Tu negi si fugi de tine. Eu vin ca o furtuna si te adun si te imprastii peste tot, si te trezesc si-apoi te cert si ma ascund si dupa aia te caut iar cu disperare si-acolo unde n-ai fost niciodata...

Era o zi calda de toamna, iar eu hoinaream zapacita ca mai totdeauna pe afara incercand sa-mi indeplinesc planurile din ziua aia (nu ca asta ar functiona bine la mine).. da' uite asa ne-am cunoscut si am simtit pentru prima data sufletul cald si alb al tau...iti amintesti (desi incerci sa le arati tuturor altceva, ca sufletul tau e gol si rece, copil nebun!)? Tu negi si fugi de tine. Eu vin ca o furtuna si te adun si te imprastii peste tot si te trezesc si-apoi te cert si ma ascund si dupa aia te caut iar cu disperare si-acolo unde n-ai fost niciodata...

E scurta/ lunga povestea noastra... nu stiu prea bine pentru ca inca o simt in mine. Ne cunostem de 5 ani si de 2 ani si cateva zile ne bantuim existenta reciproc. Dar in tot acest timp am invatat si-am renascut si-ntinerit si-mbatranit ca niciodata amandoi.

A inceput cu un banal ceai si s-a sfarsit cu noi.. si inca ne cautam desi ne avem oarecum inca intr-un fel. Am stat in prima zi si-am impartit ganduri si vise si ne simteam parca atemporali. Eram noi doi si-un ceai si ne simteam ca doi batranei care-si deapana amintirile din copilarie, si nimic nu era complicat. Eu veneam cu povestea mea si nici n-as fi crezut vreodata ca pot sa ies cu alt baiat, iar el iesise din razboiul cu propria fiinta, dupa o alta poveste.

iubire

Dupa doua saptamani ieseam impreuna, imparteam orice, ne-am cunoscut parintii, ne-am sarbatorit zilele de nastere, am simtit ca am gasit jumatatea care ne lipsea de-o viata... si toata frumusetea, deliciul si paradisul au continuat timp de cateva luni. Atunci minunea mea a inceput sa fuga si ne-am speriat pe rand cand eu, cand el. Si-asa a inceput o cursa nebuna, o fuga de mine, o fuga de el.

Cand ne vedeam si eram doar doi, doi oameni goi si plini de emotii, eram acolo, ne contopeam in gandiri, in simtiri, in tot. Mi se taie rasuflarea si acum cand ma gandesc cum ne imbratisam de parca Maine ar fi venit sfarsitul pamantului. (ingerasul meu, iti simteam rasuflarea in suflet...).

Ma picuram in tine, ma topeam si prindeam aripi, pluteam. Eram dincolo de mine sau dincolo de tine, eram o singura fiinta.

Si daca in viata de zi cu zi suntem dependenti de control si ma lupt eu cu mine si te lupti tu cu mine atunci cand ne vedem, cand ne simtim si ne atingem, ceva supraomenesc se intampla... toata gheata se topeste si mastile dispar.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Povestea noastra de iubire. Mi-e dor....