Din iubire ne naștem, cu iubire ne hrănim, tot datorită ei creștem. O căutăm toată viața și tânjim după protecția care vin la pachet cu o îmbrățișare în miez de noapte, săruturi pătimașe, planuri în doi, acțiuni concrete, toate în timp ce mâinile sunt împreunate, iar ochii privesc către aceeași direcție.
O pierdem, ori îi uităm drumul, ori o dăm la o parte, ori fugim după strălucire, ori suntem prea orbi și o lăsăm să plece...Apoi tânjim iar după ea. Și reîncepem să o căutăm în oameni nepotriviți, nepregătiți, incapabili să țină în mână, cu grijă și delicatețe, o inimă care ar bate pentru doi.
Există momente în viață când uităm cum se simte o mângâiere, cum se spune un „Te iubesc”, cum se alină un suflet...Ne este dor să putem iubi din nou și ne mai simțim o dată iubiți.
Alergăm toată viața după iubire, prin diferite forme, și sperăm să ne odihnim sufletul lângă un alt suflet. Uneori este așa, alteori, călătoria poate va mai dura...Și va dura, pentru că iubirea este infinită!
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor