ghid pentru o viaţă împlinită
Info
x
info
 
 


Info
x
info
 
 

Viitoare mamica singura...

Voteaza
*****Scor: 5 din 0 voturi
 

Buna ziua,

Numele meu este Andra, am 21 de ani si sunt insarcinata in 5 luni.
E prima data in viata mea cand intru pe un forum pentru o problema personala, deci va rog sa ma scuzati daca am gresit categoria.
Sa va spun o parte din povestea mea, totul a inceput anul trecut prin ianuarie, am cunoscut un baiat care locuia in Anglia, am decis sa ne intalnim, reactia chimica dintre noi a fost foarte puternica, ne intelegeam bine atat noi doi cat si ai mei au inceput sa il indrageasca foarte mult. Dupa cateva discutii am decis sa ne mutam impreuna in Uk,ai mei hotarand sa vina cu mine, la insistentele prietenului meu.
In luna Martie eram deja logoditi cu planuri de nunta pentru anul precedent. Si, ca orice socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, ne-am tot anulat planurile din diverse motive.
In primele luni totul a fost perfect , nu existau discutii nu ne certam... in schimb dupa o perioada au inceput discutiile, certurile,contrazicerile. Situatia s-a inrautatit cand fratele lui a avut niste probleme atat la locul de munca cat si cu viata personala. Am insistat saptamani intregi sa se mute la noi, m-am gandit ca indiferent de discutii familia ramane familie. Dupa acesta mutare, parca totul o luase razna, nimic nu mai era normal. Uneori parca doar existam, nu mai traiam. Logodnicul meu incercand sa imi spuna mereu ca se vor rezolva lucrurile si va revenii totul la normal, dar parca nici el nu se credea.
In luna Septembrie am aflat ca sunt insarcinata. Chiar daca nu ma simteam si simt pregatita pentru a devenii mamica, am spus ca voi invata cum stau lucrurile, nimeni nu cred ca s-a nascut invatat.
Totul parca se mai calmase un timp,am zis ca asta a fost ceva care ne-a unit familia in cele din urma, insa in perioada Craciunului au inceput alt fel de discutii intre mine si fratele lui.Parca tot timpul imi cauta nod in papura. I-am spus logodnicului meu de foarte multe ori ca aceasta prezenta nu imi face bine, ca nu am nevoie de astfel de certuri sau discutii, el intorcandu-se la mine spunandu-mi ca vreau sa il despart de familie, ca nu am nici un drept sa ma bag in relatia lor . Desi inca erau multe neintelegeri in ceea ce priveste atmosfera din casa , am hotarat sa nu ii mai spun nimic, chiar daca erau foarte multe lucruri spuse la adresa mea.
In ultimele 2-3 saptamani cred ca nu a existat o zi fara sa ne certam.De multe ori adorm seara pe la 2 si sunt in picioare la 6. In ritmul asta, eu prefer sa raman singura cu bebe, nu as vrea sa creasca intr-un asemenea mediu, sa fie inconjurat de tipete, de urlete. Am toata sustinerea din partea alor mei, insa nu pot sa le cer ajutor financiar. Mi-au oferit mult prea multe. Am incercat sa discut cu prietenul meu, dar toate discutiile au dus la reprosuri si amenintari.
Am nevoie de cateva sfaturi, vreau sa stiu ce as putea face.

Va multumesc anticipat
  citeaza   raspunde

Draguta mea esti foarte tanara...nu ti-o irosi.Doar un sfat am:intreaba-ti inima si ea imediat iti va raspunde si vei sti ce ai de facut.Raspunsul ei va sta in tipul de emotie pe care o vei simti la raspunsul pe care ti-l va da.Sa-ti dea Dumnezeu sanatate multa si felicitari ca nu te-ai gandit nici o clipa sa dai afara bebelul.Este un dar de la Dumnezeu.Sa auzim numai de bine.Te pup
  citeaza   raspunde

Pentru siguranta ta si a copilului este cel mai bine sa fii singura.
Un copil nu poate creste intr-o atmosfera improprie, iar .modelul sau de viata ar fii unul negativ.
Mergi inainte cu credinta si vei reusi,chiar si singura..Iar daca familia ta este alaturi de tine, in demersul tau cu atat mai bine.
De-a lungul vietii inconjoara-te de oameni buni, luminosi si care iti pot darui numai lucruri bune.Succes, multa sanatate si cu credinta inainte.

