Casnicie… de dragul lor

Imi este greu sa va scriu, as fi putut sa deschid un subiect pe forum dar m-am gandit ca daca povestea mea va fi publicata drept articol as primi mai multe sfaturi.

Povestea mea de “dragoste” a inceput acum 10 ani. Il iubeam pe Tudor, sotul meu, ca ochii din cap.A fost frumos, ca orice inceput de relatie. Dupa un an de casatorie a aparut in viata noastra Cristi. Acest baietel ne-a apropiat si mai mult ca inainte. Ma simteam cea mai fericita femeie din lume. Dupa alti doi ani a aparut in viata noastra Melania.

Aveam casnicia perfecta. Insa nu stiu ce a fost in capul meu de am crezut asta. Nu exista acest cuvant, perfect. Eu totusi am crezut asta pana intr-o zi cand am aflat ca sotul meu ma insala cu o alta femeie. Primul meu gand a fost sa-l parasesc, sa plec si sa uit de el, de tot ce ne-a legat. Am avut o cearta crunta si mi-am dat seama ca nu pot sa-i ranesc pe cei mici si am acceptat sa traiesc un calvar de dragul lor. Le-ar fi foarte greu fara tata si eu nu as putea sa merg la munca si sa am grija si de copii. Sunt legata de el... si el este legat de amanta.

Stiu ca merge la el, ca ies in oras, dar nu am ce sa fac. Stau si accept. Miroase a parfum de femeie si deja nici nu-i mai pasa de mine. Se poarta de parca as lucra in casa noastra si nu ca as fi sotia lui. Sunt o proasta, dar cum sa le ofer ce e mai bine copiilor departe de tatal lor atata timp cat nu am niciun fel de sprijin din partea nimanui?

Ce sfaturi imi dati? Ce pot sa fac sa imi fie bine, sa uit de nenorocitul acesta si sa le fie bine si copiilor mei? Oare nu-i ranesc mai mult sacrificandu-ma pe mine? Mela ma vede trista si de cateva ori m-a intrebat de ce plang. Ii spun doar ca sunt obosita si o sa-mi treaca. Sunt sigura ca cei mici stiu, simt ca ceva este in neregula si familia lor nu este ca orice alta familie. As mai avea vreo sansa sa imi refac casnicia? Am incercat sa iert, sa il recuceresc,dar in zadar.

Ma simt ranita, dar tot inchid ochii... de ce? De dragul lor...

Maria L.