DIVORTUL-impactul psihologic asupra copiilor

buna fetelor --mai am un pas pina la divort si sunt distrus mai ales din cauza copiilor stiu ca nu e bn pt ei dar si noi ca mame trebuie sa avem viata voi ce parere aveti despre impactul psihologic asupra copiilor? sincer sunt foarte stresata de acest lucru :(
melaniaf1978
Postat pe 7 Aprilie 2008 09:14
eu cred ca depinde de imaginea pe care o are copilul asupra parintilor: daca ei sunt convinsi ca parintii il iubesc in continuare si poate sa ii vada pe amandoi cand vrea, si daca amandoi parintii isi arata in continuare dragostea fata de el si incearca macar sa para in fata lui ca au ramas prieteni, nu cred ca o sa se simta traumatizat copilul. (sa zicem, ca o comparatie, copilul care a trait mult timpo impreuna cu bunicii si pe urma sta doar cu parintii: nu cred ca e o trauma asta). in schimb daca copilul simtea ca e iubit si ca parintii se iubesc si dintr-o data nimeni nu mai acorda atentie nimanui (chiar si fara sa divorteze) atunci nu o sa stie ce s-a intamplat si o sa creada probabil ca e el vinovat cu ceva. Daca parintii sunt prea ocupati sa se certe in loc sa ii acorde lui atentie, sau daca o sa refuze sa petreaca trimp cu el sau cu celalat parinte, atunci copilului o sa ii fie f greu , o sa devina introvertit sau razvratit, ju o sa mai aiba incredere in oameni si in relatii. Asa cred eu. Ai mei nu au divortat, traiesc impreuna dar se ignora, duc vieti complet separate: nu ies in oras impreuna, nu au un cont comun in banca, nu iau masa impreuna, nu discuta ce li s-a intamplat peste zi etc. In schimb ne-au acordat meeu atentie si mie si sorei mele si in afara de faptul ca traiam mereu cu teama ca se vor certa iarasi pe ceva (fiecare avea impresia ca numai el se ocupa de copii, ca numai el face cheltuieli pt fam etc), nu pot sa zic ca m-am simtit neglijata in vreun fel. In schimb intotdeauna am sintit si simt in continuare o tensiune in aer in casa alor mei, nu e placut sa stai cu ei prea multa vreme, cand se cearta tu ca si copilul lor te simti f rau pt ca nu poti nici sa iei apararea nici unuia (aman2 sunt ai tai), nici sa le impui sa nu se certe (doar "e casa lor si fac ce vor in ea")
ruschita
Postat pe 7 Aprilie 2008 13:23
Din pacate nu esti nici prima si nici ultima in aceasta situatie.
Totul depinde de modul in care o sa continuati rolurile de parinti, fara sa va acuzati, certati, jigniti, etc. de fata cu copii.
(Desi nu inteleg ce vrei sa spui cu dreptul la viata, si nici nu ai precizat daca ramin copii la tine sau la tatal lor. Daca raman cu tine:
Normal ca oricum o sa te intrebe de n ori "de ce...." , adule la cunostinta tot ce se petrece, cu toate ca cea mica inca nu concepe tot ce spui. Dar si cei mici parca au un al saselea simt. Cu timpul se vor obisnui cu situatia. Cred ca o sa trebuiasca sa uiti de propriile sentimente pentru o vreme, in sensul ca trebuie sa ai o atitudine pozitiva, fara lacrimi sau nervi. (Oricum, o despartire nu-i chiar sfarsitul lumii, si ce nu te omoara te intareste.) Trebuie sa le acorzi si mai multa atentie si afectiune ca pana acum, trebuie sa fii si mai toleranta dar si mai ferma ca pana acum. Intr-un cuvant trebuie sa ai putere cat doi, sa faci fata situatiei.
Daca copii au un exemplu bun langa ei, o sa le fie bine. Inconjurativa de prieteni, petreceti mult timp cu oameni care-ti iubesc copii, si timpul va trece mai usor. Nici tatal sa nu fie exclus!!!! Divortati, vedeti-va de viata voastra, dar copii i-ati facut impreuna, pentru ei oricum veti fi mama si tata. Sarbatorile, serbarile ,..obligatoriu sa le petreceti impreuna. Si lasa-l sa stea cu ei oricat vrea nu doar cele 2 weekenduri pe luna stabilite de instanta!!! Nu-ti folosi copii pentru santaj emotional !!!Lasa-l sa-i duca la scoala, la primbare,la cumparaturi, la vre-o onomastica si in timpul saptamanii daca e si el de acord.
Nu-ti fa griji ca vor avea probleme psihologice ireversibile. Din pacate, cresc milioane de copii in "familii" si ajung niste ratati pentru ca au avut exemple de doi lei. Si mai sunt multi copii care sunt crescuti de un singur parinte, si devin oameni minunati, sensibili, respectuosi si silitori, asa cum vor fi si ai tai. Succes si sa fiti fericite!
nicoletatarnoczi_ro
Postat pe 12 Aprilie 2008 01:24
Imi pare rau sa aud asta,dar din pacate asta este viata.Eu sunt divortata de putin timp.Primele luni au fost critice atat pentru mine cat si pentru fetele mele dar acum ele au acceptat cat de cat situatia si s-au acomodat.Cred ca trebuie sa fi tare de dragul copiilor si atunci si ei vor trece mai usor peste aceasta problema,depinde cat vrea si tatal lor sa se implice dupa divort.Fi tare timpul le va rezolva pe toate.
native79
Postat pe 12 Aprilie 2008 14:17
alina un divort e greu pt oricine in relatia respectiva: printi, copii bunici cunoscturi. e normal sa fi stresata...si ai de 2 ori mai mult stres pe cap; al tau si al copiilor.
cum zicea si kinga, nu vb vulgar si nu jugni celalat parinte, indiferent de cum se va comporta acesta, tu trebuie sa dai dovada de maturitate, in timp copilele vor vedea care este adevarul.
in legatura cu ce si cum vor trece copii peste divort o sa fie greu,a sta e clar, dar cred ca cu timpul veti reusi sa treceti peste aceste lucruri. un sfat nu cocolosi dar nici nu mustra prea mult copiii..comportate pe cat posibil ca inaite, dc pana aucm nu era voie un lucru nu va fi nici de acum in colo. e bian ca copii sa stie ca regulile stabilite raman in picioare impreuna cu dragostea ta. e indicat sa iti faci un pic mai mult timp pt copii de acum in colo, incepi sa tii loc si de mama si de tata, dc copii raman la tine
tudor_claudia
Postat pe 9 Iulie 2008 10:49
si eu am trecut prin asta si am tras cu baietelul meu foarte mult pana si-a revenit. Dupa un week-end petrecut cu tatal lui si cu prietena lui a venit acasa si imi repeta intr-una sa nu il parasesc. Am tras aproape jumatate de an sa il aduc pe linia de plutire sa il conving ca nu il voi parasi niciodata. Cu toate astea intotdeauna in fata baietelului l-am vorbit numai de bine pe tatal lui cu toate ca imi venea sa il fac afis pe toti peretii. Copii sufera cel mai mult in urma divortului, dar vorba ta si noi mamicile trebuie sa avem viata noastra. Mie mi-a ajutat Dumnezeu si am cunoscut un barbat care se poarta cu el ca si cum ar baiatul lui si asta a contat cel mai mult si pentru mine si pentru baietelul lui. Acum are si un fratior si e foarte fericit. Iti urez mult noroc.
roxana_2003
Postat pe 13 Februarie 2009 20:25
Consider ca nu ar trebui sa-ti faci probleme in privinta copiilor. Pana la urma divortul este ceva ce va afecteaza pe toti indiferent ca esti constienta de acest lucru sau nu. Important este ca copii sa nu simta ca sunteti suparati ca aveti ceva de impartit pentru ca de obicei i-au toate problemele personal. Adica sa nu se ajunga la situatia in care copilul sa vina la tine si sa te intrebe de ce l-ai dat pe tatal lui afara din casa...sau sa te intrebe daca el este vinovat de despartirea voastra. Poate ca un psiholog te-ar ajuta cu niste sfaturi despre cum sa reactionezi cand copii vor pune inevitabil intrebari de genul acestora.
Important este sa fii tu tare si sigura pe tine...optimista si sa depasesti aceasta etapa cu zambetul pe buze.
Multa bafta!
www.nofakes.org
NoFakes
Postat pe 28 Octombrie 2009 12:05

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
spasmul hohtului de plans1De la: ada_mazuru 30 Martie 2010 17:12
copilul meu nu vorbeste12De la: garbo223686 16 Septembrie 2011 16:09
cu fetita despre sex29De la: elebi 1 Ianuarie 2010 15:40
poezii de Paste15De la: vasilicasavoiu 11 Aprilie 2009 13:38
olita9De la: rab 23 Noiembrie 2009 11:12
Setari Cookie-uri