  citeaza   raspunde

Sau poate va mutati singuri si nu mai chema pe nimeni.vezi tu.numai bine iti doresc tie si la bebe
  citeaza   raspunde

Da.situatia pare cumva scapata de sub control,insa trebuie sa te gindesti la toti si la toate.Nu lua hotariri pripite,nu crede in cei care te sfatuiesc egoist,adica doar tu contezi.Roaga-te intens,este momentul sa te increzi mai mult in Dumnezeu.Incearca puterea rugaciunii,toate se vor rezolva,ai rabdare,incearca sa=i intelegi tu pe cei din jur.Dumnezeu sa te calauzeasca spre intelepciune.
  citeaza   raspunde

CEL MAI BUN SFAT --> Garbo 394188

Nu-ti fie teama sa fii singura cu copilasul tau, daca il ai pe Dumnezeu alaturi si, pe parintii tai! Mai bine singura, decat alaturi de un "tata" care nu-si asuma responsabilitatea unui copil!


  citeaza   raspunde

Poate va impacati cand sunteti singuri.pe proetenul tau il influenteaza fratele.dar familia este mereu pe primul loc.oricat teai strafoca sa fie de partea ta.poate daca stati singuri poate gandeste altfel.numai sa poti tu ierta compoetamentul lui anterior.si cu un copil si singura nu este usor.eu una asa as incerca daca ura nu ar fii prea mare pt el.sa imi fii facut prea mult rau
  citeaza   raspunde

Draga mea, poate sunt subiectiva, dar in cazul meu, nu s-a imbunatatit situatia. Eu am fost casatorita, dar inca de la inceputul sarcinii mele au fost discutii, uneori agresive. MI-am tot spus ca odata cu copilul, vor inceta, Dar s-au inrautatit. SI mai tarziu am tras ani grei. Dupa 1-2 ani s-au linistit putin apele, de am indraznit dupa 3 ani sa-i mai fac un copil. Eh, primele palmi le-am primit insarcinata. Apoi dupa cativa ani, mi s-a reprosat ca i-am facut doi copii pe cap. Ca nu a avut vreme nici sa-si revina. In fond el nu a fost matur nici dupa ani buni. Am tras 19 ani, incercand zi de zi sa ii fac pe plac, sperand ca ma va aprecia. Dar nu a fost asa. Eu am divortat dupa 19 ani de casnicie. Pana atunci nu am vrut sa imi pun copii in situatia de a sta unul cu parinte si altul cu celalalt. Imi pare rau, dar eu cred ca nici la voi nu sunt conditii sa aveti o viata linistita, un camin calduros pentru bebelusul tau. Roaga-te la Dumnezeu sa te lumineze si sa iti dea putere sa faci ceea ce e cel mai bine pentru tine si copil. De altfel, nu ne-ai spus: ai venituri? Ai asigurare? Oricum daca parintii te inteleg, mai degraba sa stai cu ei, decat sa stai cu un barbat care ti-ar face zilele amare. Multa intelepciune si credinta!
  citeaza   raspunde

Draga mea, în primul rând îţi doresc naştere uşoară, să fiţi sănătoşi, tu şi pruncul tău! Să fie într-un ceas binecuvântat! Te felicit pentru maturitate şi curaj. Nu îţi va fi uşor, dar va fi bine, mai ales că ai familia aproape. Pe el lasă-l să se liniştească şi să discearnă. Şi, probabil, să se maturizeze.
  citeaza   raspunde

Va multumesc tuturor din tot sufletul pentru toate cuvintele frumoase si pentru sfaturi. Am avut o perioada in care am crezut ca o sa cad,ca o sa cedez iar voi m-ati ajutat enorm, mi-ati dat speranta, m-ati facut sa fiu mai puternica, m-ati facut sa inteleg ca viata unui copil merge inainte doar cu mama, mai ales ca am aflat ca o sa fie un mic strengar.
Am sa iau aceasta relatie ca pe o experienta de viata, nu am sa regret nimic. Lucrul asta ma va ajuta sa imi cresc baietelul in asa fel incat sa respecte femeile,sa aiba grija de ele, sa nu isi bata joc de sentimentele lor.

Va multumesc inca o data, chiar aveam nevoie de cuvinte atat de frumoase.
Va imbratisez cu drag !!
  citeaza   raspunde

De la: Andrusca01, la data 2018-01-31 10:22:50Buna ziua,

Numele meu este Andra, am 21 de ani si sunt insarcinata in 5 luni.
E prima data in viata mea cand intru pe un forum pentru o problema personala, deci va rog sa ma scuzati daca am gresit categoria.
Sa va spun o parte din povestea mea, totul a inceput anul trecut prin ianuarie, am cunoscut un baiat care locuia in Anglia, am decis sa ne intalnim, reactia chimica dintre noi a fost foarte puternica, ne intelegeam bine atat noi doi cat si ai mei au inceput sa il indrageasca foarte mult. Dupa cateva discutii am decis sa ne mutam impreuna in Uk,ai mei hotarand sa vina cu mine, la insistentele prietenului meu.
In luna Martie eram deja logoditi cu planuri de nunta pentru anul precedent. Si, ca orice socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, ne-am tot anulat planurile din diverse motive.
In primele luni totul a fost perfect , nu existau discutii nu ne certam... in schimb dupa o perioada au inceput discutiile, certurile,contrazicerile. Situatia s-a inrautatit cand fratele lui a avut niste probleme atat la locul de munca cat si cu viata personala. Am insistat saptamani intregi sa se mute la noi, m-am gandit ca indiferent de discutii familia ramane familie. Dupa acesta mutare, parca totul o luase razna, nimic nu mai era normal. Uneori parca doar existam, nu mai traiam. Logodnicul meu incercand sa imi spuna mereu ca se vor rezolva lucrurile si va revenii totul la normal, dar parca nici el nu se credea.
In luna Septembrie am aflat ca sunt insarcinata. Chiar daca nu ma simteam si simt pregatita pentru a devenii mamica, am spus ca voi invata cum stau lucrurile, nimeni nu cred ca s-a nascut invatat.
Totul parca se mai calmase un timp,am zis ca asta a fost ceva care ne-a unit familia in cele din urma, insa in perioada Craciunului au inceput alt fel de discutii intre mine si fratele lui.Parca tot timpul imi cauta nod in papura. I-am spus logodnicului meu de foarte multe ori ca aceasta prezenta nu imi face bine, ca nu am nevoie de astfel de certuri sau discutii, el intorcandu-se la mine spunandu-mi ca vreau sa il despart de familie, ca nu am nici un drept sa ma bag in relatia lor . Desi inca erau multe neintelegeri in ceea ce priveste atmosfera din casa , am hotarat sa nu ii mai spun nimic, chiar daca erau foarte multe lucruri spuse la adresa mea.
In ultimele 2-3 saptamani cred ca nu a existat o zi fara sa ne certam.De multe ori adorm seara pe la 2 si sunt in picioare la 6. In ritmul asta, eu prefer sa raman singura cu bebe, nu as vrea sa creasca intr-un asemenea mediu, sa fie inconjurat de tipete, de urlete. Am toata sustinerea din partea alor mei, insa nu pot sa le cer ajutor financiar. Mi-au oferit mult prea multe. Am incercat sa discut cu prietenul meu, dar toate discutiile au dus la reprosuri si amenintari.
Am nevoie de cateva sfaturi, vreau sa stiu ce as putea face.

Va multumesc anticipat


Buna seara! Nu te supara dar ti-ai facut-o cu mana ta. Ce atata graba sa te mariti si sa faci un copil cu un om pe care nu il cunosti bine? In 8 luni de cand te-ai vazut cu el te-ai si trezit gravida. Daca nu te eliberezi de stresul asta o sa ajungi sa nasti prematur sau sa mai faci, doamne fereste, vreun copiul cu probleme. Discuta cu parintii tai si spune-le sa il scuture putin pe prieten sa se trezeasca la realitate
  citeaza   raspunde

Steff_56, deocamdata viitoarea mamica are nevoie de liniste.Nu cere de la ea rabdare, ceilalti trebuie sa aiba.Ce tot vorbesti acolo ?! Roaga-te tu, dara, pentru intelepciune si ,,incearca". Spune-mi si mie cand ai reusit. Ea trebuie sa-si vada de ea si cei din jurul ei sa o ajute prin a-si vedea de treburile si problemele lor. O femeie insarcinata nu este o femeie bolnava. Insa orice om are nevoie de liniste si iubire de la cei din jur. Pana nu e lasata in pace, nu poate lua cea mai buna decizie in legatura cu ea si cu relatia ei.
  citeaza   raspunde

Raspunde Varianta pentru tiparire   
Mergi la: