MIRAJUL ADOLESCENTEI

Între Bach, Pitagora și Rocco

Terminase câteva arpegii și se pregătea să execute câteva bucăți, dintr-un concert de Bach. Nu era timp de pierdut, se apropia teza la matematică și mai avea încă mult de lucru.
Cu celelalte materii se descurca mai ușor, dar la matematică vroia cu orice preț să se încadreze în baremul celor ce urmau să participe la olimpiadă.
Nu se instalase bine pe scaun, că sună strident interfonul.
-Salut, ce faci fată ? Eugenia sunt, iar cânți la pian ? te aud din stradă...
-Scuze, nu știam că ești la intrare, abia am auzit interfonul, îl rog pe tata să facă ceva cu el că nu merge bine. Ți-am dat drumul, poți urca acum.
Iuliana se postă în ușa de la intrarea în apartamentul în care locuia, împreună cu părinții. Aștepta colega de clasă să-și facă apariția.
- De ce nu m-ai anunțat că vii ? pregăteam ceva bun, așa m-ai luat pe nepregătite să, vedem ce a lăsat mama în frigider, spuse Iuliana, colegei sale care ajunsese deja pe palier.
- Lasă că astăzi nu am timp să stau până plecăm la școală, am venit doar să te anunț....draga mea, că un tip cool, care te-a văzut la noi de ziua mea, moare să te cunoască.
Să nu spui nu, că m-a înnebunit de cap, nu mai scap de el.
-Acum ți-ai găsit și tu ? am așa de multe pe cap...mai vedem în vacanță, chiar nu pot acum. Mă pregătesc de olimpiadă și am de lucru la niște bucăți muzicale care nu-mi ies cum aș vrea eu. Mai vorbim în vacanță, acum chiar nu am timp de așa ceva.
- Nici să nu te gândești, așteaptă jos,
ce să-i spun ? crezi că eu am timp de umblat să fac cupluri? i-o întorsese Eugenia cu sarcasm.
Am venit cu el, că nu mă mai slăbea, este o pacoste...drăgălașă, hai nu fi naivă. Ești singura din grupul nostru care nu are prieten. Cât ai să mai aștepți ? Noi îi spunem Rocco.
-Bine, mă îmbrac și cobor, spusese fata, dar nu stau mai mult de 5 minute, trebuie să vină tata din oraș și nu vreau să creez discuții degeaba.
După câteva minute Iuliana, cobora scarile însoțită de insistenta sa colegă, să-l cunoască pe Făt Frumos-ul descris de aceasta. S-au făcut prezentările, s-au schimbat în grabă numerele de telefon, iar după alte câteva minute Iuliana se afla din nou la pian, unde se străduia să execute cât mai expresiv o partitură. Între timp tatăl, pusese ceva în frigider și plecase cu alte treburi, fără să o deranjeze.
După o oră sună ceasul potrivit de fată, să o anunțe când va trebui să intre în culegerea de probleme de matematică, a cărei olimpiadă se apropia. Nu ținea morțiș să fie prima clasată, dar nici în urma tuturor nu vroia să fie. Așa se face că a fost selecționată pentru olimpiadă, fiind a treia din clasa ei. Atât a putut face, atât a făcut. Era mulțumită că prin munca ei, se afirma într-un domeniu destul de dificil.
După ce Eugenia îl prezentase pe Făt Frumos-ul din apropierea locuinței sale, acesta începuse să o aștepte pe lângă școală, ba mai venea uneori și cu câte o floare, ascunsă în geacă, să nu-l vadă nimeni și să-l ironizeze.
A urmat un schimb de CD- uri cu ultimele piese muzicale la modă. Expert în arta cuceririlor, tânărul avusese grijă să aducă și muzică clasică pe care fata o executa la pian, așa ca un plus de atenție. Au fost și invitații în oraș, la o cafea, la un film, dar la un moment dat, Iuliana a fost invitată la el acasă. A acceptat din curiozitate. Cum au decurs treburile între cei doi tineri...
numai ei știu.
Acasă Iuliana, nu mai știa cum să justifice, plecările ei misterioase, ba chiar și absențele de la școală. Îngrijorați părinții, au rugat un vecin, pensionar care tot nu avea nimic de făcut, să fie puțin atent, la ce se întâmplă în urma lor, acasă mai ales tot ce era legat de fica lor.
Impresionat de misiunea primită, pensionarul se puse pe treabă. Să păzești o tânără fată...este ceva asemănător cu a păzi o turmă de iepuri. Venirile și plecările fetei, erau așa de dese, ba mai primea și vizita unui băiat.
Acest lucru trebuia să-l afle tatăl fetei în primul rând. Fata era minoră, iar vecinul pensionar o cunoștea de când mergea la gradiniță. Pe tânărul respectiv, il identificase ușor, deoarece îi amintea de propria sa tinerețe.
Cunoștea genul, azi cu una, mâine cu alta....tot așa cât te mai țin puterile.
De Iuliana chiar îi părea rău că intrase în legătură cu un astfel de băiat, ea era o fată finuță și educată altfel.
Dezamăgirea ei va fi foarte mare când se va dezmetici din aventura asta, gândea vecinul pensionar.
Între timp o vedea pe fată din ce în ce mai abătută, chiar plânsă într-una din zile și asta îl făcu să stea de vorbă cu părinții fetei, să le atragă atenția că ceva grav se întâmplă.
Colega ei care venea acum și mai des la ei în casă, nu-i inspira nici un fel de încredere, vecinului pensionar, dimpotrivă, o suspecta de ipocrizie. Omul bine intenționat, nici nu realiza cât de aproape era de adevăr.
Iuliana fusese atrasă într-o cursă, de câțiva colegi invidioși pe liniștea ei, pe rezultatele obținute numai din munca ei, pe aprecierile profesorilor, care o dădeau de exemplu în clasă.
Așa ajunsese ea, obiect de distracție, al lui Rocco, băiatul de bani gata, care se detașa foarte ușor de fetele ce treceau prin patul lui.
Pe cele ce rezistau mai mult, chiar le respecta, dar pe cele care cedau ușor, le ironiza și umilea, în toate felurile. Toată școala știa deja de aventura lui cu tocilara clasei, cum o porecliseră în sectret, cei din grupul de răzbunare.
Deviza lor – FĂRĂ GENII – nu ne trebuie genii, obișnuiau să spună la un pahar de băutură și o țigare, ascunși într-unul din apartamentele
în care locuiau, sau în câte o bombă, unde nu le cerea nimeni buletinul.
Pe cine și de ce se răzbunau, nu-și băteau capul cu asemenea întrebări, se amuzau făcând cât mai multe rele și se simțeau foarte bine.
Într-una din seri, după ce vecinul, fin observator, povestise părinților ce văzuse el zilnic, în jurul Iulianei, părinții au ținut sfat.
Mama se așeză pe marginea patului fetei, care motivase o durere de cap și se retrăsese la culcare mai devreme decât de obicei.
Părinții au decis că cel mai bine este să nu-i spună fetei că știu ce se petrece. Era o fire sensibilă, se va simți prost, mai ales față de tatăl ei, dar mama era hotărâtă să stea de vorbă cu ea.
- Draga mea, noi am vorbit multe despre viață, acum tu ar trebui să-mi spui ce se petrece. Promit că va rămine totul între noi, nu-l vom supăra și pe tata, dar eu trebuie să știu ce probleme ai și cum să te ajut.
Pe perna fetei se prelingeau lacrimi fierbinti, de umilință, de rușine, de neputința ei de a-și rezolva singură problemele.
Prietenii ei, cei care o atrăseseră în capcana acestei mizerii, o abandonaseră repede, după ce și-au pus planul în aplicare. Cei mai răutăcioși din școală și care auziseră de noua ispravă a lui Rocco, nu ezitau să o strige pe tocilară și să o invite la ei acasă.
Drama fetei nu cunoștea margini.
Nu mai atinsese clapele pianului de săptămâni întregi. Se simțea murdară. Nu-și putea ierta slăbiciunea pentru Rocco, cum de s-a putut îndrăgosti de un astfet de băiat, rău, crud, de o obrăznicie fără margini, fără scrupule și fără conștiință.
Se temea și de faptul că în astfel de situații, ar fi putut apare o sarcină nedorită la cei 16 ani ai săi și atunci sigur își va mâhni părinții cu rușinea ei.
La întrebările insistente ale amamei sale, Iuliana spuse doar...
-Vreau să mă mut la altă școală, dacă vrei să mă ajuți fă asta pentru mine.
–Am făcut o prostie și nu-i pot suporta consecințele.
Mă sufoc dacă mai rămân în școala asta.
Pe urmă...voi intra în normal, nu vreau să vă faceți griji și pentru mine. Le aveți și voi pe ale voastre. Ștergându-i lacrimile, mama promise că va face demersurile respective, motivând mutarea lor în alt cartier al capitalei.
–Mi-aș fi dorit sa nu treci nicidată prin așa ceva, dar vezi și tu că viața, ne rezervă tot felul de surprize, adăugase mama. Să nu uiți, că orice problemă vei avea, mama va fi prima care te va ajuta.
-Prietenii au rolul lor, dar eu îl știu foarte bine pe al meu.
Te las să dormi, dacă mai sunt și altele de discutat...aștept.
–Deocamdată nu...asta este tot, mai vorbim noi, spusese Iuliana cu vocea stinsă de amărăciune.
Parcă o piatră i se luase de pe inimă, alunecă într-un somn greu, întrerupt de suspine.
Dimineață se trezi fără indoieli, cu intenția de a merge mai departe, la o altă școală, să-și construiască viața așa cum dorise mereu.
Faptul ca avusese acea scurtă discuție cu mama sa, o ajutase mult.
Știa că oricând va avea nevoie, are pe cineva alături, cu care să comunice.
De acest episod urât din viața ei, va trebui să uite și să-și continue studiile cum își propusese.
Făcuse o prostie, dar păcat ar fi fost să persiste în acea prostie, păcat de eforturile părinților și ale ei, dacă ar abandona. Nicidată nu va mai asculta sfaturi, de la persoane atât de puțin cunoscute, își promisese Iuliana.
Viața i-a dat această palmă, tocmai pentru a o trezi la realitate. Dar tot ea, viața poate fi frumoasă, dacă știi să alegi de o parte ce este bun și frumos, de ceea ce este urât și murdar.
Oricât ar suferi după o astfel de experiență, nu va putea schimba realitatea.Fiecare om, are așternutul ce și l-a făcut singur. Cu această nouă speranță în suflet Iuliana intră în zorii zilei în sufragerie, unde se așezase praful pe pian.
Îl șterse cu grijă, apoi mângâie clapele cu recunoștință ca pe un prieten bun, care nu o părăsește la greu și de care nu se va rușina niciodată. Din prag, mama se retrase discret, lăsând-o cu ceea ce-i era așa de drag, pianul.
Flora_48
Postat pe 26 Iulie 2011 17:35
bine ai venit... flora....

sa ne mai dai,mai vrem.
pe viitor imparte textul in cateva fragmente,asa e mai greu de citit...
iasomia
Postat pe 26 Iulie 2011 17:46
Flora
chanty
Postat pe 26 Iulie 2011 17:48
E doar o constatare, nu o critica, asta in cazul in care, Flora, vrei sa iasa ceva din "present days":
Suna ca un dialog intre doi adolescenti din Ciresarii ori Racheta alba, cine isi mai aminteste cartile, sau macar filmele. Ma refer la modul de vorbire, la cuvintele parca prea alese, discutia imi pare cam formala, spre excesiv de politicoasa, apelativele parca nu cadreaza, de parca s-au intalnit doua doamne distinse, trecute demult de varsta adolescentei, care discuta despre ultimele evenimente mondene.

"draga mea" si "un tip cool" nu prea au ce cauta alaturi, acolo.
Adolescentii de azi in nici un caz nu vorbesc astfel, fie ei si prieteni cu fete care canta la pian benevol si aspira la un loc in lotul olimpic de matematica.
Thor_again
Postat pe 26 Iulie 2011 18:10
bre, din povestirea lu' tanti flori lipseste tocma' continutu'...ce i-a facut bagabontu' lu' pianista, cu descrieri prelungite, aia trebea sa vedem noi acilea...
zambil
Postat pe 26 Iulie 2011 18:11
De asemenea, cam repede schimbul de telefoane. Doar nu era o gaselnita de la matrimoniale... eu as sugera sa o scoti, e prea rapida si, in plus, genereaza o impresie ca deja "totul e aranjat" sau pe cale de a se aranja. Iti tai de la inceput posibilitatea de a dezvolta o intriga mult mai ampla pe aceasta tema, ori, cel putin, iti ingreunezi "misiunea".
Thor_again
Postat pe 26 Iulie 2011 18:13
thorache, eu dac-as scrie o scena de sex torid in stilu' lu' tanti flori, ar suna cam asa:

si-au scos chilotii si si i-au pus la loc...
zambil
Postat pe 26 Iulie 2011 18:18
ma rog, cuvantu' chiloti nu crez ca exista-n vocabularu' autoarei... pare proza d-aia de pe pliantele de popularizare ale martorilor lu' iehova...
zambil
Postat pe 26 Iulie 2011 18:28

tot e mai buna o descriere d-aia decat un stil a la sandra brown, zambilu!
iote-te la el, carcotashu'!
pe de alta parte, cum am mai zis, dialogul ala pare cam fals; indiferent de nivelul intelectual al unor adolescente, in ziua de azi mai degraba se gratuleaza asa, ca intre prietene, cu apelative gen ala care incepe cu piz- si se termina in -dulino (ca sa rimeze, vorba aia, cu "draculino" - supranumele adresat Angelei Gheorghiu in strainatate -ca tot are tangente cu muzica, dar si un lichior de duzina in primii ani de dupa '90), decat cu "draga mea".

In fine, ma gandesc ca aici e doar un fragment, nu toata povestea.
Thor_again
Postat pe 26 Iulie 2011 18:41
asa crezi tu, da' din pacate-i toata... uite-acilea si saitu' unde-o gasii...

http://slova-crestina.ro/flora-margarit-stanescuintre-bach-pitagora-si-rocco_2009_04_14/

cum zisei, adventisti...

si crez ca-i cioaca, n-ar fi prima data cand vreun suflet aflat in cautare de bagare de seama posteaza la shto productia altcuiva...
zambil
Postat pe 26 Iulie 2011 19:09
io-te ma la mos thorel...trecu la adventisti...cu sfaturi....
mare predicator....
dor72
Postat pe 26 Iulie 2011 19:14
am zis ca nu mai ma bag la topicu' asta, da' nu ma pot abtine... mai gasii o productie literara a lu' tanti flori (sursa: http://www.versuri.ro):

Sfinxule, pleacă-ți privirea,
Peste munți și codrii falnici,
Ce uimiră omenirea,
Și-au ferit-o de pârdalnici.

Peste cetina măruntă,
Rascolită de vârtejuri,
Peste cetațuia sfântă,
Care chiamă la vecernii.

Babele ți se închină,
În pământ își pleacă ochii,
Parcă sânt la-nchinăciune,
Când sărută poala popii.

Munți și văi, râuri de vreme,
Se înclină în răstimpuri,
Alternând culori, miresme-n
Cele patru anotimpurï. Flora.

poezeaua ce se vrea de glorie da-n hilar de-a dreptu' (vezi penultima strofa, dementiala)... da' poate doar am eu mintea perversa... he,he,he...
zambil
Postat pe 26 Iulie 2011 19:24
voiam sa zic " Pe-al nostru steag e scris < Unire> "...
dupa strofa de care zisesi insa.... " parca "....nu stiu ce sa mai zic...
dor72
Postat pe 26 Iulie 2011 19:29
al draq miraj...se duse-n pustii....
pe tanti autoarea o doare-n basca,si pe noi la fel.

desi... mi-ar fi placut sa ne certe nitzel,ehe,he,he...


iasomia
Postat pe 27 Iulie 2011 11:25
cum zisei, mami... alta cioaca marca garbo...
zambil
Postat pe 27 Iulie 2011 11:33
tatutzu'..

aia cu poala popii e meserie....

apare dansa daca o fi,face un cerc literar acilea cu userii,mai stii?
iasomia
Postat pe 27 Iulie 2011 11:58
mie mi-a placut remarca lui s. holmes al nostru... "cuvantu' chiloti nu crez ca exista-n vocabularu' autoarei." atunci, cum naiba zice cand merge sa-si cumpere... totusi... "dati-mi va rog 5 perechi de frunze de vitza ! nuuuu, numai culoarea alba va rog ! "... ???
barboneli
Postat pe 29 Iulie 2011 23:07
comentarii amuzante de bunicuti
dolly69
Postat pe 30 Iulie 2011 23:39
ce sa -ti spun, tinerico....
dor72
Postat pe 31 Iulie 2011 00:28
hai bre dorulet... ca 69 nu e varsta ...
alfheim
Postat pe 31 Iulie 2011 00:49
oups, nu m-am uitat ca are dolly, in fata....
nici numar de pantof nu pare...
dor72
Postat pe 31 Iulie 2011 00:52
De la: alfheim, la data 2011-07-31 00:49:12hai bre dorulet... ca 69 nu e varsta ...

daca ..69 e o..pozitie??!!
elisabeta_boia
Postat pe 31 Iulie 2011 01:04
opozitie la ce , betty? Hai fetita, stii ca glumesc...
am vazut pe undeva ca te-ai suparat "ortografic" ...chiar nu vreau sa te jignesc si nu atentez in niciun fel la profesionalismul tau....
dar trebuie sa recunosti ca unele greseli pe care le faci , repetat, nu sunt pardonabile...
in rest, imi pare rau ca ma eviti...eu sunt asa mai de la tara, mai dintr-o bucata....
si-mi place tare sa glumesc...pacat ca nu sunt inteleasa...de cele mai multe ori....
pacat, in sensul ca lumea percepe glumele ca pe niste afronturi personale....
dor72
Postat pe 31 Iulie 2011 01:11
sezi ghine tu, ca Betty nu te evita ! betty nu-l evita nici pe anakin... daramite pe tine... !!! betty e in stare vesela 21 de ore pe zi !!! si de ce crezi tu ca numai cei de la tara sunt dintr-o bucata... ? ete la ea..... ! sau vrei sa spui ca esti o "bucatzica".... ????
barboneli
Postat pe 31 Iulie 2011 07:10
domnu' purtator de cuvant, te simti cu musca pe caciula... ca si tu esti p-aci....
dor72
Postat pe 31 Iulie 2011 07:23
ce caciula tu... ? pe caldura asta ? si sunt pe aici asa cum esti si tu.... in vizita ! eu ti-am mai spus ca nu te evit... de regula... asa ca nu vreau sa vad nici o musca pe aici.... !
barboneli
Postat pe 31 Iulie 2011 14:30
crezi ca dai cu flit,asa, cum iti vine.....
vezi ca pornesc taifunul...si sa te tii nene...
dor72
Postat pe 31 Iulie 2011 14:32
am tot asteptat taifunul... sa mai alunge caldura... si nica ! chier... pana acuma nu s-a dat numele asta "dor" la nici un taifun... ! de obicei se dau nume feminine... si probabil se stie de ce !!!
barboneli
Postat pe 31 Iulie 2011 21:39
foarte frumos scris,ati putea scrie o carte,un roman,de ce nu?
succes,d
daniilia
Postat pe 1 August 2011 23:42
ia auzi, barbo, scrie si tu o carte...da-i titlul "dor-taifunul ardelean...."

nu ai auzit de taifun cu numele dor, dar trebuie sa stii ca dor este adesea numita taifun....
dor72
Postat pe 1 August 2011 23:50

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
mi-am surprins fiul masturbandu-se 16 De la: garbo_1249 9 Aprilie 2012 19:52
slabesti daca mananci ecologic? 10 De la: 105905 13 Aprilie 2010 13:26
Umplutura off-topic ..de pe topice!!! 105 De la: tutankhamon 13 Aprilie 2010 21:23
Tabara de vara pentru adolescenti la Escapade Adventure Park - DISCOVER YOURSELF IN ESCAPADE ADVENTURE - Editia II 2 De la: EscapadeAdventurePark 20 Ianuarie 2015 13:10
Sănătate psihică 3 De la: Karl_Kwiatkowski_1 6 Martie 2016 16:52
Setari Cookie-uri