21 Iulie 2016 publicat în Psihologie 41 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Aceasta teorie a fost dezvoltata atunci cand au fost observati copii ai supravietuitorilor Holocaustului care nu au fost niciodata intr-un camp de concetrare si care totusi prezentau aceleasi simptome de stres post traumatic, asemeni parintilor lor; de asemenea, copiii lor, adica nepotii supravietuitorilor din campurile de concentrare, prezentau aceleasi simptome.

In incercarea de a decodifica astfel de povesti de viata, oamenii de stiinta sunt capabili astazi sa identifice markeri biologici – evidente ale traumei transmise de la o generatie la alta. Rachel Yehuda, profesoara de psihiatrie si neurostiinte la Mount Sinai School of Medicine – New York, este unul dintre expertii lumii in psihologie post-traumatica. In numeroase studii, Yehuda a examinat neurobiologia stresului post traumatic, la supravietuitorii Holocaustului si la copiii lor.

Foto: PIxabay

Cercetarile sale care au ca subiect cortizolul (hormonul stresului care ajuta corpul nostru sa revina la normal dupa ce trecem printr-o trauma) si efectele sale asupra functionarii creierului a revolutionat intelegerea si tratarea stresului post-traumatic la nivelul intregii lumi. Oamenii cu stres post traumatic retraiesc sentimente si emotii asociate cu trauma in ciuda faptului ca aceasta s-a intamplat in trecut. Simptomele includ depresia, anxietatea, amorteala, insomnia, cosmarurile, gandurile infricosatoare, tresaririle.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Titluri remarcabile pentru un decembrie memorabil în 5 bestsellere Art Safari New Museum anunță noi expoziții în cel de-al doilea sezon din 2026: Brâncuși și muzele sale, Pop Art, Război și pace Se schimbă axa Nodurilor Lunare pe 27 iulie: începe ciclul karmic Vărsător–Leu până în martie 2028 – Vortexul destinului

Yehuda si echipa ei au descoperit ca fii supravietuitorilor Holocaustului, persoane care prezentau simptome ale stresului post traumatic, se nasteau cu un nivel scazut de cortizol, asemenea parintilor lor si avand astfel predispozitia de a retrai aceleasi simptome pe care le traia generatia precedenta.

Kathleen Man Gyllenhaal: Sa nu le mai invinovatim pe mame!

Cand aflam despre trauma inter-generationala nu putem sa nu ramanem blocati in realizarea pe care a avut-o si autoarea articolului din Huffington Post: „Ce m-a socat a fost sa ma gandesc la lunga istorie traumatica a umanitatii – razboi, sclavie, viol, persecutie si incepi sa te uiti in jur si intelegi ca suntem toti recipientii acestei istorii si in consecinta suntem traumatizati in diverse grade. Si de aici incepe sa se releve acest adevar proaspat si inviorator… ”

PĂRINTE CONȘTIENT, COPIL ÎMPLINIT - De la pedepse și recompense la iubire necondiționată Băutura pe care milioane de oameni o consumă zilnic. Studiile arată legătura cu diabetul și bolile de inimă PREMIERĂ: Monster – un dialog sincer între generații

De asemenea, studiile mai arata ca structura neuronala si deci mintea procedurala a unui copil se formeaza prin influentele emotionale ale mamei si celor apropiati pe care le resimte intre 0-5 ani, asdar inca de dinainte de a se naste! Si astfel, avem tendinta de a cadea intr-o capcana malefica: „Mamele sunt de vina!”

Toti suntem de condamnat si toti suntem fara de vina

Mai departe, Kathleen Man Gyllenhaal puncteaza asupra aestui aspect foarte important care trebuie adus in discutie: „Cand aceste informatii sunt luate cu totul si cu totul gresit, mamele devin adesea tapii ispasitori. Cand de fapt este vorba despre noi toti. Trebuie sa ne oprim in a le mai ataca pe mame, fiindca ele nu sunt de condamnat. Suntem cu toii in aceasta dinamica, toti suntem de condamnat si toti suntem fara de vina.”

Fiecare barbat, femeie si copil (sau fetus) care a fost subiectul razboiului, saraciei, abuzului, dezastrelor naturale, nedreptatii, neglijentei – fie ca au provocat trauma sau au mostenit efectele ei – vor transmite mai departe aceasta trauma. Intrebarea pe care trebuie sa o adresam ar fi „Putem sa avem aceasta constientizare fara sa mai provocam mai departe suferinta? Putem invata din aceasta constientizare?”
Ne asteptam ca mamele, care se confrunta deja cu schimbarile psihologice ale sarcinii, cu tot disconfortul si anxietatile dintre controale, sau ce sa mai spunem despre mamele sarace care isi fac griji pentru ziua de maine, ne asteptam ca ele sa isi mentina echilibrul psihic ca sa nu influenteze viata intra-uterina a fatului… Sa incetam cu atacurile si invinuirile, spune Kathleen Man Gyllenhaal.

Blue Monday nu are o bază științifică rigidă, dar de ce ne pierdem concentrarea și motivația în sezonul rece? Mii de copii din comunități vulnerabile vor primi produse de igienă orală și sesiuni de informare Un student român a creat o piele artificială care ar putea reda simțul tactil în protezele viitorului

Nu putem incheia decat in aceasta nota ca fiecare ar trebui sa ne asumam responsabilitatea pentru istoriile individuale si de familie si sa devenim mai constienti, pe un drum al vindecarii:

Ridicandu-ne deasupra ramasitelor traumelor suferite de strabunii nostri, fiecare ajuta la vindecarea generatiilor viitoare. – Psichology Today.

de Iulia Sima


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri