12:01, 18 Ianuarie 2012 publicat în Social 3 share-uri

Mare agitatie zilele astea in Bucuresti, nu? M-am bucurat sa aud ca a inceput lumea sa iasa in strada, dar nu am simtit ca e neaparat locul meu sa merg sa ma alatur lor...

Colega noastra de la Kudika.ro, Andreea Breazu s-a aflat conjunctural, in Centrul Capitalei, duminica 15 ianuarie, atunci cand protestele anti-sistem au degenerat in violente. Ea a facut pentru noi o relatare energica, pe care va invitam sa o cititi:

Mare agitatie zilele astea in Bucuresti, nu? M-am bucurat sa aud ca a inceput lumea sa iasa in strada, dar nu am simtit ca e neaparat locul meu sa merg sa ma alatur lor...

Citeste si:
Top Atracții Turistice din Makadi Bay
Top Atracții Turistice din...

Imaginile de la televizor indicau ca nu era tocmai cea mai selecta companie pe strada. Asa ca mi-am petrecut weekendul pe Facebook, urmarind doar in fundal statusurile protestatare si check-in-urile de la Piata Universitatii (fricosii au dat check-in de la Biblioteca Centrala Universitara, se stie).

Duminica seara insa planuisem cu niste prieteni sa mergem la un spectacol de teatru: Capete infierbantate, regia: David Schwartz, text: Mihaela Michailov. Punct de intalnire: Piata Unirii, ora 19:30. De cand am iesit din casa si pana am ajuns la magazinul Unirea, ma tot gandeam ce ironic e sa merg la un spectacol de teatru documentar despre evenimentele din 13-15 iunie 1990 din Piata Universitatii. Dar pentru ca imi doream sa vad spectacolul (si a meritat, vi-l recomand cu caldura), am zis ca mi se va ierta proasta sincronizare: in loc sa fiu la protest in Piata Universitatii in 2012, merg la un spectacol despre protestele de acum aproape 22 de ani din acelasi loc.

Citeste si:
'Hoţul de mărgăritare' într-un program online pascal inedit
\'Hoţul de mărgăritare\'...

Cand am ajuns la intrarea clubului unde se juca spectacolul, mi-am dat seama ca nu sunt singura careia i se pare un pic ciudat ce facem: in hol, erau imagini live din Piata Universitatii cu titluri soc despre violente, incendii si alte incidente. M-a trecut un fior rece, mi-am zis ca nu poate fi atat de rau si am alungat imaginile din minte, am intrat in sala.

Doua ore mai tarziu, sub impresia puternica a spectacolului (marturii ale unor persoane cheie de la mineriade erau redate in dramatizare), imi asteptam randul la garderoba si mi-am intors privirea spre televizor: aceleasi imagini, fum, dezordine si violenta. Numai ca de data asta din Piata Unirii. Ne-am panicat putin pentru ca asta era directia in care mergeam. Din nou, mi-am spus: „nu poate fi atat de rau”.

Coborand pe bulevardul Calarasi spre Unirii, ne-am intalnit cu o cunostinta destul de animata, care venea de-acolo cu vesti calde: actiunea s-a mutat la Unirii, s-a vandalizat locul, s-a dat foc, au intervenit fortele de ordine, s-a dat cu gaze lacrimogene. Ne-am mai panicat un pic. Dar ne-am destins cu o gluma: ei i se paruse emotionanta manifestarea, ii dadusera chiar lacrimile. „Esti sigura ca a fost de la emotie si nu de la gazul lacrimogen?”, am ras cu totii.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri