poezie...(Prelucrare dupã autor necunoscut)

divort

viata dubla

Cine dã, lui îºi dã...



Lângã un sãtuc de munte, în hãþiºuri nepãtrunse,
Un bãtrân, adus de spate, un bordei mic îºi fãcuse
Sub un fag cu umbrã deasã, din pãmânt ºi din nuiele,
Petrecând în sãrãcie, între flori ºi pãsãrele.
Fãr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în niºte cârje, sprijinea al sãu picior.
Chinuit aºa, sãrmanul, îºi ducea al vieþii fir,
Pânã când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bãtrânul cãtre satu-n sãrbãtoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, sã cerºeascã demâncare,
Arãtându-ºi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

Îl ºtia de mult tot satul ºi, la orice sãrbãtoare,
Cei cu inima miloasã îi da-n tolbã demâncare.
El, atunci, cu voce slabã, mulþumea, zicând cu pace:
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

Ani în ºir trecu de-a rândul, mulþi din vremea lui murirã,
Însã pe el îndurarea Domnului îl sprijinirã.
ªi din când în când bãtrânul cãtre sat pleca, sãrmanul,
Far-a-ºi mai schimba cojocul, cârja, tolba ºi sumanul.

Înainte lui sãtenii îi ieºeau cu darul lor,
Ori de câte ori bãtrânul le cerea un ajutor.
Dupã ce îºi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

De-al bãtrânului des strigãt, deranjatã mult, se pare,
Într-o zi, o gospodinã, doamnã cu un nume mare,
Vru s-aducã la tãcere glasul ãstui cerºetor,
Ce bãtea de multã vreme pe la poarta tuturor.

Repede fãcu o pâine din faina cea mai albã,
Plãmãditã cu otravã, ºi la copt a pus-o-n grabã.
Cum îi dete-aceastã pâine, zise-n inima ei moartã:
- De acuma, ºtiu eu bine, cã n-o sã mai vii la poartã!

Cerºetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasã fiind pâinea, se gândeºte s-o mai þie.
ªi-i repetã ºi stãpânei vorba lui, cu multã pace:
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

Dupã ce colindã satul, se întoarce la bordei
ªi,-obosit, se odihneºte pe un scãunel de tei.
Dar nu se-odihneºte bine, cã se-aratã pe cãrare,
Un fecior voinic ºi-un câine, venind de la vânãtoare.
Obosit ºi mort de foame, ºi uitând cã-i de neam mare,
Când sosirã la colibã, tânãrul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagã, strigã-n culmea disperãrii:
- Moºule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncãrii?
Cãci tot rãtãcesc de-asearã prin zãvoi, cu al meu câine,
ªi nu am gustat nimica, nici mãcar un colþ de pâine.
ªtiu cã uneori, pe cale, oamenii, cu multã milã,
Îþi mai pun ceva în tolbã, ba ºi cei ce-o fac în silã.
- Cum sã nu? rãspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
ªi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toatã ºi-o mãnâncã; potoleºte-þi foamea-n pace;
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

Dupã ce mâncarã pâinea, mulþumindu-i, a plecat
Spre cãsuþa boiereascã, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasã fiul, maicã-sa-l îmbrãþiºeazã,
Dar deodatã rãu îi vine ºi la faþã se-ntristeazã.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabã, spune iute ce-ai mâncat?
Însã el cu vocea slabã, îi rãspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maicã, pâinea albã ºi frumoasã
Ce mi-a dat-o cerºetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasã!

Un fior de groazã mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-ºi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Þipã, urlã de durere, conºtiinþa nu-i dã pace,
Vrea sã-l scoale iar la viaþã, dar nimic nu poate face.
În durere-ºi vede fapta cea mârºavã ºi debilã
ªi îºi ia acum rãsplata pentru gestul fãrã milã.
În urechi îi sunã glasul moºului, trecând în pace:
”Cine dã, lui îºi dã, tatã, cine face, lui îºi face’’!

human
Postat pe 16 Februarie 2011 12:08


Frumos...imi placu... pentru tine.
tatoo
Postat pe 29 Martie 2011 15:37
blondule... io cre' ca am mai vazut p-aci chestia asta...
da e cutremuratoare....
dor72
Postat pe 29 Martie 2011 17:25

Io n-am vazut-o. O stiam, parca, dar nu in versuri.
tatoo
Postat pe 29 Martie 2011 18:22
Frumos, foarte frumos !!!
cricat
Postat pe 29 Martie 2011 19:40
Trist,foarte trist...
Allegra
Postat pe 29 Martie 2011 21:08
exact ca in vorba aia: dupa fapta si rasplata!
the_voice
Postat pe 31 Martie 2011 20:18
mie mi-e frica sa citesc...
pustietate_in_floare
Postat pe 13 Octombrie 2011 22:17

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Oare cat mai rezist?10De la: garbo_3537 11 Iulie 2012 13:43
am facut bine???118De la: liaiedera 11 Aprilie 2010 21:55
ce sa fac...? sunt intr-o mare incurcatura !!!32De la: bente 2 Octombrie 2009 18:00
Imi este greu...124De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:10
Cum creste un copil fara tata?12De la: Blue_Tattoo 14 Ianuarie 2010 09:04
Setari Cookie-uri