Ducem cu noi nelinistile dimineata inspre locul de munca. Seara le aducem inapoi, ba le mai adaugam si altele. Nu ne lasa in pace nici atunci cand punem capul pe perna. In locul relaxarii, ne trezim tot cu ele. Gandurile iau forma ingrijorarii si vin ca un suvoi, inunda, stapanesc, te fac sa stai treaza ore bune din noapte incercand sa gasesti solutii pentru problemele trecute, actuale sau viitoare.

“Grijile sunt un Dumnezeu. Unul invizibil, dar un Dumnezeu omnipotent. Un Dumnezeu care iti fura roseata din obraji si culoarea vitalitatii, iti ia apetitul si pofta de mancare, iti albeste parul peste noapte. (Benjamin Disraeli). Un Dumnezeu pe care numai vointa si exercitiul il poate controla, as adauga eu…

Grijile excesive, zeul autodistructiv la care se inchina omul contemporan

Suntem multi acolo. Pe strada, intr-un colt de birou, intr-o colectivitate, intr-o camera cu patru pereti, intr-un autoturism care trebuie sa ajunga la o destinatie. Suntem toti mai multi cei care nu ne mai putem descreti fruntile nici in fata lucrurilor cu adevarat frumoase sau importante. Sunt multi oameni tristi, care merg cu capetele plecate sau oameni care merg pe strada purtand pe chip o masca invizibila ce incearca sa mimeze fericirea. Suntem toti mai multi noi, cei care lasam gandurile sa ne conduca, in loc sa le conducem in directia dorita. Multi sunt cei care se trezesc mai ingrijorati decat atunci cand s-au dus la somn.

Sunt multe framantari care ne macina in putinul nostru timp liber, in timpul pe care ar trebui sa-l petrecem relaxandu-ne si lasandu-ne mintea sa zboare libera. Sunt multe ganduri negre, albe, gri, negre, albe negre, insa multe, prea multe, prea multe legate de lucrurile rele (bune rareori) care ni s-au intamplat sau ni s-ar putea intampla. Ingrijorarile vin si ele puhoi, legate de job, de criza, de nemultumiri, de viata personala, de partener, etc… Evident ca lor le asociem niste cauze, motive, destul de pertinente din punctul nostru de vedere, extrase din realitatea inconjuratoare.

Ducem cu noi nelinistile dimineata inspre locul de munca. Seara le aducem inapoi, adaugandu-le altele in plus. Nu ne lasa in pace nici atunci cand punem capul pe perna. In locul relaxarii, ne trezim tot cu ele. Gandurile iau forma ingrijorarii si vin ca un suvoi, inunda, stapanesc, te fac sa stai treaza ore bune din noapte incercand sa gasesti solutii pentru problemele trecute, actuale sau viitoare. Fiecare gand negativ si fiecare grija iti fura din timp, energie, din vitalitate, imbatranesc psihic. Inconstiente, tensiunile persista si in timpul somnului. Uneori, ingrijorarile si gandurile se suprapun, se contrazic, se bat cap in cap. Oricat de mult ai crede ca te ajuta in sensul gasirii unei solutii care sa te scoata la lumina, ingrijorarea continua si permanenta te impinge catre impas si epuizare. Ingrijorarile creeaza un intreg lant al slabiciunilor si al dependentelor. Ingrijorarile de astazi le determina pe cele de maine. Organismul si creierul devin familiar cu ele. Se obisnuiesc cu existenta lor. In consecinta, le va solicita pe zi ce trece.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cultul emotional al ingrijorarii: Cand grijile devin parte din tine.