Mama mi-a spus cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata in viata mea, ceva ce am sa imi amintesc mereu, ceva ce mi-a salvat viata si m-a facut un om mai bun. Acest lucru ma face sa ii dedic mamei prima mea carte. Este motivul pentru care am sa o iubesc etern si motivul pentru care sunt persoana care sunt acum si pentru care fac ceea ce fac.

via goodmenproject.com

Eram foarte tanar. Aveam 15 ani mai exact, dar sfatul pe care l-am primit s-a intamplat intr-o perioada neagra a vietii mele. Eram intr-un moment cand lucrurile nu faceau prea mult sens. Droguri, adictie. Abia incepeam sa invat sa traiesc in lumea asta.

Eram pe jos, in garajul parintilor mei, intr-o casa pe care nu am simtit-o niciodata ca fiind cu adevarat a mea. Stateam acolo, fiindca era cel mai rece loc din casa, in timp ce eu agonizam cu febra si simteam ca o luasem razna. Imi era rau si imi spuneam ca trebuie sa ma opresc din ceea ce fac, dar continuam sa o fac. Si corpul meu suferea consecintele.

Mama mea m-a gasit in garaj. Zaceam acolo, acoperit de sudoarea produsa de miile de celule aflate in rebeliune. Corpul meu ardea. Eram atins de o Pasare Phoenix, doar ca nu aveam sa renasc in noaptea aceea. Acea renastere avea sa se produca in alti cativa ani.

In noaptea aceea doar ardeam. Eram o lumanare romana, cand ar fi trebuit sa fiu doar o sclipire. Eu ardeam precum un vulcan. Si odata ce as fi explodat, nu mai era cale de intoarcere. M-a gasit in garaj. Nu stia prin ce trec. Nu i-am spus in acea noapte, ci mai tarziu.

Am vorbit in acea noapte. Cu corpul meu arzand, cu lumea mea iluminata de un foc grecesc care imi inunda venele.

„Tim, vreau sa imi spui sincer, vei fi bine?”, m-a intrebat.

„Mama, nu sunt, nu sunt O.K., nu sunt bine si nu stiu unde voi ajunge.” Mi-am repetat de multe ori apoi conversatia asta.

„Ce s-a intamplat, spune-mi, lasa-ma sa te ajut.” Ma implora, era prima data cand ma implora pentru ceva.

„Nu cred ca ma poti ajuta. Simt ca merg prin iad, indiferent ce ai face, nu cred ca am cum sa scap din locul asta.”

Iar mama mi-a spus un lucru foarte important, chiar daca in acel moment nu am realizat.

„Tim, cand treci prin iad, indiferent cat de greu ti-ar fi, cand mergi prin iad, trebuie sa fii sigur ca mergi inainte.”

Ea mi-a spus asta si eu am raspuns obosit:

„Sunt atat de obosit. Sunt sfarsit. Sunt asa extenuat. Sunt asa obosit. Ce se intampla cand nu mai pot sa merg mai departe? Pentru ca merg de asa multa vreme.”

In acest moment, mama mi-a spus cel mai frumos lucru pe care l-am auzit vreodata in viata mea, ceva ce am sa imi amintesc mereu, ceva ce mi-a salvat viata si m-a facut un om mai bun. Acest lucru ma face sa ii dedic mamei prima mea carte. Este motivul pentru care am sa o iubesc etern si motivul pentru care sunt persoana care sunt acum si pentru care fac ceea ce fac.

I-am spus ca sunt prea obosit. Am mers prin iad atat de multa vreme. Si nu imi pot imagina ca pot merge mai departe. Si ea mi-a spus: „Tim, cand esti prea obosit ca sa mergi mai departe, am sa te duc eu.”

Si asa a facut.

Tim Mousseau a scris un eseu minunat publicat de catre site-ul nostru preferat dedicat lumii barbatilor, Good Men Project, un proiect care vorbeste despre masculinitatea contemporana. Am preluat povestea de viata a lui Tim, pentru ca ne-a impresionat, pentru ca aceasta poveste vorbeste despre intelepciunea si puterea de sacrificiu materna, dar si despre legatura mama-fiu.

Foto dr. Flickr/ Garrett Charles Foto homepage: Shutterstock.com/ Blue Sky Image


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cele mai frumoase cuvinte ale unei mame catre fiul ei, in vremuri grele.