Dorul – punte peste ce a fost, punte peste ce va fi și punte peste tot ce am putea trăi

Ieri, 13 mai, a fost Ziua Dorului. Nu știu ce ai făcut tu în ziua aceea, dar eu am stat cu inima puțin mai deschisă. Parcă toate au fost mai tăcute în jurul meu. Parcă timpul s-a oprit și mi-a cerut să ascult ce n-am mai avut curajul să simt de ceva vreme.

Dorul e un fel de rugăciune nerostită. Nu îl alegem. Nu-l comandăm. Ne vine dintr-un loc profund, de dincolo de minte. Vine din suflet, dar mai ales din absență. Absența unei priviri, a unei voci, a unui acasă care nu mai există decât în noi.

Mi-e greu să spun exact de când am început să trăiesc cu dorul ca și cum ar fi o a doua inimă. Poate de când am pierdut oameni. Poate de când am înțeles că nimic nu rămâne neschimbat. Că iubirea pleacă. Că timpul trece. Că și fericirea, oricât de vie, e trecătoare.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Poezii de toamnă: Versuri alese care să-ți dezvăluie frumusețile anotimpului preferat al poeților Alege OUL care te atrage cel mai mult, Universul are pentru tine un mesaj cu greutate pe care îl vei primi în zilele sfinte Horoscop Dragoste Iulie 2025: Trezește-te. Alege. Simte cu toată ființa

Dorul nu e doar un gol. E o prezență subtilă. Ca o fantomă bună care ne atinge ușor pe umăr și ne amintește că am trăit ceva adevărat. Că am iubit. Că am fost atinși de frumos, de bine, de lumină. Și că acel ceva ne-a modelat pentru totdeauna.

Mi-e dor de multe. De locuri care nu mai sunt. De oameni care s-au dus. De mine, cea care credea cu toată ființa. Mi-e dor de părinți în tinerețea lor, de brațele lor de atunci, de mirosul de seară în casa copilăriei. De „nu te grăbi”, spus pe un ton blând, când lumea încă părea a avea timp. Mi-e dor de acasă. Nu neapărat de un loc, ci de o stare. De sentimentul că ești unde trebuie, cu cine trebuie, că inima ta nu se apără, nu așteaptă, nu fuge. Mi-e dor de diminețile fără grabă, de mesele lungi, de râsul acela care te ține de mână din copilărie și îți spune: „nu s-a pierdut tot”. Mi-e dor de simplitate. De zilele în care nu trebuia să demonstrez nimic. Doar să fiu.

Răsturnări karmice în amor #curând: Top 3 zodii care fac pace cu trecutul în primăvara 2025 și se pot întoarce la fostele iubiri Horoscop IUNIE 2025, cu previziuni în dragoste, bani, carieră și sănătate! Un început de vară cu efecte intense și regeneratoare Versuri de dragoste – Cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română Foto: savageultralight /Shutterstock

Mi-e dor de dragostea aceea care te ia de mână și te duce în locuri unde nu mai există frică. De tăcerile în care nu trebuia să explici nimic. De nopțile lungi în care spuneam adevărul fără să ne dăm seama. Mi-e dor de felul în care iubeam când nu știam că se poate pierde. Dar există și un alt fel de dor. Unul care nu e legat de trecut. Ci de ceva ce nici n-a fost. Dorul de o viață trăită cu sens. De ceea ce am fi putut fi, dacă n-am fi fost frânți pe alocuri. Dorul de Dumnezeu, dacă pot spune așa — nu în sensul dogmatic, ci ca dorul de lumină, de întreg, de o liniște curată, de ceva mai mare decât noi, care să ne țină atunci când nu mai știm cum să ne ținem singuri.

Dorul e o formă de memorie sufletească. El nu stă în cuvinte, ci în gesturi, în detalii: în sunetul ușii care se închide într-un anumit fel, în cântecul pe care îl auzeai când erai fericit, în gustul unei prăjituri care îți amintește de cineva drag. Dorul are miros, are gust, are temperatură. Uneori e cald, ca o pătură pe care o ții pe tine doar ca să simți o amintire. Alteori te arde, te zvârcolește, te golește.

Mesaje de iubire și dor - Declarații de dragoste care emoționează până la lacrimi Rugăciunea soților unul pentru altul - Cum să îți întărești căsnicia prin puterea rugăciunii  Kaufland își prezintă programul de la UNTOLD: acces rapid, experiențe inedite și mii de premii instant

Dorul e spiritual. Într-un fel, cred că e una dintre cele mai clare dovezi că sufletul nostru e viu. Într-o lume în care ne mișcăm rapid, bifăm, alergăm, dorul vine și ne oprește. Ne aduce aminte. De ce a contat. De cine am fost. De ce n-am spus. De ce încă ne mișcă în adânc un nume, o fotografie, o voce care nu ne mai sună.

Și poate... poate că dorul este limbajul prin care Divinul ne aduce aminte cine suntem. Ne frânge ca să ne trezească. Ne răscolește ca să ne întoarcă spre inimă. Pentru că doar acolo, în tăcerea aceea interioară unde nimeni nu ne poate minți, știm cu adevărat ce ne doare. Și pe cine iubim. Și ce contează.

Dorul nu se tratează. Nu e o rană de închis, ci o fereastră de păstrat deschisă. E felul nostru de a ține vie legătura cu ceea ce a fost sacru pentru noi. Poate că nu în forma în care am fi vrut să dureze, dar în esență, în lumină, în vibrație.

Prăjitura Albă ca Zăpada - Rețetă tradițională și delicioasă pentru foi Albă ca Zăpada perfecte Zodia Pești: Spiritele Indigo ale zodiacului Care este ziua ta norocoasă în funcție de zodie în săptămâna 2-8 decembrie 2024?

Și totuși... fără dor, n-am ști ce înseamnă să fim întregi. Dorul e partea nevăzută a iubirii. E partea pe care o simți când celălalt nu mai e. Când nu mai poți atinge, dar încă porți. Când nu mai vezi, dar încă știi.

E o lecție dureroasă și înaltă în dor: că nu putem păstra totul. Dar putem iubi fără să fim în posesia a ceea ce iubim. Putem duce în noi — și ducem, fără să ne dăm seama — locuri, oameni, momente. Câteodată cu zâmbet. Alteori cu lacrimi. Întotdeauna cu tăcere.

Mi-am dat seama că, poate, dorul e chiar semnul cel mai clar că avem suflet. Cine nu simte dor, n-a iubit niciodată cu adevărat. Cine nu plânge după ceea ce nu mai e, poate n-a trăit suficient de adânc. Și mai e ceva... dorul nu e de învins. Nu e o luptă. E o călătorie. Uneori, cu ochii închiși, alteori cu pași grei. Dar întotdeauna înspre noi înșine. Pentru că, la final, ne e dor de ce ne-a făcut vii. De tot ce ne-a atins cu adevărat.

Mercur în Taur (10 – 25 mai 2025): Cuvântul devine ancoră, gândirea capătă greutate Nume de băieți rare - Cele mai frumoase și deosebite alegeri de nume pentru copilul tău Puterea zodiilor în fața obstacolelor din 2025: Cine rezistă și cine cedează?

Azi nu vreau să uit. Vreau să-mi permit să simt. Să mă doară frumos. Să mă bucure amar. Să îmi îngădui să-mi fie dor — nu ca pe o rană, ci ca pe un semn că inima mea încă bate pentru tot ce a contat. Pentru că, dincolo de toate, dorul ne leagă de ceea ce e nevăzut, dar esențial. De ceea ce e veșnic în noi.

Foto fr si main: Berkahlineart /Shutterstock

---

---