,,Mami, divorteaza!"- ,,Caut linistea!"-Divortul nu inseamna liniste

Buna,ma numesc Nicoleta si ma simt oarecum datoare sa-ti scriu tocmai dintr-un simplu motiv...stiu prin ce treci.O problema similara am si eu,doar ca mult mai complicata...in fine,ideea e ca,in general barbatii,constientizeaza mai tarziu greselile,regreta dar nu vor vorbi nicicum despre vina lor iar pe de alta parte,copiii,din pacate,le-ai oferit posibilitatea de a alege intre tine si tatal lor,iar daca sunt majori,te vor mai vizita din cand in cand.Asa se intampla cand devenim permisivi cu copiii,sotii,oamenii in general,important este ca ai luat totusi o decizie,iar drumul tau e inainte,cu copii sau fara,mai tarziu cand vor deveni adulti,mami e doar una,o sa vezi...rabdare si bunatate iti doresc!Cu drag,NICOLL
nicoll
Postat pe 26 Octombrie 2008 12:03
Multumesc Nicol! Si-mi pare rau ca treci printr-o situatie similara...As vrea ca nci femei, dar mai ales copii, sa nu treaca prin asa ceva. Asta e viata! Cum? Cum e viata de femeie?
Fiecare in scoala am avut o profesoara ,,buna" si una ,,scorpia". Pe cea buna, cea ingatuitoare, cea permisiva, nu o tii minte foarte bine, i-ai uitat si numele si parca nici n-ai invatat mai nimic de la ea, fiindca era prea indulgenta. Scorpia? Oho, ea ,,doamna X", de la scorpie ai ramas cu ceva in cap ca de frica aveai toate temele facute si nu indrazneai sa intarzii, iar de lipsit nu mai vorbim, nu ca la cea draguta si intelegatoare pe care ore cum o chema, hmmmm...
Asa e si in viata de fata, femeie, sotie, mama.
guineverre
Postat pe 26 Octombrie 2008 12:48
Buna!Eu inca n-am divortat,desi sunt intr-o situatie care cere in mod imperativ acest lucru.De ce n-am facut-o?Pai de-asta:pt ca fetele mele sa nu ma condamne ca le-am despartit de tatal lor,pt ca sotul meu sa nu-mi strige ca am stricat familia si pt ca sunt prea multi care inca nu pot sa creada ca am ajuns in situatia asta.Si ce e cel mai rau:sotul meu neaga cu vehementa ca ar avea o legatura extraconjugala desi stie toata lumea dar eu nu-i pot da dovezi palpabile(poze).si prin urmare tot eu sunt nebuna si vreau sa divortez fara motiv.
kiki33
Postat pe 30 Octombrie 2008 12:09
Cel mai important e ceea ce crezi tu, nu ceilalti. Fetele te vor acuza oricum cate vreme vor fi pubere pana vor creste si vor intelge situatia. Tu ai de ales daca sa te condamne ca l-ai parasit sau sa te condamne ca ai stat cu el desi stiai. Stii ce e mai grav? Ca tu esti modelul fetitelor tale si daca te complaci in situatia asta fiindca e mai usor (asa nu te critica nimeni, e facil cu banii sa cresti copiii, crezi tu, dar in spate iti spun eu ca zic ca esti proasta, ca te complaci, dar nici asta n-are importanta, ceea ce zic ei, fiindca nu ei traiesc cu tine in casa), ori iti iei viata in piept si reusesti sa fii iubita si apreciata si atunci fiicele tale vor fi intocmai tie. De tine depinde viitorul fiicelor tale si ele, fiicele, sunt propriile noastre oglinzi. Daca esti permisiva intr-o relatie nu faci decat sa fii considerata proasta, dar daca impui limitele si devii asertiva vei primi aprecierea meritata.
UN DIVORT NU E USOR! Nu te grabi! Iti spun clar ca sunt zile in care ai senzatia ca esti in iad. Esti tu si restul lumii, esti singura, la pamant, si de ex vezi cersatorii aceia murdari pe care nu-i ajuta nimeni decat in scarba, cam asa va fii si cu tine. Oamenii fug de cei care au ,,esec" de teama sa nu fie contagios. Oamenii se duc catre vedete fiindca cred ca stand langa o vedeta imaginea de sine e mai puternica. Te vor lovi oameni la care nu te astepti, dar privind partea frumoasa a lucrurilor abia atunci vezi adevarul, iar adevarul doare, dar e atat de eliberator. O data ce te vei tine tare vei reusi si decat sa fii vesnic criticata, inselata, mai bine singura chiar daca cu mai putini prieteni si cu mai putini bani. Tine minte ca daca ei nu vad minunea nu e pentru ca ea nu exista in tine ci pentru ca ei nu au capacitatea de a o vedea. Nimic nu justifica minciuna si infidelitatea si nimic nu merita sa suferi. Exista barbati mai buni si mai intelepti care stiu sa pretuiasca femeia de langa ei, care sunt atat de inteligenti sa aleaga ceea ce-si doresc si sa se respecte in primul rand pe ei respectand alegerea lor si promisiunile facute candva, fiindca noi, femeile, suntem oglinda lor asa cum copiii sunt oglinda noastra, a mamelor.
Iti doresc succes, draga mea!Ai grija de tine!
guineverre
Postat pe 2 Noiembrie 2008 17:19
divortul e o problema absolut personala. nu e o placere sa rupi cu o viata si nici o fericire sa se ajunga la asa ceva. nu priveste pe nimeni decizia luata de cei doi. asa ca, cei ce-si dau cu parerea si arata cu degetul, ar face bine sa se abtina.

sfatul meu ar fi sa nu va intereseze gura lumii. lumea asta traieste fericita in familia pe care o are, iese la gratar si intre doua halbe de bere si 15 mititei mai pune tara la cale, infiereaza, emite judecati de valoare. apoi, isi strange catrafusele de pe iarba verde si-si vede de viata.

asa ca, nu dati voie nimanui sa va judece. va accepta asa, bine. au ceva de comentat? sa comenteze si sa faca pe judecatorii in casa lor si nu in viata voastra.

in privinta copiilor, ei au dreptul sa stea cu mama sau cu tata. e decizia lor. cu oricare ar sta, sunt tot copiii vostri. de copii nu dai divort. le accepti decizia si incerci sa o intelegi . nu-i transformati in personaje ale razboiului dintre voi.

si asa sufera ca parintii s-au despartit. incercati sa faceti in asa fel incat, sa se simta iubiti chiar daca stau cu tatal sau cu mama. nu conteaza cu cine locuiesc. conteaza sa li se acorde aceeasi grija si dragoste. si mai ales , sa nu fie invrajbiti impotriva unuia din cei doi
si_totusi
Postat pe 2 Noiembrie 2008 18:42
personal nu am trecut prin experienta asta trista,dar o prietena f buna este intr-o astfel de situatie.este foarte trist cand la mijloc sant copii care nu inteleg ce se intampla.cred ca indiferent de decizia fiecaruia important este sa fie luat decizia corecta.va doresc din inima sa treceti cu bine peste astfel de momente si sa fiti iubite.adriana.
decoaranjamente
Postat pe 5 Noiembrie 2008 11:47


Dragele mele, fruntea sus. Divortul nu e o fericire, dar nici ultima nenorocire. Aici doar voi va puteti ajuta, pt. ca puterea in voi sta. Nu e un simplu slogan feminist. Eu cand am divortat nu stiam daca voi avea pe cineva alaturi, stiam insa ca nu imi las copilul nimanui, chiar daca ar fi sa stau pe banca in Herastrau, va fi mereu langa mine. Cred ca asta ar trebui sa fie singura grija, tineti-va copiii aproape, langa inima voastra, nu le otraviti niciodata sufletul. Ceea ce este urat intre parinti nu tre' sa se rasfranga asupra copiilor. In rest, fie ca avem sau nu un partener langa noi, noi sa fim sanatoase.
angel_green
Postat pe 11 Noiembrie 2008 12:29
Ba e un simplu slogan feminist si sigur ti-a stat cineva alaturi(parinti, prieteni, ceva) ca daca erai pe o banca in Herastrau nu vorbea asa...Sa nu le otravesc sufletul copiilor?! D'apai sa le spun ce? Sa le spun ca tunci cand tatal lor ma strangea de gat era vrei placere? Sa ii mint si pe ei si pe mine ca nu-l urasc? Sa zic ca eu pot, dar nu vreau sa fac rau nimanui? Texte de femei ca daca-mi spune cineva ca evrei din lagar nu-l urasc pe Hitler cu siguranta n-am sa cred.
Nu e un capat de tara divortul, dar nici nu iti dauce linistea si cam asta era tema...
Cat despre copii...Draga Angel, esti o fericita ca ai copilul langa tine, dar uneori e mai bine sa renunti la copil decat sa moara si el alaturi de tine pe o banca in Herestrau. Cred ca ai auzit de Solomon, un domn, mare intelept,mare barbat, care a stiut care-i mama adevarata si care-i doar o egoista:
Au venit, odata, la Regele Solomon doua femei care se certau si nimeni nu le putea face dreptate, caci nimeni nu putea afla adevarul. Iata ce se intamplase: erau doua tinere mame, care locuiau in aceeasi casa si care nascusera de curand fiecare cate un prunc. Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintai:
Povestea mamei
-Marite imparat, cer dreptate, caci pruncul acestei femei a murit azi-noapte, iar ea, vicleana, l-a luat din bratele mele pe al meu, in timp ce eu dormeam si acum, sustine ca este fiul ei si ca al meu ar fi murit. Nu e adevarat, pruncul acesta este al meu si vreau sa-mi dea copilul inapoi!
Solomon a ascultat-o si pe cea de-a doua femeie. Aceasta sustinea sus si tare ca ea este mama copilului adus cu ele si ca cealalta minte de fapt, doar ca sa-i ia copilul.
Regele asculta linistit si vazand cum galceava dintre cele doua femei nu contenea si-a dat seama cum o poate descoperi pe mincinoasa. S-a ridicat deodata cu hotarare si a strigat strajerilor:
-Aduceti-mi de indata sabia sa tai acest copil pe din doua si fiecare mama sa ia jumatate, caci altfel vad ca nu se pot impaca!
Una dintre femei a ramas muta de uimire, nestiind ce sa zica, dar cealalta a strigat sfasiata de durere si plangand:
-Nu, nu omorati pruncul! Lasati sa-l ia ea, mai bine sa-l ia ea decat sa moara copilul. Nu faceti asta, mai bine renunt eu la el, dar sa traiasca, decat sa moara
In acea clipa regele Solomon a stiut ca aceasta e femeia care spunea adevarul. A privit-o cu bunatate si i-a zis:
-Fara nici o indoiala tu esti mama pruncului, caci dragostea ta este capabila de orice sacrificiu si numai o mama adevarata ar fi in stare de orice pentru a-i salva viata copilului. Ia-ti fiul si mergeti cu pace inapoi la casa voastra.
Asadar, draga mea si dragele mele, lasati textele si nu-mi spune ca pot sta cu fruntea sus daca am primit o ghioaga in moalele capului ca nu-i adevarat. Nu-mi spune ca numai singure ne putem ajuta fiindca e adevarat, dar vreau sa cred ca traiesc printre oameni si sa mai sper ca exista oameni care nu trec indiferenti pe langa tragedia altora. Ceea ce este urat se rasfrange oricum asupra copiilor si numai simplu fapt ca a intervenit divortul e o trauma, iar daca-i minti ca ala e minunat va aparea intrebarea de ce v-ati divortat, ori ei, copii vor face totul ca parintii lor sa fie impreuna fiindca sperantele le sunt intretinute de noi care zicem ca sa nu aruncam cu noroi si sa-i menajam...
Eu am mintit ani intregi copiii cum ca tatal lor ii iubeste si ne iubeste, ca le ia cadouri, cand de fapt doar eu faceam asta, iar in momentul in care tatal lor m-a agresat desi stia ca am cancer a trebuit sa spun adevarul. A fost mai dureros ca au trait in minciuna si numai Dumnezeu stie cum de mi-a mai dat o sansa, dar copiii m-au condamnat pentru minciuna mea si-mi merit soarta. Rau sau bun, copiii trebuie sa stie adevarul, chiar daca asta le va otravi sufletul...
Ideea era ca nu divortul aduce linistea , dar adevarul o aduce intotdeauna. Cu siguranta ca eu sunt mult, mult mai linistita fata de inainte si am reusit sa-mi aduc copiii langa mine incet, incet, dar nu pot sa ma iert pentru durerea pricinuita prin conceperea lor cu un monstru. Important e ca ei, copiii nostri, sa stie ca-i iubim si sa nu ne dezlipim de langa poarta lor de ziua lor chiar daca nu putem sa le oferim mai nimic material fiindca asta pot intelege copiii, dar nu vor putea intelege si accepta vreodata daca i-ai lovit, ori daca ii lovesti parintele, mai ales mama...Pentru asta nu te vor ierta vreodata si imi e mila de tatal lor si de iubita lui pentru momentul cand se vor face mari si se vor dezlantui fiindca nu pot sterge cu nimic durerea din sufletul lor...si nici din al meu.
guineverre
Postat pe 16 Noiembrie 2008 11:48
ai stofa de dramaturg.

Postat pe 16 Noiembrie 2008 20:19
N-am stofa...Profesorul meu de romana din liceu zicea ca ca pot fii un Caragiale (un dramaturg, nuvelist, pamfletar), dar sunt doar o femeie care, intamplator, am stat noaptea, afara, sigura, si nu pe o banca, ci pe o gentuta cu cateva haine...
De ce zic ca n-am stofa? Pentru ca nu stiu sa scriu corect si pentru ca fac multe greseli, dar tot scriu :))). Sunt doar incapatanata!
Multumesc de apreciere, pentru mine e chiar un compliment!
Am si un blog, daca vreti a mai citi. Acu' daca v-ati bagat in seama...va dau mai mult...
http://gabrriela.weblog.ro/
guineverre
Postat pe 17 Noiembrie 2008 10:37
quineverre,

"Acu' daca v-ati bagat in seama"

eu cred ca tu ai vrut sa spui altceva..

"Acu' daca M-ati bagat in seama"


"v-ati" ala..e cam naspa...
iasomia
Postat pe 17 Noiembrie 2008 17:51
Asa e! ,,V-ati" e naspa! Si tot asa e si ca ma bag in seama, singura...Mai Iasomie, fac si eu ce pot...Sunt convinsa ca tu ai mult mai multe de daruit lumii si nimic ,,naspa" in ceea ce faci tu. Esti invitata mea!
guineverre
Postat pe 18 Noiembrie 2008 10:23
guineverre,oare merita sa-mi sacrific viata pentru barbatul care ma face nefericita??Sau sa las totul in urma si s-o iau de la capat??Am eu curajul...??
emagl
Postat pe 18 Noiembrie 2008 10:37
Nu am avut rabdare sa citesc chiar tot ce ai scris, dar imi transmiti foarte multa furie, cred ca daca ai decide sa-ti canalizezi energia spre lucruri care te fac fericita o sa fie mai bine.In privinta copiilor, doar daruieste-le dragoste, fara sa ai pretentia sa primesti ceva in schimb, spune-le cat ii iubesti si fa-i sa se simta in siguranta de cate ori te intalnesti cu ei.Incearca asta macar 6 luni si o sa vezi rezultate uimitoare.
ivanka
Postat pe 18 Noiembrie 2008 13:29
Mi se pare aiurea sa divortezi de copiii tai.Indiferent ce ti-ar zice sau ti-ar face sunt copiii tai facuti din dragoste sau accidental dar le-ai dat viata,i-ai vazut razand,plangand ,furiosi,bolnavi.Nimeni nu te poate indeparta de copiii tai.Daca-i iubesti nimic nu te poate tine departe de ei.Chiar daca te resping tu poti sa-i faci sa te iubeasca.Daruieste-le iubirea chiar daca nu o vor si intr-o zi vei vedea rezultatele.Nu te descuraja si nu-i parasi pt ca o mama nu-si paaraseste copiii pt nimic in lume.Daca trebuie sa stai departe de ei o vreme lupta-te sa nu-i pierzi pt totdeauna.Intr-o zi vor aprecia eforturile tale .
yzabela_03
Postat pe 18 Noiembrie 2008 13:58
1.Nimeni nu merita sa fie nefericit, dar pentru fericire trebuie sa lupti.
2. ,,Sa divortezi de copii"- era doat o figura de stil.
3. Daca n-ai rabdare sa citesti cum vezi furia?
4. Imi canalizez energia spre o viata normala, spre copii, spre frumos, dar e adevarat ca's mai patimasa...
guineverre
Postat pe 18 Noiembrie 2008 15:30
copiii sun la tine sau la el?
rudi
Postat pe 29 Noiembrie 2008 01:14
De la: rudi, la data 2008-11-29 01:14:20copiii sun la tine sau la el?
kgemix
Postat pe 30 Noiembrie 2008 10:55
De la: kiki33, la data 2008-10-30 12:09:39Buna!Eu inca n-am divortat,desi sunt intr-o situatie care cere in mod imperativ acest lucru.De ce n-am facut-o?Pai de-asta:pt ca fetele mele sa nu ma condamne ca le-am despartit de tatal lor,pt ca sotul meu sa nu-mi strige ca am stricat familia si pt ca sunt prea multi care inca nu pot sa creada ca am ajuns in situatia asta.Si ce e cel mai rau:sotul meu neaga cu vehementa ca ar avea o legatura extraconjugala desi stie toata lumea dar eu nu-i pot da dovezi palpabile(poze).si prin urmare tot eu sunt nebuna si vreau sa divortez fara motiv.


nu mai exista "tradati in dragoste" sau "test de fidelitate"
eu as face pe dracu in patru sa am dovezi...alea nu mint. daca e casnicie sa fie fidelitate daca nu ....libertate pt. ambele parti
dia28
Postat pe 30 Noiembrie 2008 11:47
Dup divort urmeaz o perioad de mare liniste ! dar trebuie sa stii sa ctigi la divort copiii si locuinta. Eu am divortat cand copiii erau mici si au fost de partea mea. Am luat ambii copii cu mine si am ctigat i apartamentul. Nu stiu de ce au plecat copiii cu tatl lor. Probabil, pe undeva, ai greit !
ioana_cdrn
Postat pe 30 Noiembrie 2008 13:56
poate i-a influentat.De ce nu ii intrebi?
dia28
Postat pe 30 Noiembrie 2008 16:41
Si eu am divortat,fetita mea avea sapte ani si isi iubea ft. mult tatal,dar cand am iesit pe usa ea se tinea de fusta mea spunandu-mi ca ea vine cu mine orice-ar fi.Poate n-ai oferit destul in caznicia ta,sau n-a fost sa fie ,dar e clar ca cu copii ai gresit undeva.Timpul va repara intr-un fel sau altul totul.Daca acum copii nu te vor ,nu se vor sprijini nici in viitor pe tine.Se vor duce la tatal lor sau isi vor lua viata in propriile maini,cand vor avea greutati..Te vor intreba din cand in cand ce mai faci,dar cam atat.Au nevoie de cineva sa-i sprijine tot timpul,nu doar cand ai timp de ei.
stanescugean_ph
Postat pe 1 Decembrie 2008 20:44
Copiii erau ,,mari" in momentul divortului si nu aveam cum sa intreb daca vin cu mine fiindca am fost data afara in strada in plina noapte. Ei dormeau...S-au trezit si au auzit ca mama lor plecase la alt barbat ( m-am dus la birou in acea noapte). Ulterior nu am avut unde sa locuiesc si chiar am locuit cu un alt barbat. N-am mai avut curajul sa spun nimanui adevarul, nici copiilor si nici alor mei. Parea un barbat impecabil, avea o pozitie sociala, nu ma credea nimeni ca barbatul altruist care sarea in ajutorul altora isi strangea de gat sotia acasa. Nu o facea de fata cu altii...Pana intr-o zi, dupa divort, cand fiica mea a fost martora la o convorbire telefonica, la un schimb de replici si asa au aflat ce se intampla de fapt. N-au venit cu mine fiindca din punct de vedere material nu prea am ce oferi si s-au gandit ei, copiii, ca mai bine sa beneficieze ei de ,,munca" mea decat alte fatuci care vin si stramba din nas, critica ,,fosta" si spun ele ca sunt mult mai gospodine si mai mame si mai frumoase si mai destepte...Acu', d'apai asa e, ca pe lumea asta sunt multe femei mai bune decat mine, dar pantru copiii mei lupta continua si nu vor sa renunte, nu vor sa vina langa mine deocamdata...S-a facut transerul si cum am luptat eu ca ei sa aiba un camin, lupta ei acum. Insa nu asta-mi doream pentru ei...Nu vor sa accepte adevarul si cred ca ,,ele" sunt de vina, ca tatal lor se va schimba si intr-o zi familia lor va fii familia aia minunata, asa cum se vedea din afara. Brusc tatal lor va deveni intelept, dar eu stiu ca nu e asa si ca nu e vina ,,doamnelor", iar metafora ,,voi divorta si de copiii mei" explica ca daca asta e dorinta lor, d'apai asa sa fie si sa ramana acolo, daca binele lor e acolo.
E vina mea si numai a mea ca se intampla asa, ca am acceptat desi uneori imi dau seama ca nu te poti lupta cu toata lumea, dar nu am ,,vorbit", e vina mea ca sufera copiii si din dorinta de a nu-i face pe ceilalti sa sufere(copii, parinti), s-a ajuns la aceasta situatie...I-am obisnuit pe toti sa ma creada puternica si sa creada ca ma descurc, gandeam eu ca sunt demna daca nu ma plang. Plang pe ascuns de dorul lor si fac economii la sange sa le por oferi ceea ce-si doresc si iar gresesc fiindca i-am rasfatat...Ma intorc si folosesc iarasi metafora cu profesoara autoritara de piciorul careia se agata elevii fiindca impune respect si profesoara blanda si blajina care ii invata carte cu daruire si pe care elevii nu o cauta fiindca ei stiu ca note bune au doar cei ce invata, dar de trecut trec toti clasa. Totusi, sunt o idealista si vreau sa cred ca binele invinge si ca nu a fost o greseala ca mi-am iubit si rasfatat copiii si am luat totul asupra mea.
Ce fac acum? Imi ajut in contnuare copiii cu scoala, ii duc la medic, ma duc la poarta lor cand e ziua lor si le dau cadouri, apoi plec, le spun ca-i iubesc... Atat pot face!
Ce fac cu durerea mea? O mai ascund, ma mai alin si-mi spun ca privind partea frumoasa am niste copii buni si poate ca intr-o zi...
guineverre
Postat pe 6 Decembrie 2008 13:09
Ai dreptate si pentru barbatul meu gasisem o gramada de persoane care imi spuneau ca ar fi bagat mana in foc,ca nu pare curvar.Norocul meu e ca sunt o persoana pe care n-a vazut-o nimeni in ipostaze "neserioase",sunt ceea ce se numeste verticala si ulterior toti au vazut ce poate fostul sot.Vom ajunge o natie de oameni care pozeaza in ceea ce nu sunt,vor ascunde fatarnicia,slabiciunea si minciuna.De multe ori tu care esti sincer si spui ce gandesti,pari murdar pe langa lupii astia in blana de miel.Societatea deja a luat-o razna.
Incearca draga mea sa-ti vezi de propria viata,incearca sa pretuiesti pe cine ai acum langa suflet,ce s-a intamplat s-a -ntamplat,ia viata asa cum e.Oricum cred ca cine nu te-a apreciat atunci nu te va aprecia nici in viitor.Traieste-ti viata asa cu bune si rele,pentru ca nimeni,nici copii,nu-ti vor da anii pierduti in zadar inapoi.Ajungi de multe ori sa te-ntrebi de ce atunci cand te straduiesti mai mult iese totul mai prost?
Asta este.Eu am crescut fara tata de la 9 ani ,ptr.ca a murit,iar mama-vaduva de la 36 de ani,ne-a crescut cum a stiut ea,fara sa se mai casatoreasca vreodata.Am inteles ca va trebui sa ne luam viata -n propriile maini si asa am reusit.Asa vor face si copii tai probabil,daca sunt curajosi.Vor astepta ajutor uneori de la cel mai apropiat,dar vor merge mai departe.Au fost mari si au avut posibilitatea sa aleaga.De ce te mai acuzi,daca zici ca situatia a fost nedreapta cu tine?Priveste -napoi cu manie si inainte cu toata increderea ca va fi bine!Bafta!
stanescugean_ph
Postat pe 6 Decembrie 2008 19:38
Sa fie! Multumesc!
guineverre
Postat pe 7 Decembrie 2008 04:29
buna fetelor!
Si eu sunt in pragul unui divort dupa 22 de ani de casnicie.Dureros este ca ajungi sa nu mai recunosti omul de langa tine! A fost ceva frumos pana acum 2 ani cand am aflat ca are o aventura,peste care am trecut la insistentele lui.
Problema este ca poate eu am reusit sa depasesc situatia , insa el nu, ramanad ancorat intr-o relatie cu acea persoana , cu intalniri mai rare la inceput si cu planuri marete de viitor anul acesta. Am spus punct si gata! Fiul nostru de 22 de ani a fost si este alaturi de mine! M-a sprijinit in tot! Acum imi reproseaza ca eu nu-l mai vreau, ca eu l-am gonit etc.
Eu i-am oferit sansa sa fie cu ea! Si totodata ma saturasem sa traiesc cu suspiciuni permanente.Unde este cu cine de cand? Asa am crezut ca imi gasesc linistea, insa mai degraba i-am oferit-o lui, pentru ca eu am cazut in depresie destul de puternic,plang tot timpul, nu mai stiu ce vreau si cine sunt! E destul de greu, insa spui ca actualul sot te sprijina. Probabilpe tine te doare mai tare de copii, ca nu sunt de partea ta! Aici ai dreptate ! Orice mama s-ar consuma pentru asta! Da ai dreptate , divortul nu inseamna liniste! Va pup pe toate!
doinitamirea
Postat pe 7 Decembrie 2008 08:18
In toata situatia divortului, clar e ca pierd toti membrii familiei, dar... daca mama sau tata au in viata inca sansa sa-si linga ranile si sa recupereze situatia cand au alaturi o persoana iubita si copilul, atunci pentru copil aciasta sansa nu mai exista: sa-si simba alaturi ambii parinti. Mama, tata si copilul, formeaza din punct de vedere energetic un intreg pentru copil. Asta este starea lui energetica, daca ma pot exprima asa, implinita, chiar daca la nivel emotional sau mental sunt lacune in aciasta triada. Prin divortul parintilor, aciasta integritate se sectioneaza. Si cat nu s-ar zbuciuma el intre mama si tata, el nu mai are sansa de a regasi ceea ce a pierdut: ACEST INTREG. Nu uitati de asemeni ca toti copii poseda o calitate pe care maturii o pierd in timp: sunt empatici. Nici un copil nu primeste placere sa simta ura si distantare in sufletul cuiva. De aici si anumite reactii inconstiente ale copiilor.
Cler_hi
Postat pe 7 Decembrie 2008 08:31
Asa este copilul pierde..dar parintii au ocazia de a+si regasi identitatea fiecare.Am trait zece ani mintindu+ma ca voi fi fericita candva,macar dupa ce s+a nascut copilul,dar a fost mai groaznic.Cum ar putea un copil sa fie fericitlanga doi parinti care se cearta tot timpul,nefiind compatibili in modul de+a privi lucrurile.Va trai crezand ca asa e normal intr+o familie si probabil ca asta va gandi si cand va ajunge la casa lui.
Ma bucur c+am divortat.Timpul mi+a aratat ca nimeni nu se schimba si tot nefericita si neimplinita sentimental as fi fost.Am realizat multe in doi ani jumatate care+au trecut de atunci,fata mea a invatat sa ia lucrurile asa cum sunt,important e ca stie ca are doi parinti.Barbatii in general sunt incurcati in viata lor de copii,asa ca a invatat+o s+o vada cam la doua saptamani si ea a inteles ca asa va fi pe viitor.In schimb pe mine ma considera proprietatea ei si omul la care vine cand ii e greu sau are nevoie de cineva.Sunt punctul ei de sprijin in lumea asta mare si sunt bucuroasa ca+i asa.Pana la urma un divort nu+i asa de rau ,depinde care parte a paharului o vezi.
stanescugean_ph
Postat pe 7 Decembrie 2008 16:52
Exact! Privind partea frumoasa a lucrurilor, mai ales mamele care au fete, vom fi exemplu de urmat si daca vrei ca fiica ta sa nu sufere mitocania unuia( ca nu cred ca e durere mai mare decat sa iti vezi copilul suferind), barbatul care crede ca a fii barbat e asa un rang nobiliar capatat numai prin simpla nastere de sex masculin si normalitatea lui e doar sa dea ordine si femeia de langa el sa execute. Trebuie sa faci tu primul pas catre acolo..., catre ziua cand copiii vor deveni oameni maturi si eu am o vorba pe care le-o spun fetelor mele: ,,V-am nascut sa fiti fericite, nu pentru a fii scalava obedienta".Intr-o zi, cand fetita ta(generic spus) va fii femeie matura nu va accepta insulte si sudalme si va spune NU unui comportament grobian, dar va face asta numai fiindca a vazut la mama ei, mama care a preferat sa renunte la ,,castele" si sa traiasca demna intr-o casuta. Verticalitatea unei femei nu sta in suferinta ca nu ne nastem sa fim nefericite, iar sacrificiu nu inseamna testarea suportabilitatii ci mai degraba sacrificiu insemna lupta pentru a oferi copiilor ce e mai bun.
guineverre
Postat pe 19 Decembrie 2008 09:18

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Trece!2De la: tutankhamon 24 Aprilie 2009 12:50
CUM SA II DAU O LECTIE DE VIATA FOSTULUI ?245De la: Mar38 16 Aprilie 2010 17:45
Fostii ma cauta1De la: Eliza_andrea 15 Octombrie 2018 00:56
Ziua magica in care am fost mireasa8De la: micki23 20 Februarie 2009 01:40
sunt obsedata de ideea ca poate ma insala...33De la: valentino 24 Mai 2009 19:25
Setari Cookie-uri