergem chiar pe stadion la fotbal impreuna), facem curatenie impreuna, mancare. . Inca de la inceput a perseverat in "cucerirea" mea pt ca eu eram foarte oripilata de barbati din cauza relatiilor esuate pe care le-am avut pana sa il cunosc pe el (am uitat sa va spun ca am 20 de ani) si nu mai voiam nimik serios. Ne intelegem foarte bine, tin sa subliniez asta, diferenta de varsta e de 5 ani (el are 25). Exista insa si lucruri mai putin placute sau utile in faptul ca semanam. Suntem impulsivi amandoi si ne lipseste rabdarea. Problema este ca mama insista pe faptul ca daca el nu are studii superioare (a avut o problema foarte grava in familie exact in perioada cand a dat la facultate si a trebuit sa se descurce singur, iar banii castigati de la un job nu-i ajungeau sa si traiasca si sa isi plateasca facultatea, asa ca a renuntat dupa un an la ea ) si eu am, ma tarziu o sa se simta complexat si inferior. Asa a fost cazul ei, tatal meu neavand studii, si din cauza asta intotdeauna a fost complexat si isi manifesta complexul prin violenta fata de ea. Credeti ca are importanta faptul ca nu are studii superioare? Ne iubim foarte mult, avem planuri sa ne facem o familie, dupa ce eu termin facultatea. Va rog mult sa imi raspundeti! RASPUNS PENTRU "MORTYCIA ADAMS" Draga mea, Am senzatia ca tu iti formulezi problemele in functie de cei pe care ii consideri adulti - parintii tai! Imi spui ca ai 20 de ani - iti pot sugera ca esti destul de mare sa decizi ce e mai bine pentru viata ta? Sper ca lucrezi cat mai curand! Si insist pentru ca fiecare femeie sa fie independenta financiar si argumente gasim usor! Ma bucur ca ai intalnit un barbat hotarat, care sa te poata ajuta sa treci peste experientele mai putin fericite din viata ta ! Diferenta de varsta va poate ajuta atunci cand luati decizii, el avand experienta de viata suplimentara. Decizia de cariera este o poveste care il priveste pe el, in primul rand si apoi pe tine /voi , ca si cuplu. Cred ca povestea cu a fi sau nu complexat de diferente( in conditiile in care el nu si-ar continua studiile, desi timp mai este !) este ceva care tine de un echilibru al balantei care incepe de la tine, tu poti determina « inclinarea » ei. Apoi depinde si de felul cum e receptat de cei din familie. Faptul ca tatal tau a fost afectat, « complexat »- cum zici tu, se datoreaza exact inclinarii balantei, realizata de persoana considerata de el semnificativa. Adica - mama ta ! Asta nu inseamna ca tu vei continua aceiasi calea ca si ei sau ca prietenul tau/viitor sot va parcurge acelasi traseu. Desi felul in care am realizat modelarea comportamentala dupa cea a parintilor nostri pare sa fie foarte puternica, numai de noi depinde cum decidem sa fim! Se pare ca voi ati decis sa fiti impulsivi si "nerabdatori"! Alegerile ne sunt influentate de persoanele importante din viata noastra si depinde de noi ce facem cu "zestrea" primita, inclusiv cea emotionala! Ar fi o experienta dificila pentru oricine sa depaseasca ceea ce s-a deprins sa realizeze comportamental de mult timp. Nu cred ca viata voastra ar fi schimbata prin ceva daca amandoi face ce va doriti profesional. Daca simtiti necesitatea unei schimbari vocationale veti decide impreuna cum veti proceda. Important este sa vorbiti deschis despre nevoile si dorintele voastre. De asemenea sa aveti rabdare pentru ca relatia voastra sa se armonizeze. Sunteti persoane diferite ce vin cu o anumita experienta de viata, cu trairi diferite si viziuni diferite si va trebui sa gasiti , in orice situatie , calea de mijloc. Astfel veti putea acorda respectul cuvenit celuilalt evitand, in acelasi timp, sursele conflictuale. Nu va temeti sa exprimati opinii diferite atata timp cat aveti grija sa nu fiti agresivi prin modalitatea de abordare a subiectului! Imi spui ca semanati foarte mult si arati si cum. Nu pot decat sa ma bucur pentru ca astfel inteleg ca sunt macar tot atatea motive pentru care va bucurati de "impreuna"! Va felicit si pentru ca va petreceti timpul facand tot felul de lucruri amandoi! E mare lucru sa imparti si timpul de "obligatii" si pe cel de "placere" cu perechea ta! Eliminati multe frustrari care incep cu "numai eu fac…" si e un exercitiu bun de armonizare. Bravo!(asa sa procedezi si cand vei avea un bebe!). Daca ar fi sa ne gandim la problema agresivitatii manifeste va recomand sa folositi modalitati specifice de management al agresivitatii! Ati putea consulta un specialist fata in fata - pentru ca e necesar sa afle punctele de vedere ale unui cuplu de la ambii protagonisti! Plus ca sunt multe alte surse de informatii decat cele pe care le vad eu aici si pe care un consilier le-ar putea folosi pentru a va putea ajuta mai mult! Sper sa va fi ajutat si sa aplicati sfaturile date! Cu drag! Psiholog Luminita Badita Ai nevoie de un sfat specializat la intrebarile care te framanta? Psiholog Luminita Badita are raspunsul la problemele tale. Scrie-i pe adresa luminita.badita@garbo.ro si in scurt timp vei gasi pe Garbo sfatul ei.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Parintii in relatia de cuplu.