Scriu aceste randuri sperand sa fie citite de tinerii carora le se pare ”cool” comunismul. Poate vor intelege dintr-o poveste adevarata ca acest tip de sistem te abrutizeaza, iti rapeste demnitatea, libertatea de a alege, te ucide ca om. Toata povestea este una traita de mine, nu este imaginatie de scriitor dornic sa trezeasca interesul cititorului.

Acasa la prietena mea, pe la miezul noptii am inceput sa am dureri groaznice si o hemoragie extrem de puternica. Speriata, prietena mea a chemat salvarea si am fost internata de urgenta la un spital din Roman. Dupa obisnuitul control, doctorita de garda mi-a spus ca viata imi este in primejdie dar ca numai seful clinicii, dimineata, imi poate aviza chiuretajul si ca ce poate sa faca ea pana atunci este sa imi faca o curatare manuala a uterului, pe viu, pentru a nu da in septicemie. Pe viu, va imaginati pe inseamna asta? Nu va pot povesti durerea pe care am simtit-o, o mana bagata pur si simplu in uter care tragea cu degetele afara cheaguri uriase de sange. In noaptea aia am crezut ca innebunesc de durere dar mai tarziu mi-am dat seama ca acea femeie mi-a salvat viata. Daca asteptam procedurile legale nu stiu daca as mai fi fost astazi sa scriu aceasta poveste.

Retail jobs

Dimineata a aparut seful clinicii, un barbat care m-a luat dur la intrebari: Daca mi-am provocat un avort, ce caut in Roman, ce meserie am. Nu stiu de ce dar raspunsul meu ca sunt profesoara de istorie l-a infuriat foarte tare si mi-a spus textual: ”Si ce p..za ma-tii daca esti profesoara de istorie, te crezi cineva?” Faptul ca am indraznit sa ma revolt (”- Dar ce ati vrea sa va spun? Ca sunt femeie de serviciu daca in realitate sunt profesoara?” – daca revolta putea fi asta) l-a infuriat atat de tare, incat mi-a spus ca n-are nevoie de o pacienta recalcitranta si ca ma trimite la Iasi, de unde sunt. A fost chemata salvarea si am plecat la Iasi. Nici n-au avut bunul simt sa apara sotul meu ca sa i se spuna, a aflat cand a venit cu prietena mea in vizita la spital si nu m-a mai gasit. Pe salvare, una din asistentele care erau cu mine, fara sa scoata o vorba, a scos o hartie din dosarul meu de pacienta si mi-a indicat unde sa citesc ceva, punandu-si un deget pe buze care ma indemna la tacere.

Citeste si:
5 motivații nesănătoase care sunt pornite din ego și care stau la...
5 motivații nesănătoase care...

”-Cum sa tac? Cum sa tac?” – strigam in interiorul meu si in mintea mea, buzele mele refuzand insa sa se miste. Foaia aceia era foaia de transfer catre spitalul din Iasi si pe ea, printre alte cuvinte medicale care reprezentau diagnosticul si pe care nu le intelegeam scria negru pe alb ”Avort suspect, anuntati procuratura”. Nemernicul acela caruia nu ii convenise ca eram profesoara intelesese sa se razbune in acel mod. De ce, nu intelegeam, de ce? Ulterior prietena mea mi-a povestit ca da, era un ticalos care nu procedase in mod special asa cu mine, asta era tactica lui cu toate femeile pentru ca avea o placere perversa sa le vada rugandu-se de el in genunchi sa nu cheme procuratura si sa ii umple buzunarele de bani. Pentru ca eu nu o facusem, il infuriasem.

In Iasi am fost dusa la camera de garda unde erau doua mese de ginecologie si consultau in acelasi timp doi medici, un roman si un arab. Cum doctorul roman era ocupat deja cu o pacienta m-a luat in primire doctorul arab – un tanar mic de statura de doar 30-35 ani, care a citit dosarul si m-a intrebat in soapta: ” – Chiar sunteti profesoara?” N-am inteles in acel moment de ce vorbea soptit, in capul meu roiau figuri de procurori care ma arestau, copiii mei care urmau sa ramana fara mama, viata mea distrusa pentru totdeauna. Am inteles ulterior comportamentul medicului arab, Ahmed il chema, care a venit ceva mai tarziu la patul meu de spital si mi-a spus tot in soapta, intr-o romana stricata, sa nu raspund sub nici o forma, daca voi fi intrebata, unde imi este fisa de transfer.

Cateva zile la rand, dimineata, la vizita, ajuns la patul meu seful clinicii putea aceeasi intrebare: ”- Unde este fisa de transfer a acestei paciente care ne-a fost trimisa de Roman?” Eu taceam si dl. Doctor Ahmed, raspundea invariabil: ”- Am uitat sa o pun, e la mine in cabinet.” Dupa cateva zile devenisem o pacienta veche si nu s-a mai pus acea intrebare al carei raspuns corect, daca n-ar fi fost medicul arab, m-ar fi condus direct spre puscarie.

Dupa inca cateva zile am fost avizata pentru chiuretaj. Eram foarte tracasata dupa cele intamplate, cu nervii atat de distrusi incat injectia care trebuia sa-mi amorteasca organismul nu si-a facut in nici un fel efectul asa incat a fost nevoie, asa cum a glumit atunci dl. doctor Ahmed, de o ”doza de cal”. Trei fiole mi-a facut desi erau foarte scumpe si de obicei se facea o jumatate de fiola. Caci ce conta daca pe pacienta o durea, cat ii pasa sistemului comunist de durerea unui om???!!

Poate in final ar trebui sa va spun ca avizarea chiuretajelor intr-o zi se facea strict in ordinea in care erau comunicate la procuratura si fix la ora comunicata, pentru ca acestia sa aiba timp sa opreasca un posibil chiuretaj suspect. Poate ar trebui sa va mai spun ca eu eram a cincea pe lista dar ca doctorul Ahmed a zbierat pur si simplu la asistente ca voi fi prima chiuretata pentru ca nu sunt in stare sa suport tipetele celorlalte femei? Ca nu-i pasa de procuratura si ca-si asuma riscul.

Au fost momente socante pentru mine care mi-au marcat existenta mult timp si care au adunat in sufletul meu pe de o parte o ura si mai mare impotriva sistemului comunist iar de de alta parte au nascut respect pentru cetatenii arabi care studiau sau profesau in Romania si unul special pentru tinerelul care si-a pus cariera la bataie pentru libertatea mea.

Povestea aceasta nu a fost scrisa pentru a impresiona, e o relatare veridica a unei intamplari care s-ar putea repeta, in acest mod sau in altele poate mai rele, daca nu suntem atenti cu libertatea pe care ne-am castigat-o cu greu in 1989, daca n-o aparam ca pe bunul nostru cel mai de pret. Si daca nu intelegem, dincolo de acel egalitarism care ni se pare foarte frumos, ceea ce este rau si degradant intr-un sistem comunist.
 

Un articol de Lili Craciun,

autoarea blogului Justitieoarba.com

***

Nota redactorului:

"Politica nu trebuie sa se amestece in decizia femeilor de a pastra sau nu o sarcina, iar statul nu ar trebui sa interzica ori sa restrictioneze dreptul femeilor de a lua decizii in privinta propriilor capacitati reproductive".

Iti recomandam sa citesti si articolul Solidaritate cu femeile din Spania si noi spunem NU interzicerii dreptului la avort! (I.S.)


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri