nervi fata de copii crize foarte puternice

buna seara am o problema atat de mare incat pur si simplu nu mai stiu sa o gestionez singura am un baiat de 3 ani jumatate si un sot arestat care imi provoaca zeci de stari pri gelozii extreme sau reprosuri ca orice face copilul nu l.am crescut eu cum trebuie eu crescandu.l singura cam imediat dupa ce am nascut el fiind arestat il astept de atunci dar se intampla astea cu el acum copilul este si a fost mereu supra energic si cu un caracter f impunator incercand mereu cum spune el sa fie seful si sa faca el legea cu mine asta insemnand ca ma asculda mexim un 40 la suta asta in cazul fericit imi provoaca stari de nervi maxime urla pana parca simt lovituri in cap sta numai pe mine legat de mine tarat de mine nu ma lasa sa respir nu se joaca singur nimic fara mine fac niste crize foarte puternice urlu ca din gura de sarpe il mai smotocesc uneori l.am lovit apoi regret as vrea sa ma schimb daca repet de 10 ori pe ton normal nu asculta trebui sa tip si abea apoi cum sa ma schim am facut terapie la phiholog am luat tratamente totul revine si ma doboara ajutati.ma va rog orice parere orice sfat poate ma judecati unii dar m,am trezit asa tanara 22 cu un coipl cu un sot arestat cu toate pe mine ca uneori ma intreb cine mai sunt si ce a mai ramas de mine
garbo_14249
Postat pe 10 Iunie 2013 21:15
daca iti poti permite, poate ar trebui sa-l integrezi intr-o colectivitate, adica pe la o gradinita!
si-ar schimba atitudinea si obisnuintele... macar cateva zile, saptamani...!

poate ca stie el de ce se comporta asa... sau mai bine zis... este rodul vostru, al amandurora... va mosteneste pe amandoi, deci, in voi e raspunsul...
heartbit
Postat pe 10 Iunie 2013 21:57
Esti cam singura cu probleme atat de mari...e cam normal sa ai crize de nervi. Du copilul la camin, imparte-ti grijile cu altii, ca sa-ti ramana timp si energie pentru tine insati!
Luna_in_capricorn
Postat pe 14 Iunie 2013 22:49
Nu e normal DELOC sa faci crize de isterie si sa terorizezi un copil !!!! Nu ai nicio scuza ca-l lovesti si urli la el. Nu e vina lui ca mama/tatal lui are probleme si nici ca tu esti mama la 22 de ani. Daca nu esti in stare sa te controlezi trateaza-te cu medicamente si terapie in continuare si nu-ti mai traumatiza baiatul ! E normal sa se comporte asa daca te porti in halul asta cu el si traieste in teroare. In loc sa-l protejezi si sa-l linistesti pt ca e atat de mic si de lipsit de aparare si are nevoie de mama lui, tu iti versi nervii pe el. Da-ti doua palme, fa un dus rece, numara pana la 50 cand simti ca te apuca isteria si lasa copilul in pace ! Atata timp cat esti mama, chiar nu pot sa-ti spun “saraca de tine, inteleg ca ai probleme mari si de-asta iti chinui baiatul“. Esti mama, atunci fa-ti datoria de mama !
deliana
Postat pe 15 Iunie 2013 08:10
buna dimineata Doamna incercati un medic Pediatru ,daca aveti posibilitatea hraniti copilu cat mai natural multe fructe salate fara fasfuduri prajeli dulciuri deloc in special bauturi acidulate cola si altele ,,sa nu il bateti ca mai rau face,,posibil sa fie si ceva genetic irascisibilitatea se mosteneste ,mai incearcati ,,ceaiul de ROINITA calmeaza copilu agitatia bananele dar incercati la un nutritionist sau PEDIATRU depinde si culorile care se afla in locuinta incercati pe cat posibil sa evitati culuarea ROSIE
Elena_Juravle_1
Postat pe 15 Iunie 2013 08:24
Esti mult prea dura cu mamica. Marea majoritate a copiilor se comporta asa daca ii rasfeti si nu stii sa ii tii in frau. Parerea mea ca nu e un raspuns ce l-ai dat tu, ci acela de a-l integra intr-un colectiv -gradinita.
dcristeatomy
Postat pe 15 Iunie 2013 09:30
chiar daca esti tanara trebuie sa ti gasesti in tine iubirea pentru copilul tau . El este nervos si se agata de tine pentru ca simte nevoia ca mama lui sa-l bage in seama , dar nu cu tipete ...ci cu iubire . Atata vreme cat tu esti nervoasa si el va fi nervos ptr ca aceasta stare o trasnmiti tu copilului . Uita-te in jurul tau si ceea ce vezi in exterior aia e in interior . Probabil ca tu in sinea ta esti suparata ...cine stie ..pe parintii tai sau pe tine si din aceasta cauza nu poti sa -ti faci rolul de mama . Incearca sa faci pace cu tine si dupa aia lucrurile se vor linisti . Fii iubitoare! A fi mama e ceva minunat , incearca sa traiesti acest sentiment . Cu drag
aanaxor001
Postat pe 15 Iunie 2013 09:49
Buna ziua,inainte de a critica pe altii ceea ce e usor,trebuie sa treceti prin ce trece doamna,este tanara,cu mari probleme si cum sunt copiii in ziua de astazi cateodata trebuie pedepsiti de asi invata rolul de a respecta parintii asa cum sunt,il creste singura si daca nu isi impune rolul de mama sa fie respectata o sa iabe probleme cu caracterul copilului toata viata.Eu am un baiat de 14 ani,divortata de cand a fost mic 2 ani,si la fel am avut probleme,dar de la 6 ani m-am schimbat caracterul fiind un pic m-ai dura,ba cu pedeapsa ori cu bataia pana am reusit sa il fac sa inteleaga ca merit respectata,acum invata f bine ,e linistit si ma simt si eu linistita,deci parerea mea doamna draga trebuie sa il formezi de mic sa te respecte.o zi buna la toti
ALEBEBE
Postat pe 15 Iunie 2013 10:28
E usor sa dam sfaturi,dar ar trebui sa tinem cont si de situatia acestei mame,care are si ea dreptul la o viata normal,doar ca nu prea si-o poate face.Nu cred ca are posibilitati material si fara acestea cum poate sa apeleze la ajutor specializat? Are o Cruce grea de purtat si nu pot decat s-o sfatuiesc sa nu-si piarda credinta in D-zeu si sa-L roage sa-i dea ce e mai bine pt. ea.
Carmen1953
Postat pe 15 Iunie 2013 13:06
e foarte greu depinde si viata sociala pe care o ai si de cati bani dispui sa te ocupi si de tine mai mult...dar ai tai sau ai lui nu te pot ajuta...nu ai prietenene cu care sa iti imparti timpul?poate ai noroc si duap ce incepe gradinita si integrat intr-o colectivitate o sa se schimbe...fara sa-ti dai seama el simte in felul lui situatia de acasa..nu lua in seama criticile si geloziile sotului,important e sa fii u bn si copilul..
luluta01
Postat pe 15 Iunie 2013 13:23
Buna mamica tanara! Iti inteleg perfect starea, am trecut si eu prin asta.Copilul este acum in perioada critica in care parca nu te intelegi cu el si o iei razna.Esti foarte tanara si te-au coplesit greutatile.Sfatul meu este sa iti faci timp si pt tine. Nu ai parinti/socrii, sa te ajute? Daca aceasta varianta nu exista trebuie sa duci baietelul la gradinita cat mai repede, mai intai la program scurt sa se obisnuiasca si apoi cu timpul, la program normal caci altfel o sa o iei razna. Exista si gradinite de stat deschise pe timpul verii! Trebuie sa fii curajoasa si puternica si ai sa vezi ca o sa treci peste toate.Baietelul este sufletul tau si sunt sigura ca il iubesti mai mult ca orice, incearca sa ii vorbesti calm cat de mult poti si sa-l asculti, sa-l pupi si sa ii explici unele lucruri. De la 5-6 ani o sa inteleaga mai multe si o sa fie altfel, o sa vezi. Du-l la gradi si o sa ti se schimbe viata.Nu le putem face chiar pe toate singure, suntem facute si noi din carne si oase!
Iti doresc sa ai multa rabdare si dragoste pt baietelul tau si sa reusesti sa treci peste toate !
garbobestiuta
Postat pe 15 Iunie 2013 13:28
Fa pace cu tine insati! gaseste-ti cate minim 10 min. in fiecare zi in care sa constientizezi ce ai gresit fata de toti din jurul tau (inclusiv fata de copil!) pune cate un gand bun peste acele fapte rele si fa-le sa dispara. Roaga-te, regaseste-l pe Dumnezeu, incarca-te de cateva ori pe saptamana facand o activitate care-ti place!
Regaseste-ti IUBIREA din interior pt TINE si obligatoriu pt COPILUL TAU! Incearca sa nu pui la suflet cuvintele sotului tau si intelege-l ca nu-i e usor acolo unde se afla. Macar tu ai LiBERTATEA de a face mai multe lucruri bune.
IUBESTE-TE si IUBESTE-TI COPILUL prin fapte! Bucura-te de fiecare clipa cu el, iar cand doarme sau daca ai posibilitatea sa-l lasi cu vreun bunic, fa ceva placut si pt tine! Fa schimbarea asta obligatoriu pt ca nu cumva sa ajunga copilul tau sa greseasca cum a gresit tatal lui sau poate mai grav.

DUMNEZEU sa va binecuvanteze!
garbo195835
Postat pe 15 Iunie 2013 13:29
Draga mea,
Nu stiu daca mesajele ajung la tine,dar avand exemplul tau propriu- coilaria,adolescenta ,si timpul cand tu ai intalnit acel barbat care spui ca e sotul tau ,ar trebui sa -i daruiesti acestui copil care e carne din carnea ta linistea de care are nevoie sufletelul lui si din cate am inteles iti pare rau ca te porti urat cu el.Incearca sa te controlezi psihic prin a spune TATAL NOSTRU DE 9 ORI de cate ori ai aceste iesiri asupra copilului tau,si atunci bunul DUMNEZEU te v-a linisti.DOAMNE AJUTA.
garbo182846
Postat pe 15 Iunie 2013 13:38
248, esti foarte tinara si ai foarte multe probleme. In primul rind fii blinda cu tine si nu te incrimina tu singura. Majoritatea femeilor ar proceda la fel in locul tau -s i nu pentru ca vor, ci pur si simplu pentru ca au probleme care le depasesc. Ca sa poti sa iti ajuti copilul, trebuie sa fii ajutata TU in primul rind.
Incearca sa nu il lovesti - sa iesi din camera, pur si simplu. Time out.
Nu reactioneaza la ce ii spui, reactioneaza la ignorare pe moment, sau reactioneaza la a-i lua jucaria preferata citeva minute, pina se calmeaza si poti discuta cu el. Vorbeste-i. Vorbeste-i cit mai mult, si cit mai calm. Chiar daca pare ca nu reactioneaza, elt e aude si i se va impregna ce aude. Nu e el de vina - ca si tine, el e intr-o faza pe car enu o poate depasi singur. E prea mic sa inteleaga ce i se intimpla, el doar reactioneaza la ce simte - si te simte pe tine. Preia de la tine toate starile tale negative - nu o face intentionat, nu o face pentru ca vrea sa te enerveze, pur si simplu preia si copiaza ce vede in jur. Daca tu il lovesti te va lovi si el, pentru ca el de la tine invata. Tu esti prima care trebuie sa iesi din asta, ca sa il scoti si pe el.
quasaria
Postat pe 15 Iunie 2013 14:18
Draga mea mamica, nu stiu pentru care motiv este arestat sotul tau, dar. in general aceste persoane nu sunt un bun exemplu pentru nimeni. Pe tine te poate afecta mult, nu trebuie sa suporti " scenele " lui oricare ar fi ele. Cred ca esti in conflict cu tine. Daca nu iti poti permite sa mergi la un psiholog, poti foarte usor sa te inscrii la BIBLIOTECA, acolo vei gasi multe carti care te vor ajuta sa te autoconsiliezi. Cu putin antrenament vei reusi, totul e sa vrei.
In legatura cu cel mic e un pic mai dificil. El are mare nevoie de afectiune la fel ca si tine. Incearca sa-i dai exact ceea ce asteti si tu sa primesti. La fel cu un pic de practica vei reusi. Totul e sa-ti pastrezi calmul, sa-l privesti in ochi cu intelegere si rabdare chiar daca el in acel moment este in criza de nervi. Lasa-l sa-si faca "spectacolul" pana cand se opreste singur. Se va uitat mirat la tine dar va incepe sa tina cont de dorinta ta. Se va calma. Este posibil chiar sa planga pana cand va varsa ce are stomacel. Te rog sa-ti pastrezi calmul, sa nu strigi la el, sa-i vorbesti calm, pana la urma da rezultate. Succes!!!
Sorriso
Postat pe 15 Iunie 2013 14:56
Sunt pentru ceea ce s- a spus deja: calmeaza- te intai tu si se va calma si el. Tot ce traiesti tu interior se transmite copilului.
Sunt uimitor de eficiente rugaciunile. Tatal nostru ti se va parea un pic cam lung deocamdata ( e foarte eficient) , dar sunt altele mai scurte: " Doamne, Dumnezeule, sfinte Iisuse Christoase, miluieste- ma pe mine ( numele) cu mare mila ta. Amin. " Cand te- ai mai linistit, nu uita sa spui : multumesc, Doamne.
Nu sunt o fanatica religioasa, am vazut eu insami cat de eficiente sunt rugaciunile. Calmeaza imediat atmosfera, poti sa dialoghezi.
De asemenea, semnul crucii, recomandat in biserica ortodoxa dar si de budisti ( echilibreaza energia care pe moment, in conflicte, e dominata de cea negativa) . Poti face semnul crucii ( sper ca stii sa- l faci corect) si cu gandul, daca mainile iti sunt ocupate. E la fel de eficienta.
Copilul trebuie imbratisat decat ori este nevoie, cat de des, cand merita. O criza de nervi incipienta a copilului poate fi stapanita cu o imbratisare.
Altfel, pe la 13- 15 ani ( cand e o alta varsta critica a omului) iti va intoarce fiecare vorba urata si eventual bataie ...

Iar in rest, ar trebui sa vezi un pic in perspectiva: copilul il vei avea toata viata, deci incearca sa il intelegi si sa faci atmosfera respirabila in casa. TU trebuie sa faci asta, el e copil si EL este cel ce trebuie indrumat.
Eu ti- as spune sa nu contezi prea mult pe ajutorul altora. Trebuie sa te intaresti tu si vei putea sa la rezolvi pe toate. Fiecare succes, victorie, iti va da un nou impuls spre bine.

Cat despre sot, poate se educa si el daca vrea sa aiba familie in continuare. Nu tu l- ai bagat acolo, deci raspunde pentru ce a facut el. E adult, ar trebui sa fie si responsabil. E mai greu cu un sot super gelos decat fara sot.

Oricum, pe primul plan ar trebui sa fie si pentru el copilul ... Copilul sufera cu siguranta si pentru ca nu are tatal langa el.
Poti sa canalizezi atentia tatalui asupra copilului: ce vor face impreuna cand vor fi impreuna, proiecte pentru copil in viata, vise. Daca nu avem vise ( proiecte) e mai greu sa realizam ceva, suntem in deriva, ne duce viata unde vrea in loc s- o conducem noi. Cu cat mai ferm/ hotarat e un proiect, cu atat sansele de a se realiza sunt mai mari.
Mult curaj si succes!
garbo188170
Postat pe 15 Iunie 2013 16:40
daca baietelul tau tipa bate din picioare sau se tranteste pe jos este clar ca a vazut slabiciunea ta.In acel moment incearca sa iesi din camera si nu-l baga in seama.Asa se va calma si el si tu.La 3 ani el te joaca pe degete si vede ca asa obtine el ce vrea.In starile lui de agitatie maxima nu-l mai baga in seama si se va linisti.
miliga73
Postat pe 15 Iunie 2013 17:48
Salut ! Si eu am un baietel de 3 ani si 9 luni, si el face crize de plans si batut din picioare cand nu fac sau nu ii dau ceea ce vrea el. Incerc sa il calmez, incerc sa vorbesc cu el, de multe ori nu asculta nimic din ce incerc sa ii explic si atunci il las sa se exteriorizeze pana oboseste si se calmeaza. Ultima data mi s-a intamplat ca dupa ce l-am lasat circa 20 de minute sa tipe, nu mai stiam ce sa fac, simteam si eu ca o iau razna, eram si singura acasa, pur si simplu m-am dus la el si l-am luat in brate, l-am strans la piept si l-am sarutat. Apoi s-a calmat, parca nu se intamplase nimic. In general copii din generatia lor sunt asa, nu te speria, nu e nimic in neregula cu copilul. Am discutat si la serviciu cu alte mamici care au copii de aceasta varsta si un comportament similar. Cred ca simt nevoia de afectiune, trec prin diferite perioade. Eu mai am un baiat care are 16 ani. Cu el nu am avut niciodata astfel de probleme. A fost foarte cuminte cand era mic. In schimb acum nu prea mai asculta de sfaturile celor mari. E un copil foarte bun la invatatura, cuminte, isi vede de treaba lui, dar nu asculta de sfaturile noastre.
Parerea mea, de mama, (nu sunt de profesie psiholog, deci nu stiu daca sfaturile mele te ajuta cu ceva), este sa te inarmezi cu multa rabdare si sa ii arati cat de mult il iubesti si ca sunteti totul unul pentru celalalt. Din cate inteleg nu ai ajutor de la tatal copilului, nu stiu daca ai parinti sau frati sa te ajute, deci esti cam singura, tu si copilul. Gandeste-te ca e cel mai bun lucru care ti s-a intamplat pana acum si gaseste in orice lucru, oricat de neinsemnat ar fi, puterea de a a-l creste frumos. Eu ii spun celui mic foarte des ''te iubesc''. Regret ca nu i-am spus si celui mare la fel de des acest lucru. Aveam 26 de ani cand l-am avut pe primul si la fel ca tine, nu prea stiam cum sa il cresc. Eu in schimb am avut si inca am ajutor de la mama mea, de la care am invatat cum sa imi cresc copiii. Cred ca viata te va invata si pe tine sa mergi mai departe. Incearca deasemeni sa socializezi cu alte mamici cu copii de varsta lui, sa vezi ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme si sa vezi cum gestioneaza si altii ''situatiile de criza''. Numai bine !
cristina_stef29
Postat pe 15 Iunie 2013 18:33
Trebuie sa te stapinesti.Copilul e asa cum lai educat tu.Nu ai stiut si nici nu stii sa te impui in fata lui.Face din tine ce vrea.Problemele familiale ar trebui sa te priveasca doar pe tine , nu prin comportament inadecvat fata de copil ti le rezolvi.Lai neglijat asta ai facut.Sotul tau are perfecta dreptate, si asta nu ar trebui sa te supere.Din contra sa ei invataminte.Daca tu ca femeie nu stii sa te autoeduci , cum vrei ca copilul tau sa fie alfel? el ce vede aia face.Pacat daca nu te vei schimba fata de tine insuti , si mai ales fatqa de copil, nu te vad bine.
garbo_14167
Postat pe 15 Iunie 2013 19:16
VA MULTUMESC TUTUROR PT TOT CE M.ATI SFATUIT COPILUL IL AM LA GRADI SI ACOLO AU FOST PROBLEME CU EL MARI DE COMPORTAMENT ACUM E MAI BINE SI STARILE MELE NU SUNT MEREU POATE ODATA LA 5 SAU 7 ZILE INCERC CAT POT SA MA CONTROLEZ DAR UNEORI PUR SI SIMPLU NU REUSESC VREAU SA PLEC DE LANGA EL DAR STA NUMAI DUPA MINE DOAR MAMA MA AJUTA RAR CAND E MARE NEVOIE IN REST DOAR EU ASA IL IUBESC DE MOR MA CHINUI SA.I FAC DE TOATE SA.I IAU DE TOATE SI PE MINE MA BATEA MAMA CAND ERAM MICA DOAR CA EU ERAM UN COPIL IN LUMEA LUI CUMINTE LUAM BATAIE PT CA VROIAM SA STAU SINGURA NU CU COPII SAU PT CA NU ERAM ORDONATA PARINTII FIIND DIVORTATI DE CAND AVEAM 6 ANI POATE CA NU SUNT DESTUL DE PUTERNICA SA DUC TOATE NU STIU DACA A.TI TRECUT PRINTR.UN ASA RAU INCAT DE UNDE AVEATI O MULTIME LANGA VOI SA MAI RAMANA 2 .3 ITI CREAZA O FRUSTRARE CAND LUMEA TE TRATEAZA DIFERIT CAND TREBUI SA FACI TOTUL IAR ALTII SPUN CA NU E MARE LUCRU CE FACI IAR TU CA OM POATE TRAGI DE TINE SUPRAOMENESC PT TOT CE FACI STIU CA NU AM SCUZA DAR EU AM FOST FEMEIA CARE S.A LASAT DUSA DE SOT EL FIIND UN CARACTER MAI PUTERNIC COPILULU ARE TEMPERAMENTUL LUI SI PARCA NU GASESC CUM SA MA IMPUN NU ASCULTA NICI DE BUNICI SI PE DE ALTA PARTE ARE MOMENTECAND NE INTELEGEM MINUNAT DAR CA SI MINE ZILE IN CARE E IMPOSIBIL IAR EU MA SIMT CA SI CUM NU AS FI E CLAR CA NU AM VIATA PT CA VIATA MEA SUNT EI SI TOTUSI LE GRESESC ATAT DE MULT PRIN CRIZELE ASTEA DE NERVI VA JUR CA EU ASTAZI MAI TRAIESC DOAR PT COPILUL ASTA CA DACA NU ERA EL NU AS FI VRUT SA MAI TRAIESC DE MICA MI.AM DORIT SA MOR DINTOTDEAUNA DAR ASA IN CRIZE IN NERVI IL IUBESC SI PT EL AM LUPTAT SA TRAIESC SA NU AJUNGA PE MANA LA ALTII SA.SI BATA JOC DE EL STIU CA ATUNCI CAND SUNT NERVOASA SUNT O MAMA REA DAR IN REST MA CHINUI CA UN CAINE CU EL PRIN PLOAIE VAND IN CARCA ORICE VREA SI ORICE POT SA.I DAU AM FACUT TERAPIE NU M.A AJUTAT FOARTE MULT TRATAMENTUL MA FACE CA O LEGUMA IAR LA CAT E EL DE ENERGIC A MA INCETINII INSEAMNA AL SCAPA DIN OCHI SI AR PUTEA PATII CEVA VA MULTUMESC TUTUROR
garbo_14249
Postat pe 15 Iunie 2013 22:47
Cumpara pentru copil "rasina de mumie". Citeste pe site-ul de mai jos ce rezultate au avut unele mamici care au dat acest supliment copiilor lor. Daca sta agatat de tine inseamna ca are niste frici si nici cu sistemul nervos nu sta prea bine.
http://www.damargt.ro/products/view/9-extract-purificat-de-rasina-mumie-cu-propolis-prof-dr-marioara-godeanu-
Iar pentru tine cumpara ARN/ADN - te va echilibra pe sistem nervos ca esti foarte stresata si are si alte utilitati. Citeste pe site-ul de mai jos:
http://www.magazinul-dvs.com/categorii/suplimente-cu-litera-a/15
Tu iei o pastila pe zi, maximum 2 , dar pana la pranz ca iti da si energie si daca il iei seara nu o sa poti dormi.Pastila limpezeste memoria , ajuta atentia si echilibreaza sistemul nervos. O sa fii mai calma orice ar face copilul, si orice s-ar intampla in viata ta.
Pentru rasina de mumie te poti folosi de prospect, adica cate sa ii dai pe zi copilului, sau te poti sfatui cu un doctor.
O sa fie bine! Bafta!
rodica_stefane
Postat pe 16 Iunie 2013 02:33
249, ti-am mai spus si iti repet: nu esti singura care trece prin situatia asta, sint foarte multe mamici care INTELEG pentru ca au fost la fel. Diferenta e ca tu esti foarte, foarte tinara si asta face lucrurile mai dificile - dar ai incredere, o sa te descurci!
Nu lua medicamente, sint niste rahaturi care te transforma in leguma: incearca sa vezi lucrurile altfel, atit.
1 - daca nu erai suficient de puternica nu te-ai fi descurcat nici pina acum. Te-ai descurcat? Da! Greu, dar te-ai descurcat. Iti cresti copilul, e frumos si sanatos. Daca pina acum ai facut-o, inseamna ca poti sa o faci! Ofera-ti putin credit!

2 - lucrurile vor merge spre bine, nu spre rau, pentru ca el creste si va intelege din ce in ce mai mult si va deveni din ce in ce mai independent. E inca bebe mic, de aia sta agatat de tine. Cind o sa te dea afara din camera lui o sa vezi ca o sa iti para rau de perioada asta. :-)

3 - ofera-i afectiune, esti mama lui, nu are de unde sa o ceara din alta parte. I-al in brate, pupa-l, spune-i ca il iubesti, spune-i ca sinteti echipa si treceti voi peste toate.... Nu incerca sa fii "seful", spune-i ca sinteti in echipa si te bazezi pe el si el e un membru important al echipei. :-) responsabilizeaza-l. Nu vei reusi sa il responsabilizezi tipind la el, ci tratindu-l ca pe un partener in care ai incredere.

quasaria
Postat pe 16 Iunie 2013 06:19
Intrebare pt cele care-i luati apararea “mamicii“: daca topicul asta ar fi fost deschis de un barbat care ar fi povestit ca din cauza stressului si a problemelor isi pierde controlul si-si bate nevasta si/sau copilul, ati fi fost la fel de tolerante ?! L-ati fi mangaiat pe par si i-ati fi spus “lasa, te intelegem, esti tanar si impovarat de griji si e normal sa ai asemenea reactii !“ ?! Abuzul emotional si fizic nu are justificare si nici scuza INDIFERENT de cine-l practica. Oricum o dai tot violenta e. Educatia, disciplina si respectul nu inseamna frica si teroare.
deliana
Postat pe 16 Iunie 2013 07:23
De asta nu voi intelege niciodata cum pustoaice de 13 ani(in loc sa se joace si sa invete) sar in relatii si mai si raman insarcinate, iar la 20 de ani(cand abia ar trebui sa te bucuri de indragostire) se simt batrane...pentru ca da, iti dai seama ca experienta de viata, daca esti atenta la ea te intelepteste. Chiar si varsta biologica iti aduce mai multa rabdare, iti struneste temperamentul si te face "sa vezi" dincolo...Repet, vorbesc de oameni care "se construiesc" periodic si nu de babe isterice(in sens de ignorante) ca alea si la 90 de ani sunt varza, ma rog...
Nu-i o situatie confortabila, clar, si trebuie sa intelegi ca nu trebuie sa-ti faci griji cu privire la un copil prea energic, ci la un copil prea linistit. Copil=energie=sanatate! Copil=apatie=boala! La tine problema este ca nu stii sa gestionezi situatia.
Esti cruda si treci la foc automat prin probleme...ceea ce te-a luat inainte, fara sa te lase sa constientizezi anumite stari de fapt.
Sunt sigura ca principala problema care-ti intuneca spiritul si gandurile o constituie sotul arestat. E vinovat pentru ceea ce a facut, incearca sa-l lasi doar pe el sa plateasca. Indiferent cat te consumi si tu, nu-l ajuti nici intr-un fel, dimpotriva. Ii faci un mare deserviciu copilului. Ca-ti reproseaza sotul, una, alta...tine strict de frustrarea lui si de "capacitatea" lui umana, tu focuseza-te pe tine si copil, deocamdata. Cred ca al tau copil simte ca nu poti si nu stii sa-l strunesti si devine un mic tiran(desi sa fii sigura ca simte mai mult decat crezi nefericirile parintilor, care-l marcheaza, vadit). Incearca sa nu te porti cu el ca si cum ai fi egalul lui, desi esti si tu, oarecum, copil. Incearca sa-l lauzi si recompensezi cand e in regula si sa-l pedepsesti cand face trasnai. Incearca sa vorbesti calm si zambind cand totul este in regula si incearca sa ai un ton si-o atitudine autoritara cand greseste. Doar asa va putea vedea diferenta si ce-l avantajeaza(pentru ca da, copiii sunt manipulatori si oberva f bine o situatie care-i avantajeaza) Daca tu te porti de la egal cu el si plangi si tipi si cand nu e cazul, el se va purta haotic, doar pentru ca asa vede, simte si doar pentru ca asta a primit. Cat si cum mai ai timp, ia si relaxeaza-te si citeste carti special de psihologie si crestere a copiilor. Posibil sa te ajute. In rest rabdare multa...si mai vezi tu! Invata singura din propria istorie de viata! Tu ti-ai scris-o, asa ca fii atenta la ea si invata ceva...si-apoi actioneaza in consecinta!
magdabeauty
Postat pe 16 Iunie 2013 09:00
da deliana, as fi reactionat la fel daca un pusti de 20 de ani ar fi trecut prin stressul sarcinii si al nasterii, prin postpartum in timp ce ingrijeste singur un bebelus fara bani si fara ajutor si privit ca "lumea a treia" pentru ca nevasta e la zdup - si ii face crize de acolo - iar situatia asta s-ar fi prelungit 4 ani. Si pentru ala as fi considerat ca "e prea mult".
Pentru unul care isi scarpina ...zulufii, ca sa nu spun altfel, si nevasta ii creste copiii, nu, n-as fi avut acelasi nivel de intelegere.
Cine nu realizeaza cit te solicita un copil mic care e 20/24 si 7/7 cu tine, n-a crescut unul. E greu si intr-un mediu normal. Si e greu si in doi. Si e greu si pentru femei care au mai mult de 22 de ani si stiu sa gestioneze situatia. Aici vorbim de o pustoaica depresiva si singura si depasita de probleme.

2 - daca dati sfatul de a DOMINA copilul inseamna ca n-ati avut unul cu personalitate suficient de puternica. Ei bine, sint copii - asa cum sint si adulti - care nu pot fi "dominati" si cu care nici nu trebuie sa incerci, pentru ca pur si simplu nu au acest tip de personalitate. Si nu vei reusi. Iar daca insisti sa te pozitionezi ca superior, ai rupt pur si simplu orice punte de legatura.
Si e pacat, pentru ca acel copil vrea sa fie placut, vrea sa fie important, il poti face sa se simta astfel si sa te poti baza pe el dindu-i ceea ce vrea: consideratie si incredere. E vorba pur si simplu de a intelege tipologia umana. Si da, e o persoana cu caracteristici proprii si orgolii la 3 ani asa cum e si la 30 sau la 80.
quasaria
Postat pe 16 Iunie 2013 10:17
..
quasaria
Postat pe 16 Iunie 2013 10:30
Ideea-i ca ar cam trebui sa ajungi sa te cunosti pe tine, ca femeie...ca apoi sa ai pretentia sa-ti cunosti si copilul. E complicat, ca viata, de altfel...dar fa ceva in sensul asta...solutii, cauta-le, gaseste-le...cam despre asta este vorba, nu de teorii.
magdabeauty
Postat pe 16 Iunie 2013 11:39
Stiu ca iti este greu, dar nu mai teroriza copilul pentru ca astfel vei obtine doar sa ajunga si el frustrat toata viata. Copiii au nevoie de iubiere si intelegere, daca tu tot timpul esti nervoasa, zbieri pe el si mai rau il si bati din cand in cand gandeste-te cum se va comporta cu copii de la scoala peste cativ ani. Sigurat va ajunge un bataus.
Ai grija de el, invata-l, cititi impreuna, jucati-va impreuna. La 3 ani el pe tine te iubeste cel mai mult, sigurat e agitat si nervos pentru ca nu simte suficienta iubire din partea ta. Sunt sigura ca il iubesti enorm, dar el e copil, daca nu stai cu el, nu il imbratisezi des, in fiecare zi, atunci se simte lipsit de iubire si cauta atentie de la tine in singurul mod pe care il stie eficient (ce a invatat de la tine) si anume plans, zbierat etc.
blairwaldorf
Postat pe 16 Iunie 2013 12:39
http://www.copilul.ro/comunicare-copii/educarea-copiilor/Educatia-copilului-a729.html
ingerasulluptator
Postat pe 16 Iunie 2013 22:49
Eu cred ca copiii copie gandirea tatalui mai ales baietii..

Eu cred ca ar trebui sa comunici cu el dar nu atunci cand esti nervoasa..

pt ca baietii au personalitate puternica pur si simplu nu le place sa tipi la ei poate de aceea se comporta asa.

citeste din educatia copiilor linkul care ti l-am trimis.leaga ca esti si tu om.Si sa mai lase sa so

poti comunica cu el,,dar cand esti calma..si nu iti place sa vorbesti asa cu el dar trebuie si el sa te inteleaga si ca il rogi frumos.Pe copii nu trebuie sa ii bati pt ca apoi incep sa te urasca si iti fac in ciuda.
Ci trateaza-l ca pe un adult cu care trebuie sa comunici calm.

trebuie sa discuti mult cu el sa il sensibilizezi,

nu trebuie sa il bati si sa te comporti cu el asa cum au facut parintii tai pt ca copii prind ura si iti fac doar in ciuda..

ci incearca sa comunici calm cu el,sa ii spui ca il iubesti dar si el trebuie sa te inteleaga ca esti om si sa te lase sa si respiiri.
comunicarea este importanta
documenteaza-te in legatura cu educatia copiilor.
Multa bafta sa te ajute Dumnezeu
ingerasulluptator
Postat pe 16 Iunie 2013 23:01

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Cum ne educam copiii???29De la: chanty 26 Iulie 2011 14:43
mamicile - intre stresante si indiferente....34De la: office_salinasusesi_ro 20 Martie 2010 08:43
gradinite bune si ne-bune4De la: ailemac777 1 Martie 2012 12:36
Caut urgent partener de dans sportiv clasa Neoficial/H/E din Bucuresti1De la: 4ever_dance 12 Aprilie 2011 09:17
Recomandati-mi o gradi' in Bucuresti, SBS sau Waldorf1De la: dici 11 Martie 2010 01:29
Setari Cookie-uri