12:08, 11 August 2014 publicat în Social 50 share-uri

Unul cate unul… Rigorile academice si poate jurnalistice mai au vreo relevanta in cancelariile europene sau peste ocean? Cand copiii ucisi pe o plaja dintr-o estimare gresita se numesc sec 'victime colaterale', ce tratat si ce lege din lume mai sunt facute pentru oameni? Cand aceiasi copii, de partea cealalta a granitei se arunca la pamant pe burta, protejandu-si capsorul sau se trezesc in miezul noptii fugind pe scari spre adaposturi, ce forma de rezistenta din lumea asta mai este legitima?

Un articol de Fatma Yilmaz

Fatma Yilmaz este membra a comunitatii turce din Romania si proaspat absolventa de Relatii Internationale si Studii Europene, de asemenea absolventa de Istorie in Iran. Fatma a fost de acord sa scrie un editorial pentru Garbo.ro, pentru a oferi perspectiva ei asupra conflictului Israeliano-Palestinian.

Citeste si:
Trei elevi români laureaţi ai unui prestigios concurs internaţional...
Trei elevi români laureaţi ai...
  • V-ati gandit vreodata ca in aceste conflicte, rana adanca pe obrazul umanitatii este ingrosata de femei, multe femei si copii? V-ati gandit vreodata ca in spatele acelui trup lipsit de viata, a unui Palestinian sau Israelian, este o femeie, o mama, care in acest context, nu mai are natie, nu are religie si nici orientare politica? Si-a pus cineva intrebarea – oare aceste femei nu doresc o alta maniera de tratative, de dialog, de diplomatie, de abordare? Cum arata inima unei mame, a unei sotii, surori sau bunici cand , “el- barbatul” a plecat si nu ai siguranta ca se va mai intoarce? Sau daca se va intoarce, ele vor primi un drapel si li se va comunica sec, barbateste, ca lumina ochilor lor a cazut la datorie. Cine consfinteste ce este datoria?

La Zidul plangerii

La 48 de ore de la incheierea armistitiului dintre Israel si Hamas, duhneste a moarte, a sange si a durere. Printre daramaturile din Gaza oamenii incerca sa-si reia viata aceea trista si fara speranta. La Tel Aviv, Beer Sheva sau Askhelon, oamenii merg mai relaxati la serviciu desi in gentile lor stau la loc de cinste calmante, tranchilizante sau pur si simplu fotografia vreunui soldat de care nu mai stiu de cateva saptamani.

In Europa batrana, eleganta si culta, jurnalele se impart in judecati pe axa ideologica a stangii si a dreptei si se fac demonstratii. Pentru pace (oare cum arata pacea pentru europeni?), pentru copiii macelariti, pentru palestinienii neajutorati sau, aspecte ale “antisemitismului popular” au fost preluate de “antisemitismul intelectual” iar migrarea cliseelor mentale precum “evreii aia care distrug tot”, “poporul ales rau si avar” acum sunt retransmise cu o forta inzecita.

Stereotipurile, despre orice ar fi ele, acum sunt reformulate, reactivate si cel mai crunt, ideologizate. O Europa scandalizata de imigranti, o Europa cu islamofobi (indiferent cine ar incerca sa ma contrazica, am trait islamofobia pe pielea mea in capitalele europene) care acum e in deriva. O lipsa totala de dialog intre musulmani si ceilalti. Nu mai vorbesc despre o proasta cunoastere a Orientului Mijlociu, despre o cultura generala de cea mai joasa calitate, denumind pe persani arabi sau pe arabi persani, sau pe turci - arabi, ca la mintea europeanului "tot dracul ala e". Nu mai vorbesc despre stereotipii si prejudecati. E inutil! Nu mai vorbesc despre a fi "rau" sau despre a fi xenofob. E prea tardiv!

Citeste si:
Sfântul Vasile cel Mare, sfântul sărbătorit în cea dintâi zi a...
Sfântul Vasile cel Mare,...

• Eu cred ca despre acest conflict nu poti scrie decat uman

Ce-mi veni sa scriu despre razboi si teroare, un “teritoriu” soldatesc, asadar esentialmente barbatesc? Sudoarea gandurilor si tamplele obosite imi spun ca printre zecile de mii, poate sute de articole, de studii, de prezentari ale conflictului israeliano-palestinian s-a spus, de fiecare data cu pretentii de exhaustivitate, tot ce se putea spune. Sau nu! S-a scris profesional militareste sau economic, s-a scris invocand nu stiu cate tratate din manualele de drept international, s-a scris cu patima sau cu ethos religios, nationalist sau patriotic, s-a scris cu rigorile manualelor de relatii internationale sau studii de securitate. S-a scris, s-a scris, dar nu am gasit o infatisare feminina a ceea ce se intampla intre popoarele aceluiasi Parinte - Patriarh biblic, Abraham.


Eu cred ca despre acest conflict, nu poti scrie decat uman. Pentru ca tocmai acest conflict este intre oameni, intre indivizi, pentru ca acolo umanismul sangereaza. Pentru ca toti ne dorim sa salvam Umanitatea, uitand ca ea este formata din oameni. Unul cate unul… Rigorile academice si poate jurnalistice mai au vreo relevanta in cancelariile europene sau peste ocean? Cand copiii ucisi pe o plaja dintr-o estimare gresita se numesc sec “victime colaterale”, ce tratat si ce lege din lume mai sunt facute pentru oameni? Cand aceeasi copii, de partea cealalta a granitei se arunca la pamant pe burta, protejandu-si capsorul sau se trezesc in miezul noptii fugind pe scari spre adaposturi, ce forma de rezistenta din lumea asta mai este legitima?

Incep prin a ma uita in “ograda" mea.

Foto 1: Wikipedia; Fasia Gaza - Harta

Foto 2 : Shutterstock.com; Protest, Palestina, Gaza, Israel

Foto homepage: Shutterstock.com; bombardament


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri