8 Iulie 2022 publicat în Psihologie 2 share-uri

De cele mai multe ori adolescenții, la fel ca și noi, se identifică cu relațiile lor. Se văd prin prisma relației. Dacă persoana de care le place acceptă să aibă o relație cu ei, se simt importanți, valoroși, simt că contează, că sunt îndeajuns, fiindcă cuiva le pasă de ei, că sunt doriți, înțeleși si ascultați.

de Simona Ciff, psiholog și psihoterapeut

  1. Când vine vorba de perioada adolescenței, când putem numi o legătură dintre doi adolescenți o relație?

Relație înseamnă ”legătură”. Din acest punct de vedere toți suntem în relație unii cu ceilalți. Dacă ne referim la relațiile de cuplu ne ajută dacă ne gândim că orice relație trece prin 4 etape:

  • Îndrăgostirea sau tatonarea – este partea în care fie ne îndrăgostim fie negociem termenii
  • Trezirea la realitate – momentul în care începem să percepem și alte aspecte la partenerul nostru, nu doar cele pozitive pe care le accentuăm
  • Conflictul – în funcție de mai mulți factori aici apar discuții, certuri, despărțiri, împăcări și ciclul se reia
  • Relație profundă bazată pe respect și iubire – cei care și-au vindecat rănile, care au învățat să comunice și să își accepte partenerul ajung în această etapă.

Adolescenții ideatizează relațiile. Sar etape. Fac multe scenarii în mintea lor imaginindu-și că sunt împreună cu persoana pe care o plac și ca nimic nu îi poate separa. Toate astea în timp ce nu știu cum să inițieze o discuție, cum să abordeze o fată/un băiat, cum să înțeleagă care e tiparul de care sunt atrași, cum se formează atracția și tiparele, sau care sunt relațiile de dependență care le fac rău, sau cum să comunice eficient pentru a-și crea relații frumoase și sănătoase.

Deși la adolescență relațiile nu durează mult, sunt cazuri de adolescenți care sunt prieteni luni și chiar ani, care învață împreună, se susțin, se dezvoltă, își petrec vacanțale împreună, cu sau fără acordul părinților. Nu cred că contează dacă noi numim că ei au o relație, ci mai degrabă modul în care percep ei legătura dintre ei și ce însemnătate îi dau.

  1. Ce înseamnă pentru ei o relație?

De cele mai multe ori adolescenții, la fel ca și noi, se identifică cu relațiile lor. Se văd prin prisma relației. Dacă persoana de care le place acceptă să aibă o relație cu ei, se simt importanți, valoroși, simt că contează, că sunt îndeajuns, că la cineva le pasă de ei, că sunt doriți, înțeleși si ascultați.

De multe ori se refugiază în relații și încearcă să facă față greutăților cu care se confruntă. Alteori relația devine scenariu de film în mintea lor motiv pentru care nu fac față când realitatea e diferită și partenerul nu acționează ca eroii din filme.

Dar oare nu la fel acționăm și noi adulții care încă, din punct de vedere emoțional, nu ne-am învățat anumitee lecții?

  1. Care sunt principalele obstacole pentru care se feresc să intre în relații?

Principalul obstacol pentru care se feresc să intre în relații este teama de a fi respins și credința că ei nu pot fi iubiți de cineva: “nu se poate ca cineva să mă placă”. Mulți adolescenți nu au suficientă încredere în ei si dezvoltare emoțională ca să poată înțelege și simți că ei sunt îndeajuns si potriviți chiar dacă o anumită persoana îi respinge. De multe ori se întâmplă ca adolescenții să se placă reciproc, însă niciunul să nu facă niciun pas, iar asta pleacă de cele mai multe ori din frica de respingere.

  1. Cui se simt adolescenții în siguranță să povestească despre o relație de iubire?

De obicei adolescenții au prieteni alți adolescenți și aceștia devin persoanele carora au curajul să le spună de cine le place, dacă cel de care îmi place mi-a răspuns, dacă m-a sărutat, dacă am făcut sex, dacă ne-am certat etc. Majoritar adolescenții se deschid persoanelor apropiate pe care le simt “pe aceeași lungime de undă”, față de care nu se simt judecați sau rușinați, iar de obicei, sunt de vârstă apropiată.

  1. De ce tip de susținere au nevoie atunci când sunt într-o relație de iubire?

În primul rând au nevoie să fie acceptați și să nu le judecăm alegerile. Ca adolescentul să simtă susținere înseamnă că noi ca părinte le oferim libertatea, cât și toată încrederea că alegerile pe care ei le fac sunt cele potrivite și îi susținem indiferent de ceea ce aleg. Cu toții ne recreăm relațiile cu părinții în relațiile noastre și la fel fac și adolescenții. Dar Relațiile sunt terenul de joacă unde ne atrenăm pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a înțelege ce simțim, pentru a înțelege și a descoperi ceea ce vrem, pentru a ne confrunta atât cu cele mai nobile sentimente de iubire cât și cu cele mai dureroase dezamăgiri.

Pe lângă acceptare au nevoie de informații sănătoase despre emoții, relații, sexualitatea. Da, e nevoie să le vorbim cu răbdare despre viață, despre atracție, despre factorii care mă ajută să aleg mai bine un partener, despre ce pot face pentru a menține o relație, despre cum să ies din relațiile toxice, despre infidelitate, despărțire, sex.

  1. Cum înțeleg adolescenții mai bine de ce aleg anumiți parteneri?

În tabăra ABC-ul relației am creat niște jocuri și activități de conștintizare, unde fiecare adolescent trece prin procesul de a se observa pe el, a se cunoaște și învață să își identifice tiparul de care este ales, cum au ajuns să se creeze și care sunt triggeri emoționali, mentali, fizici sau spirituali la care este predispus.

Mai pe scurt: au nevoie de experiențe în care să învețe să observe ce simt, ce gândesc, ce fac și care sunt persoanele de care sunt atrași. Prin exercițiu învăță să identifice persoanele toxice de care sunt atrași și să știe unde duce cărarea, astfel încât să poată să ia o decizie mai inspirată. E nevoie să înțelegem ca a ajunge la această maturitate înseamnă să aibă informațiile corecte, să fie susținuți, să își permită să greșească și să experimenteze.

  1. Cum îi sprijinim să aibă curajul să spună nu relațiilor nepotrivite?

În primul rând prin exemplul personal. Dacă eu stau într-o relație în care sunt umilită de partenerul meu, fata mea adolescentă va fi predispusă să caute relații care repetă aceeași dinamică.

În al doilea rând, prin a nu-i judeca alegerile astfel încât să aibă curaj să vorbească cu mine.

Pe urmă e nevoie să-i ofer informații de calitate de la alți mentori deoarece cu toții știm că o informație este mai bine primită de copiii noștri dacă provine din altă sursă decât din familie. Și noi am făcut la fel.

Ca părinte de adolescent gândește-te că noi am parcurs deja niște etape care la acest moment stau în fața lor și este nevoie ca în ritmul lor să le experimenteze și să înțeleagă de ce nu sunt potrivite.

Uită-te la relația ta și întreaabă-te: Sunt mulțumit? Mă iubesc? Sunt respectat? Am o relație bazată pe încredere, onestitate și întelegere? Daca ai răspuns cu un singur nu la întrebările de mai sus, îndreaptă-ți focusul spre tine și fă ceva. E cel mai de preț ajutor pe care i-l poți da adolescentului tău.

Cu drag,

dr. Simona Ciff

Foto fr si main: Look Studio /Shutterstock


Simona Ciff este psiholog și psihoterapeut și folosește la momentul acesta experiența și cunoștintele sale în programe de educație a inteligenței emoționale pentru adulți și adolescenți.

...
Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri