Ce sanse credeti ca are relatia mea?

Buna tuturor!As vrea sa va cer parerea cu privire la situatia mea si anume: eu divortata cu un copil de 13 ani, el vaduv cu doi copii: 16 ani si respectiv fetita 6 ani.Ne-am cunoscut intr-un concediu acum doi ani dar ne despart aproape 400 km. Suntem compatibili din toate punctele de vedere dar nici unul dintre noi nu are curajul sa faca pasul inspre celalalt, ma refer la mutare pt. a fi impreuna.Amandoi locuim cu parintii si asta ne influenteaza pe fiecare in parte, mai mult, mama lui ii "dirijeaza" toate miscarile si ii aduce in casa o "fosta" prietena dornica de a se marita si impreuna cu aceasta ii influenteaza copiii. El imi spune toate acestea, m-a cerut de nevasta si-mi spune ca ma iubeste. Cu toate acestea, eu nu stiu ce sa mai cred. Avand in vedere faptul ca ne vedem rar, nu cred ca "fosta" a ramas chiar "fosta"...mai ales ca e atat de aproape si are si "ajutorul" mamei lui. Fiind un barbat singur cu doi copii, el imi spune ca nu poate fara ajutorul mamei lui astfel incat desi nu e de acord cu "interventiile" acesteia le trece cu vederea. Ce-ati face in locul meu? Poate ar fi mai bine sa renunt si sa nu pun in pericol viitorul meu si mai ales al copilului meu?
cosmi73
Postat pe 25 Aprilie 2010 19:49
sunt f. multe lucruri pe care trebuie sa le iei in calcul: crezi ca te vei obisnui cu statutul de mama a trei copii+mucile aferente pentru toti?
parintii nu pot fi scosi din calcul decat daca veti locui separat de ei, altfel desigur ca va vor influenta tot timpul, intr-un fel sau altul: de regula, negativ...si multe altele pe care le stiti doar voi doi...
sora_ilsi
Postat pe 25 Aprilie 2010 19:59
muncile casnice nu m-au speriat niciodata. Si apoi nu vad de ce femeia trebuie sa faca de toate intr-o casa. Eu cred ca sarcinile gospodaresti se pot imparti. Potentialul ucigas al relatiei noastre cred ca e distanta. Mama pentru copiii lui nu voi putea fi niciodata si i-am spus-o. Dar as putea ajunge cea mai buna prietena a lor. Si eu imi doresc pentru copilul meu un prieten care sa-l poata sfatui si cu care sa poata comunica. De fapt chiar cred ca i-ar prinde bine, mai ales ca tatal lui nu-l mai cauta decat de doua-trei ori pe an (s-a recasatorit imediat dupa divort si mai are un copil).
Iti multumesc pentru parere. Ai dreptate, mai ales in ceea ce priveste parintii.
cosmi73
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:30
si eu cred la fel...dar el? stii ce crede? stii daca e dispus sa faca munci pe care barbatii le considera specifice femeilor gospodine?

esti sigura ca fetita de 6 ani isi doreste o prietena si nu o mama?!
sora_ilsi
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:35
M-ai pus pe ganduri...Am trait zece ani alaturi de un barbat care nu m-a ajutat niciodata la treburile casnice. Era prea "ocupat"...cu "altele". Adevarul e ca nu cred ca mi-ar lipsi un astfel de ajutor. De un altfel de ajutor am eu nevoie.. Striga sufletul meu dupa tandrete si n-o gaseste!!!! Singura alinare pe care o am in afara de zambetul minunat al copilului meu e ziua de duminica pe care o petrec ascultand si participand la Sfanta Liturghie...
cosmi73
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:42
LILO
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:45
chestia cu tandreturile la barbati tine de educatie...daca a avut cine sa le-o faca...daca nu, e munca grea...

nu am intentionat sa te descurajez, ci doar sa cantaresti bine toate lucrurile, sa stii ce e si el dispus sa faca in casa, ce-ti ofera...ca daca la prima casnicie te mai formezi si impreuna, la a doua il iei deja format...de obicei, prost...scuze...
sora_ilsi
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:48
mi/am amintit o situatie similara
am o colega care,divortata fiind,cu un baietel de 9 ani,a cunoscut un barbat vaduv,cu doua fetite,una avea 6 ani,cealalta vreo 11
s/au casatorit,desi la vremea respectiva putine persoane au incurajat/o si au crezut in viitorul relatiei
el era foarte atasat de mama,care il ajutase in cresterea fetelor,dar colega mea a reusit sa preia in casnicie rolul sotiei si soacra a renuntat in favoarea ei
astazi copiii sunt realizati,nu stiu daca fetele au iubit/o, dar au respectat/o si asta a fost,in primul rand,meritul ei

elodia
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:49
sora_ilsi
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:55
datele de la care au pornit au fost,oarecum,in favoarea lor...ma refer la planul material care,intr/un asemenea context,e aproape la fel de important ca si cel afectiv...
elodia
Postat pe 25 Aprilie 2010 20:55
Va multumesc pentru pareri. Chiar imi prind bine si nu va faceti griji. Pentru ca nu ma simt descurajata deloc. Si tot ce s-a expus pana acum e adevarat. Numai ca spunem ca iubim dar ne temem sa semnam cecuri de incredere "in alb"...Ne temem sa daruim ca sa nu carecumva sa fim raniti..Nu putem sa luam o decizie fara sa ne gandim si la intrebarea "si daca?..."
cosmi73
Postat pe 25 Aprilie 2010 21:02
Nu putem, atunci cand sunt si copii la mijloc...la ei trebuie sa ne gandim in primul rand, pentru ca ne-am asumat responsabilitatea lor...si trebuie sa le oferim un exemplu...ei vor face exact ce facem noi...
sora_ilsi
Postat pe 25 Aprilie 2010 21:05
Din punct de vedere material e OK. Sunt o femeie independenta si ma descurc la fel de bine ca si el. Dealtfel, am si discutat despre asta. Eu consider ca daca vom porni impreuna la drum va trebui sa ne cladim impreuna casuta si sa nu atingem sub nici o forma patrimoniul copiilor nostri. Toate se pot discuta si aranja fara sa afecteze pe nimeni.
cosmi73
Postat pe 25 Aprilie 2010 21:10
eu va doresc bafta,tie si puiului tau
elodia
Postat pe 25 Aprilie 2010 21:13
totusi cred k ar trebui sa te gandesti putin si la copilul tau...el accepta un tata nou?se vor intelege bine?ar trebui sa`i ceri si copilului parerea
str3santa
Postat pe 25 Aprilie 2010 21:39
Va multumesc pentru incurajari. Adevarul e ca nu mi-as strica relatia cu copilul meu pentru nimic in lume si imi place sa comunic cu el. Il indemn mereu sa-mi spuna tot ce simte si el stie ca tin cont de parerea lui. Am observat si ca el nu incearca sa se foloseasca de asta pentru a ma pastra numai pentru el si chiar mi-a spus ca ar fi cazul sa am si eu un prieten..
cosmi73
Postat pe 26 Aprilie 2010 19:34
[ Avand in vedere faptul ca ne vedem rar, nu cred ca "fosta" a ramas chiar "fosta"...mai ales ca e atat de aproape si are si "ajutorul" mamei lui. Fiind un barbat singur cu doi copii, el imi spune ca nu poate fara ajutorul mamei lui astfel incat desi nu e de acord cu "interventiile" acesteia le trece cu vederea. Poate ar fi mai bine sa renunt si sa nu pun in pericol viitorul meu si mai ales al copilului meu?[/quote]
Ti-ai raspuns deja !
garboazerty
Postat pe 29 Aprilie 2010 16:22
E greu de spus: "renunta", "nu renunta". Doar tu stii daca situatia te-ar avantaja si daca poti suporta tot acest carusel de mame, foste, actuale, oras nou, etc. Pot spune doar ca iti va fi greu. Foarte greu. Si cu copilul tau dupa tine si mai. Depinde cat de puternica esti sa poti trece peste toate. Nimeni nu-ti poate spune daca faci bine sau nu.
Doara
Postat pe 29 Aprilie 2010 17:50
Daca nu ar fi copii la mijloc ti-as spune fara cel mai mic regret sa incepeti ceva frumos impreuna. Asa trebuia sa gandesti de 3 ori inainte de a face pasul, 4 daca o punem la socoteala si pe posibila soacra. Orice decizie ai lua eu te-as sfatui sa nu te muti la el. Asa zisele interventii ale mamei lui pot strica totul. Intrebarea mea este... esti dispusa sa faci fata la 3 copii si nu doar 1? Responsabilitatea este foarte mare dar trebuie sa va intre in cap amandurora ca acei copii nu au nici o vina. Din pacate am "trecut si eu prin acea faza" cand aveam 11 anisori si desi partenera tatalui meu era foarte apropiata de mine la inceput, de cativa ani buni si-a schimbat total atitudinea. Dar nu-i "dracu" atat de negru precum pare asa ca m-am ales cu un fratior care acum are 4 anisori. Poate poate ajungeti si la asa ceva. Am gandit prea departe, asa-i?

Multa bafta oricum!
beberoz19
Postat pe 30 Aprilie 2010 11:13
Draga mea,tie nu-ti trebuie o astfel de relatie,un barbat cu doi copii!eu vad acest lucru din opinia mea,si inca ceva,daca el locuieste cu mama lui,i-ti va fi foarte greu,ptr.ca unii barbati mai repede i-si jignesc prietenele,iubitele,sotiile,chiar daca nu sunt vinovate si din ce spui tu mai devreme,eu nu cred ca el ar pleca de-acasa sa va mutati in alta parte,si cu copii este foarte greu,mai ales la varstele acestea,nu o sa poti niciodata sa-i multumesti,vor aparea mereu certuri iar el este intre ciocan ci nicovala,si de cele mai multe ori tu vei fi vinovata,ptr.ca ei sunt copii si nu trebuie sa te pui in mintea lor!mereu am auzit aceste vorbe,las-o in pace ca este copil si nu-ti pune mintea cu ea!Tu ai putea foarte bine sa-ti gasesti un prieten fara obligatii,ai un singur copil,ori daca gasesti o modalitate sa puteti convietuii impreuna,mult succes!
garbo104824
Postat pe 1 Mai 2010 21:42
draga mea parerea mea e ca ar trebui sa te gandasti la copilul tau daca i-l iubesti,barbati mai sunt care sa te inteleaga si sa respecte dorinta ta,,sa-ti spun si povestea mea la 150 km de mine e sotul cu care sunt casatorita de 3 ani,el locuieste cu parintii lui,eu am casa mea,ne vedem rar cu toate ca suntem compatibili din toate punctele de vedere, el nu nu are pe altcineva/femeie/ dar am luat hotararea sa ma despart de el pt ca primordial sunt copii mei din casatoria anterioara. SPERANTA MOARE ULTIMA/VIATA MERGE INAINTE
dananistor
Postat pe 2 Mai 2010 16:32
Dupa parerea mea, nu o sa iasa nimic daca asa pui problema.Nu cred ca ceea ce e intre voi e destul de puternic sa sustina un inceput bun si o continuare pe masura. Stiu ca ai analizat posibilitatile, dar sustii ca vreti sa pastrati fiecare pentru copiii lui posesiunile anterioare - asta denota nesiguranta si neincredere. Suspiciunile in legatura cu mama lui sau fosta sunt un alt impediment. Probabil ca nu ai incredere nici in calitatile tale, daca esti pesimista in legatura cu felul in care te vei intelege cu copiii lui. Ori nu-l cunosti suficient, ca sa stii la ce se pricepe si ce probleme casnice stie|accepta sa rezolve, ori esti in defensiva din cauza fostei tale casnicii...Oricare ar fi decizia, tu trebuie sa o iei si sa fii ferm convinsa ca e singura varianta valabila. Iti doresc multa putere si curaj, sa faci exact ce vrei .
maria_zada
Postat pe 3 Mai 2010 00:07
Iubita,un sfat bun ..f.bun iti pot da eu, Sunt singura si m-am despartit cand fiul meu avea 9 luni ..acum are 28 ani. Nu am vazut in fata ochilor decat pe fiul meu ,acum stii rezultatul ? Sunt o femeie de afaceri sa stii ca nu vine decat la bani si cand vrea sa ii cumpar ceva ..iar de comportament ...umilitor,jignitor si...daca era un copil al altei persoane....il omoram pana acum.Asa ca...daca tie iti este bine...lasa copii ca nu te duc de la umbra la soare. Tu trebuie sa fii fericita,copilul..sa invete,sa ii dai o educatie buna sa aiba in ce sa se imbrace si dupa ce termina scolile ...urgent la munca si gata. Nu face greselile mele.Eu ..copilul meu sa munceasca..vai, face mama tot, si acum freaca menta..asa ca...lasa copii ca...Te vei trezii la o varsta de 49-50 ani cand vei ramane singura .Nu pune baza pe copii. Lucrurile astea sa le vorbesti deschis cu viitorul sot.Nu ii proteja prea mult pe copii,lasa sotul sa se impuna in fata lui ca altfel...o incurci rau.Acum e mic si nu vezi lucrurile clare,stai sa creasca sa dea de o amarata saraca si cu fite si de respect...probabil ceri prea mult..iar eu cand eram bolnava..nu a venit nimeni sa imi faca o cana cu ceai si atunci sa imi spuiTu ai grija de tine ca..nici copilul nu moare,stai linistita.
garbo041805
Postat pe 3 Mai 2010 02:33
eu zic sa te mai gandesti, sa pui in balanta atat iubirea dintre voi, nevoia ta de un barbat tandru alaturi, dar si probl unui nou inceput. departe de casa, de prieteni, de familie, alaturi de o soacra nu tocmai prietenoasa, mama la inca 2 copii si nu stii daca o data ajunsi impreuna nu se va schimba, acum totul e roz, va vedeti rar etc. bafta multa sa iei o decizie inteleapta.
MARILENA_25
Postat pe 3 Mai 2010 17:45
Lasa-l sa stea cu masa in continuare, caci daca te-ar iubi cu adevarat, s-ar muta la tine. Nu ai ca cauta in gura "lupului", adica la mama lui. toata viata ti-o face un chin. M-ai bine stai locului si vei gasi unul din zona unde locuiest. Roagate cu voce tare si gandeste cum ai dorii sa fie alesul inimii. SUCCES!
alexandru_revnic_yahoo_com
Postat pe 11 Mai 2010 00:00
De la: cosmi73, la data 2010-04-25 19:49:00Buna tuturor!As vrea sa va cer parerea cu privire la situatia mea si anume: eu divortata cu un copil de 13 ani, el vaduv cu doi copii: 16 ani si respectiv fetita 6 ani.Ne-am cunoscut intr-un concediu acum doi ani dar ne despart aproape 400 km. Suntem compatibili din toate punctele de vedere dar nici unul dintre noi nu are curajul sa faca pasul inspre celalalt, ma refer la mutare pt. a fi impreuna.Amandoi locuim cu parintii si asta ne influenteaza pe fiecare in parte, mai mult, mama lui ii "dirijeaza" toate miscarile si ii aduce in casa o "fosta" prietena dornica de a se marita si impreuna cu aceasta ii influenteaza copiii. El imi spune toate acestea, m-a cerut de nevasta si-mi spune ca ma iubeste. Cu toate acestea, eu nu stiu ce sa mai cred. Avand in vedere faptul ca ne vedem rar, nu cred ca "fosta" a ramas chiar "fosta"...mai ales ca e atat de aproape si are si "ajutorul" mamei lui. Fiind un barbat singur cu doi copii, el imi spune ca nu poate fara ajutorul mamei lui astfel incat desi nu e de acord cu "interventiile" acesteia le trece cu vederea. Ce-ati face in locul meu? Poate ar fi mai bine sa renunt si sa nu pun in pericol viitorul meu si mai ales al copilului meu?




Raspunsul l-ai gasit singura...

Probabil ai aici ai un loc de munca...acolo???

Pentru siguranta ta si a copilului...maibine singura
anca_53
Postat pe 11 Mai 2010 15:44
succes
http://www.garbo.ro/comunitate/forum/post_reply/8417.html#
lllorena
Postat pe 11 Mai 2010 22:01
multumesc pentru sfaturi tuturor. Cred ca cel pe care am sa-l urmez va fi acela primit de la un barbat. Ma voi ruga cu voce tare si daca acela de care are nevoie sufletul meu aici pe pamant exista sunt convinsa ca va aparea, mai devreme sau mai tarziu. Iar daca nu exista indraznesc sa sper ca va fi inventat anume pentru mine!!!! Va doresc tuturor numai bine!
cosmi73
Postat pe 13 Mai 2010 20:17
De la: cosmi73, la data 2010-05-13 20:17:03multumesc pentru sfaturi tuturor. Cred ca cel pe care am sa-l urmez va fi acela primit de la un barbat. Ma voi ruga cu voce tare si daca acela de care are nevoie sufletul meu aici pe pamant exista sunt convinsa ca va aparea, mai devreme sau mai tarziu. Iar daca nu exista indraznesc sa sper ca va fi inventat anume pentru mine!!!! Va doresc tuturor numai bine!




BAFTA
anca_53
Postat pe 16 Mai 2010 11:52
VEI LUPTA IN ACEASTA RELATIE CA PESTELE PE USCAT CIT MAMA LUI IL INFLUENTEAZA NU AI NICI O SANSA VA FI UN RAZBOI PRE MARE PT TINE IMI PARE RAU
Mimoza
Postat pe 24 Mai 2010 19:57

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
stiti cum se fac carnatii la fabrica din porcul intreg? 2 De la: daniilia 15 Septembrie 2014 19:51
Viitorul sot cum se poarta cu mama voastra ? 6 De la: Argentina_Malcea_1 26 Martie 2013 08:26
jocuri de noroc si violenta 136 De la: garbo_11169 25 Februarie 2013 11:25
ce ai de facut atunci cind...? 25 De la: liaiedera 22 Martie 2010 21:21
vreau si eu o familie NORMALA 23 De la: garbo_447057 21 Iulie 2016 16:17
Setari Cookie-uri