Mereu ai spus ca pleci si de fiecare data te-ai intors. Mereu am spus ca nu o sa te mai primesc si de fiecare data te-am primit cu bratele deschise, cu dor, nesat, fericire, alinare, rasufland usurata ca am scapat de data asta. Te indrepti nesigur spre usa si dai sa o deschizi. E prima oara cand mana iti tremura.

Castiga un telefon Samsung Diva. Click aici pentru detalii!

Ne-am certat si de data aceasta. Ne-am impacat cu patos. Suntem doi oameni consecventi care nu se abat de la scenariul prevazut. Ne despart prea multe lucruri, incercam sa le ascundem si sa le facem nestiute pe toate. Stim ca o sa doara dupa, o sa doara mai rau decat ne-am putea imagina vreodata. Acum insa nu este la fel ca prima, a doua oara si ca de fiecare data. Nu spunem ca am obosit, dar suntem franti. Acum s-au ridicat ziduri in jurul tau, in jurul nostru si ceva se simte altfel. Te uiti in gol cu o decizie pe buze pe care nu mi-o poti spune, pe care imi este groaza sa o intuiesc.

Ma surprind cu lacrimile care ma inteapa gata sa-mi iasa din ochi. De cand ne-am cunoscut niciodata nu am plans. Nici de bucuria raiului, nici de chinul iadului. As vrea sa-ti spun ceea ce iti spun de fiecare data: ca poti sa ma iubesti, ca poti sa ma adori, ca putem sa ne prefacem, ca nu o sa ne mai intalnim in veci cu sentimentele astea interesante ale noastre, ca ai voie sa ma parasesti, dar sa stiu ca te intorci la mine. Dar nu mai am siguranta in voce. Nu pot sa te privesc in ochi, ma uit in jos prostita, impietrita, cu limba intepenita si nu pot sa urlu prin pereti suficient de tare incat sa-mi dea cineva aerul, anii, puterea, partea din mine pe care am investit-o de la bun inceput.

Senzatie blestemata, sentiment fara mila… Va alung cu ciuda. Mereu ai spus ca pleci si de fiecare data te-ai intors. Mereu am spus ca nu o sa te mai primesc si de fiecare data te-am primit cu bratele deschise, cu dor, nesat, fericire, alinare, rasufland usurata ca am scapat de data asta. Te indrepti nesigur spre usa si dai sa o deschizi. E prima oara cand mana iti tremura. As vrea sa ma pot misca ca sa ti-o deschid eu mai repede, dar nu pot sa-mi ridic ochii mai sus de nivelul umarului. Pleaca si pleaca cat mai repede ca sa te urasc cat mai mult, sa te uit cat mai repede si sa pot sa incep chiar de acum. Dar… nu pot sa te urasc sincer… nu te-am iubit cu adevarat? Raman in urma si plang cu lacrimi reale, lacrimi de durere, asa cum nu am plans niciodata. Doare… Cat poate sa doara…


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri