mi-a soptit o pasarica la ureche ca topicul cu poezele s-a cam perimat, si am fost rugata sa inaugurez altul, in care sa va ziceti ofu' in versuri si proza
daca data trecuta nu am fixat reguli, la topicul asta m-am decis sa fiu ferma
so...
1.nu dati cu copy/paste, destul ne streseaza irinuca
2.nu va injurati de mama, tata si organe
3.sunt permise glumele, ironiile fine, dar in nici un caz marlaniile si atacurile la persoana. cine incalca regula suporta consecintele. asta inseamna ca ma duc cu jalba in protap la andra si o rog ori sa va stearga postul ori sa va banneze
4.cand postati proza, va recomand sa o faceti in fragmente
5. va rog sa comentati pertinent. asta nu inseamna sa va apucati de critica literara, ci sa schimbati impresii
6. sa nu veniti aici cu piscoate, ceiuturi si cafelute. exista topic special pentru asta
cam asta ar fii...dar imi rezerv dreptul de a veni cu amendamente pe parcurs
|
michelle_
Postat pe 5 Octombrie 2010 16:45
|
Din cutia cu amintiri-De ce iubesc eu porumbeii
La intoarcere am gasit cactusul inflorit si un cuibusor cu doua oua de porumbel in balconul meu,intr-un colt...Frumoasa emotie! Sunt ani multi de cand ma orientez dupa semne iar semnul meu cel mai bun este porumbelul.Ori de cate ori l-am intalnit in drumurile mele zbuciumate,sufletul meu chircit se linistea,suradeam,STIAM CA VA FI BINE.
In 1989 cred ca eram singura studenta care ramanea peste vara intr-un camin studentesc.Dar nu eram singura,ci cu cel mic,avea doi ani.El,"sotul" si "tatal copiilor" a hotarat inca odata ca nu ne potrivim,si-a luat diploma de ing constructor si a plecat la Bucuresti.Cererea de divort mi-a venit intr-o zi senina de vara.Pana aici,nimic nou,in toate verile deschidea divortul,toamna cerea iertare si reluam "casnicia".Noutatea era alta,ai mei stiau ca terminam facultatea.Am repetat cate un an de copil si mi-a fost rusine sa le spun de al doilea an.Pe cuvantul "sotului" si a familiei sale ca ma vor ajuta,am simulat fata de ai mei ca termin si ca ies la paine...Asadar singura cu cel mic,mai erau arabi in jurul nostru.
Cu mana pe inima va spun ca daca am fost fericita in viata mea,am fost atunci.Vecinii si prietenii au golit frigiderele si buzunarele inainte de plecarea la casele lor,am avut ce manca toata vara...Daca era si celalalt copil cu noi,ar fi fost totul perfect...Tudorul era liber si linistit,aveam plimbarile noastre,tandretea noastra,cine are copii mici stie cat sunt de draguti.
Intr-una din dupaamieze,eu cu cel mic la plimbare,in fata noastra apare mama,cum a aflat nu stiu,am plans si am cerut iertare,ea mi-a dat pentru a mia oara ajutor,sarumana,mama...
Septembrie.La usa ne bate un om.Deschid,apare si capusorul copilului.De foarte sus,in cuvinte putine si nepoliticoase imi spune ca nu voi primi repartitie in aceeasi camera pentru anul urmator,caminul fiind de familisti.Era asistentul universitar care se ocupa de repartitii.Astepta spaga.De unde? Intotdeauna am avut probleme cu CASA!Unde sa ma duc????
In ziua repartitiilor,cel mic ma roaga sa-l duc in parc.L-am dus.Si cum stateam noi asa,eu ingandurata,el jucaus,in fata noastra apare un porumbel de toate frumusetea...L-am luat in brate pe copil si i-am spus:VA FI BINE!
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 19:35
|
De ce iubesc eu porumbeii-partea a doua si ultima
Radu,faci parte din amintirea acelei veri,nu te-am uitat.Usa am lasat-o intredeschisa,era cald,august,dupa-amiaza.Faceam castele din cuburi cu cel mic cand ai intrat.Incarcat ca un pom de craciun.Nu am fost foarte uimita.Intotdeauna am stiut ca ai fost indragostit de mine.Aerul se incarca atunci cand ne intalneam si percepeam dincolo de salutul tau multa admiratie,atentie si suferinta.Mereu ti-am evitat privirile,nu se cuvenea...Si apoi,stiam ca nu numai ca ma priveai dar si vedeai.Stiai de ce port uneori ochelari.Ai fost singurul care a stiut ca era violent.
De data aceasta,te-am privit lung,pe saturatelea si ai fost fericit.Ne-ai adus multe bunatati.Cum te simti? Bine,bine...Examenele,reusesti sa le pregatesti? Il duc pe copil la ai mei si ma pun pe invatat.Au aflat,a venit mama la noi.Ma bucur,spuse.
Am pregatit si am mancat impreuna.Cel mic era cuminte si serios,ne privea.
Ai fi vrut sa ramai noaptea,sa ne iubim.As fi vrut sa pot,dar nu puteam.Erai sotul prietenei mele.La ea alergam cand baietii aveau febra,dureri,ori tuseau ori vomitau.Va bateam doar in usa si venea imediat.
Dorm la mine,in caz ca te razgandesti maine,poate...Nu,Radu,nu vreau,nu pot,nu vreau sa pot ori nu pot sa vreau,imi vine sa plang,dar in fata copiilor nu am plans niciodata!Te rog,intoarce-te la ai tai cu primul tren.
M-ai tinut mult in brate,iti ajungeam la inima si tremuram.Nenea Radu,cand mai vii la noi? Pun si copiii astia niste intrebari...Si te-ai dus.
Cel mic mi-a adus cartea de colorat si am inceput sa coloram.As fi vrut totusi sa pot plange.Acum la nani,mama e obosita.
Intr-un tarziu a adormit si am dat drumul hohotului,incetisor,sa nu-l trezesc.Dumnezeu stie de ce plangeam...Puiul meu s-a rasucit si mi-a pus o manuta peste ochi,m-am ghemuit langa inimioara lui si am adormit.
Baieti,mi-e foarte dor de voi.
Unde ramasesem? Septembrie,repartitia,porumbelul care venea catre noi.Semnul bun.Iau copilul in brate si ne indreptam catre T5-T6,daca mai tin bine minte,au trecut atatia ani.Ne-a vazut pe geam cred,a venit catre noi si mi-a dat hartia.Am deschis-o imediat si am citit repartitia,ramaneam in camin.Am multumit din suflet dar asistentul universitar deja imi intorsese spatele.
L-am strans bine in brate pe cel mic si ne-am pupacit in vazul lumii.In ziua aceea am sarbatorit.Prajituri la cofetarie si plimbare cu tramvaiul.
(Copilul meu cel mic adora sa fie plimbat cu tot ce il plimba,tren,masina,tramvai...Urcam si faceam ture cu orele prin Iasi.Un an mai tarziu,cand ne pregateam de plecare a profitat de o clipa de neatentie de-a mea si a urcat singur in tramvai.Ce zi! Am inceput sa alerg ca proasta dupa tramvai...Domnule Chirila,sa va dea Dumnezeu sanatate ca mi-ati gasit copilul in varful Copoului,singur,plangand,ca l-ati luat acasa si l-ati ingrijit.Cu ajutorul Militiei,caci era inca Militia atunci,am aflat unde e.Ce zi!Ce zi!)
Am trecut in cele din urma in anul V.Prin octombrie,conform obiceiului,am mai incercat inca odata si inca odata sa fim o familie.Si a venit Revolutia...Pe mine "m-a prins" in Bucuresti,eram la serbarea de Craciun a baietelului cel mare care avea patru ani.S-a tot vorbit despre Revolutie,nu dezvolt.In Iasi,ca peste tot cred,studentii au iesit apoi in strada pentru tot felul de schimbari,eliminarea repartitiei,eliminarea profesorilor corupti etc,va amintiti,nu?
Ei bine,ghiciti cine ma astepta in pragul caminului intr-o zi calduta de ianuarie? Veneam de la cresa cu copilul.
Sarut mana,doamna inginera! Am tresarit.Buna ziua.Ce se intampla,ma intreb.Am o rugaminte mare la dvs.Spuneti!Era asistentul universitar,cel cu repartitiile,foarte corupt si foarte pe lista neagra.M-a rugat sa dau o declaratie cum ca am obtinut camera fara sa fac nici un favor material.Bineinteles,in fond era adevarul!Sarut mainile,acum va multumesc eu din suflet,si mi-a zambit.I-am zambit si eu.
Cel mic m-a intrebat cine era nenea acela,copiii pun mereu intrebari.
Si uite asa cu porumbeii! De atunci ii iubesc.Imi aduc vestea ca VA FI BINE,sa nu ma tem.
|
|
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 19:40
|
Tata, ce e acela un tigan?
Tata, ce e acela un tigan?
Tatal meu a avut un zambet ironic in ochi toata viata, ma enerva mereu, se credea superior, superior cui?
Aveam cinci ani, el ma purta mandru in fabrica unde era sef iar prietenii lui il intrebau "mai tigane, fata asta frumoasa e a ta?". El suradea.Avea un chip ...ciudat, dar nu era tigan.
Intrebarea "tata, ce e acela un tigan?" am uitat-o, au venit alte intrebari si alte intamplari, timpul trece, oamenii mor, au murit si ai mei.
Exact cand mi-am spus: NU, nu mai vreau sa am nici o prietena si nici un iubit pentru ca nu mai cred in nimeni si in nimic, am cunoscut-o pe Lili.Cred ca e fiinta cea mai frumoasa pe care am intalnit-o in viata (in afara mea, ha ha ha, nu-mi uit niciodata "modestia", ochiul tatalui meu a ramas in al meu),Lili...A trebuit sa o intalnesc, clar! Din "vina" ei sunt in Italia si nu mai am grija zilei, dar asta e o alta poveste...
-Ai mei vor sa te cunoasca, imi zice intr-o buna zi.
-OK!
-Numai ca...
-Numai ca?
-Nu stiu daca ai sa ma ierti!
-Eu sa te iert pe tine? Si pentru ce ma rog?
-Ti-am ascuns ceva...
-...?
-Tatal meu e tigan, mama romanca.
-Si problema care e?
-Credeam ca ai prejudecati, mi-a fost teama ca te voi pierde.
-Nu am prejudecati, am judecati!
"Tata, ce e acela un tigan?"
Casa in care am intrat e una din cele mai curate case pe care le-am vazut in viata mea. Tatal prietenei mele, tiganul, mi-a spus cum m-a vazut: de azi inainte esti fata mea!
Pe mine sentimentele ma sperie, sunt tepoasa cu oamenii si nu am incredere in cuvinte.
Seara la ei a fost frumoasa, inimoasa; am mancat, baut, cantat, plans, fiecare pentru ale lui. Mi-au pus "la pachet" tot ce aveau mai bun. (Stim ca iti cresti singura copiii!).Tatal lui Lili cu ochii sclipind de suflet si cu mustatile rasucite mi-a spus la plecare: si sa nu uiti ca esti fata noastra, ca tu n-ai pe nimeni...
Omul acesta e ciudat, mi-am zis, si am plecat mai departe in viata.
Chattand cu Lili pe messenger:
Tata intreaba mereu de tine si plange, cum,Gabita mea a venit in oras si nu a trecut sa ma vada???
Am fost in tara mea acum doi ani iar in orasul meu abia de am stat doua zile. Pentru parintii lui Lili nu am avut timp.
-Tata, ce e acela un tigan?
-Un om care nu te uita.
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:11
|
hai sa ne tihneasca,desi..
cred ca era bine sa mai bagi un punct,plagiatu'..
lunutza..
nu cara mami de pe alte site-uri si cafenele, texte,aici sunt binevenite doar cuvintele noastre...
|
iasomia
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:24
|
De la: iasomia, la data 2010-10-05 20:24:10hai sa ne tihneasca,desi..
cred ca era bine sa mai bagi un punct,plagiatu'..
lunutza..
nu cara mami de pe alte site-uri si cafenele, texte,aici sunt binevenite doar cuvintele noastre...
Sunt cuvintele mele, mami... 
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:29
|
|
vorba aia: ce-am gasit sa fie-al meu...
|
zambil
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:32
|
|
Luna, citindu-te, am avut senzatia stranie ca o citesc pe Ileana Vulpescu, dar `alunecand` mai departe si lin pe sirul randurilor tale, mi-a venit in minte maniera eliptica a modernistilor, a unui Joyce or a unei Woolf. spun `maniera`, intrucat, desi e vorba de un flux al constiintei, adica de acel `joc` nedeliberat al gandurilor, care deriva unele din altele si care se scufunda unele in altele si inghitind, pt a cuprinde cat mai mult verbalul in preverbal, altele, e vorba totusi de un artificiu bine studiat si `pus in scena`. insa, trebuie sa recunosc ca m-ai surprins in mod placut! felicitari! :)
|
esme
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:33
|
luna
gazda te-a rugat sa nu dai copy,esti de atata timp pe site,incep sa cred ca o faci intentionat.
daca sunt ale tale:felicitari!
desi.. mi-e greu sa cred ca ai doua nickuri...nu le dau aici,sunt lesne de gasit la cafeneaua nu stiu cum...unde gasim ambele texte,in cazu' in care acolo vorbesti stereo,scuze.
|
iasomia
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:38
|
|
esme, iti multumesc din suflet!
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:40
|
iaso, le-am publicat si pe cafeneaua.com. Abecedar imi era nickul, de fapt am avut mai multe acolo...chiar si Luna in capricorn...Multumesc!
Pe garbo am gasit o lume mai buna si mi-am zis sa le public si aici. Le-am scris in 2008, recitindu-le gasesc ca se puteau scrie mai bine...
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:45
|
bre mami, nimic nu stii... cand un autor se copiaza pe el insusi, se cheama manierism... asta-n cazu' ca lunachea-i tot una cu abecedaru' d-acolo...
eu ins-as numi chestia asta pana de idei...
|
zambil
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:47
|
lunutza..
acum sa nu dam in biografii,fetitza..
deci abecedar si alitalia...
feicitari,si scuzele de rigoare..
zambilu'
ca sa fac acu',stii ca nu le am..
|
iasomia
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:50
|
Mos Ion Roata si cafeneaua
Domnul administrator stie ca in cafenea mai raman uneori peste noapte cafegii dar inchide ochii.Dealtfel, discret, a organizat cateva camere de oaspeti...
Daca el,ca sef, inchide ochii, eu ca paznic, nu scriu niciodata in procesele verbale cine cu cine ,nu-i frumos, stiu sa tin secrete. Si apoi e si periculos sa se afle prea multe, cutare e maritata, cutare insurat, cutare are niste functii, nu, nu-i bine si nici frumos, cum spuneam.
Dar cu drag va spun ca noaptea trecuta a ramas Mos Ion Roata sa doarma. Ne-am luat cu vorba si s-a facut tarziu, i-am dat camera cea mai buna si i-am spus sa nu si faca probleme. Unde sa se fi dus la ora aceea, spuneti si voi!
Sugubat, Mosul! Eu ii spun "domnul mos", el rade, se scarpina dupa ureche-gestul oamenilor timizi, destepti si rafinati-isi rasuceste de cateva ori mustatile, mai soarbe dn cafea.
Am vorbit vrute si nevrute, eu il trageam de limba, el ma tragea de limba, dar ne prefaceam ca nu ne dam seama. Vine in cafenea de mai bine de un an, mereu in opinci, intra mereu cu caciula in mana, din respect, si cere aceeasi cafea amara, cu apa rece alaturi. Dar sa fie foarte rece!
Ieri seara eram bine dispusi amandoi. Eu pentru ca mi-am schimbat look-ul, el pentru ca ,pentru prima oara de la Unire, si-a schimbat caciula (dar si pentru ca a sorbit doua pahare din tuica pentru protocol inalt, tinuta bine sub tejghea, daca ar sti adminul cat se ascunde si se fura in cafenica, eu stiu cate ceva dar nu spun, sa ma pici cu ceara!), ziceam de caciula...
-Mos Ioane, schimba-ti si dumneata look-ul, nu vezi ca se uita toti ca la masini straine?? Esti mereu in centrul atentiei cu opincile, tunsoarea asta antica, palaria ponosita...
-Auzi,duduca, (eu credeam ca ma intreaba ce e acela "look" si ma pregateam sa-i explic), eu tot aud expresia asta "centrul atentiei", adica cum, ca nu inteleg? Adica unde, cine e si cum e cu centrul atentiei in cafenea...
-Pai eu inteleg mai putin ca dumneata. Intreaba odata pe domnul acela inalt (si-i arat cu ochii) sau pe doamna de la masa din colt care rade mereu. Aici, Mos Ioane, vin oameni cu studii, destepti, noi suntem de la tara. Eu multumesc lui Dumnezeu si lui domnul admin ca am bucata asta de paine, uneori mai alba, alteori mai amara, dar nu ma plang, sunt platita bine. Si ma si distrez gratis.:D
-Lasa, lasa, ieri te-am auzit injurand in italieneste, pai de ce, duduca, noi nu avem limba noastra?
-Pai sigur ca o avem,dar nu am vrut sa o murdaresc...
-Asculta, duduca, dar cu clonele astea cum e?
-E ca unii isi schimba nick-ul, din diferite motive, nick-ul adica...
-Stiu, stiu ce e nickul, doar cine crede ca eu sunt Mos Ion Roata? :D :D :D, e un nick, duduca! Nu, voiam sa te intreb, daca cineva este deconectat de la sistem de catre domnul admin, si totusi vrea sa intre in cafenea, cum face?
-Pai asa face!
Si dau sa plec, mosul asta e periculos, imi zic, ma ispiteste, ma provoaca sa gandesc pana si ce nu vreau. Ii spun ca ma duc sa spal si sa sterg paharele. Si ma duc.
Ieri seara am ras pe cinste. De noi insine, de ceilalti...Despre tragerea de sireturi daca prescurtezi nickul (am hotarat sa ne spunem abe si mos si sa ne tragem de sireturi in continuare), despre caile adminului, despre regulament, distinctia publicului-hainele imparatului...
-Asculta, duduca, dar cum e cu confele astea? Ai dreptul la trei in douazecisipatru de ore, dreptul, zic, dar datoria? De exemplu (si-mi zice la ureche niste exemple), nu scriu niciodata confe dar mereu comentarii.
-Mos Ion, mata trebuie sa mergi la "indignatul special", la emisiune, eu ce sa zic? Si eu imi pun anumite intrebari,dar le pun strict in gandul meu. Asa cu altii nu prea vorbesc, unii sunt ca ceata lui Pitigoi, dai in unul, tipa...
-Sapte dintr-o lovitura...
Si rade sanatos! Ii sade bine cu palaria noua dar e periculos de inteligent mosul asta. Daca ma iau dupa el, ma da adminul afara...Si dupa aceea cum mai intru? Pe unde?
Asa ca dimineata l-am condus pana la usa, zicea ca are treaba in oras dar ca va veni mai tarziu in cafenea, ne-am urat o zi buna, dar in sinea mea am oftat un pic usurata, la ora aceea vin cafegii "grei" si daca ne vedeau impreuna???
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:53
|
Si gata, nu mai dau copy paste, ma pun pe scris special pentru voi!  Adevarul e ca nu am mai scris demult, as zice ca m-a provocat cafeneaua sa scriu-sau cafegii-si drept sa spun, am o parere proasta despre scrierile mele. De aceea am renuntat.
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 5 Octombrie 2010 20:57
|
preci... 
avem club!!
baga o poezea la cloneta ta...
|
iasomia
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:22
|
ia sa ma screm o tzara....
|
preci
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:27
|
Dintr-o ciudata marinimie
Ai lasat mult din tine
Aici...
Buzele mele pastreaza
Forma sarutului tau,
Freamatul buzelor tale.
Cuvintele tale
Au trecut in graiul meu,
El le articuleaza,
Pastrand nealterata minunea lor....
Si totusi,unde esti?
|
preci
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:34
|
e pentru mine? vai, cloaneto 
|
michelle_
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:44
|
|
ca sa ma ierti pt chestiune,clony...
|
preci
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:46
|
hmmm...suntem empatice...si io is cu couru'n sus 
|
michelle_
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:49
|
|
mda.. merge ca idee, dar as prefera sa citesc si short-story-uri, sau ceva de genul.
|
anakin
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:53
|
my friend, trimite-mi linkul de la blogul tau
doar ti-am zis ca mi-am reinstalat windowsul si s-a dus dreaq folderu' cu favorite 
|
michelle_
Postat pe 5 Octombrie 2010 21:57
|
|
Nu il mai am, sorry,.. oricum trebuia sa il refac, asa ca pun de altul nou. Cel putin o perioada inchei cu blogaria, am niste proiecte la care lucrez si sunt pe ultima suta de metri, ca sa zic asa.
|
anakin
Postat pe 5 Octombrie 2010 22:01
|
damn it!
cloaneto, mai baga o poezea , ceva...
|
michelle_
Postat pe 5 Octombrie 2010 22:11
|
Luna - > Am stat 5 ani in Tudor, am absolvit cu putin inaintea ta... incerc sa-mi reamintesc fiecare detaliu legat de complex si de Iasi, dintre cele mentionate de tine, si constat ca nu am uitat absolut nimic...
Povestea ta m-a smuls un pic din cotidian, m-a luat pe sus, cu parfum de tei, pe aleile Tudorului si ale Copoului, peste pasii lui Eminescu, Teodoreanu, Toparceanu...
Multumesc!...:)
|
eu_geminy
Postat pe 6 Octombrie 2010 02:14
|
|
Luna,ai talent la scris(in sensul de stil,de sensibilitate,de a compune....etc).iti recomand un site,in care vei intalni useri ca si tine.un site plin de literatura si nu numai,plin de armonie,frumusete sufleteasca,cu oameni care iti vb atat de placut si cu caldura,care iti comenteaza scrierile si tu la fel.acolo nimeni nu te judeca sau condamna ca iti postezi amintirile,poeziile,si chiar filozofie.au cluburi literare unde te poti duce,sunt oameni deosebiti,unii dintre ei chiar scriitori,poeti....e pacat sa iti irosesti talentul,poti sa ajungi chiar pe o revista literara,daca esti aleasa dintre multi altii.candva noi am avut aici un poet,desi avea influente eminesciene in poeziile lui erau f apreciate.vei gasi acolo numai talente,acolo se afla si el.site-ul se numeste "ESENTE".dar daca nu poti intra,voi cauta exact adss.succes la scris si in continuare.
|
vuvuzela
Postat pe 6 Octombrie 2010 03:05
|
Ge, ce ne-am face fara amintiri? Cei 7 ani de Iasi inchid in ei toata existenta mea-adica copiii-si raman-impotriva greutatilor de atunci-cei mai blanzi din viata. Iasul este unic, nu am mai intalnit oras care sa te invaluie cu atata dulceata pe alei, cu atata suflet imprastiat peste tot.
Stateam in T16 in ultimii ani iar Tudorul era o imparatie, mustea de sentimente si tinerete, de greseli si de forta de a merge mai departe...Multumesc ca m-ai citit...
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Octombrie 2010 08:48
|
|
Multumesc, Vuvu! Visul meu de mica era ca atunci cand ma fac mare sa fiu o scriitoare. Dar vad ca nu ma mai fac odata mare! Voi intra pe ESENTE dar ma simt bine si pe garbo..., sunt sigura ca cei mai multi de aici sunt inteligenti si sensibili.
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 6 Octombrie 2010 08:55
|
preci..
bravo...
ia sa bat si eu nitel in taste..altfel riscam sa devina topicu' lu' lunache,ceva imi spune ca fata e prolifica...
lunutza
normal ca te simti bine pe garbo,aici cine comenteaza nu pune ura in slova,ceea ce nu-i de colo...ma rog,cu mici exceptii nesesizabile...
|
iasomia
Postat pe 6 Octombrie 2010 09:47
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie