Învățături de la Pema Chodron, călugăriță budistă, care te ajută să mergi mai departe și să rămâi puternică

22 Mai 2019 publicat în Lifestyle 268 share-uri

Nu lucrurile care se întâmplă în viața noastră ne cauzează suferință, ci modul în care ne raportăm la lucrurile care ni s-au întâmplat....

Pema Chödrön este o personalitate cunoscută și extrem de apreciată în lumea budismului american. Discipola a lui Chögyam Trungpă, călugărița cu o voce puternică a scris nenumărate cărți și audiocărți care au devenit o sursă de inspirație pentru lumea întreagă. Printre cărțile sale cele mai influente se numără “When Things Fall Apart", "Living Beautifully", "The Places that Scare You". În România, a fost tradusă și publicată cartea "Împăcarea cu noi înșine. Cum să acceptăm incertitudinea și schimbarea".

Cărțile și învățăturile sale sunt instrumente prețioase care ne pot ajuta și învață cum să gestionăm momentele dificile ale vieții, cum să depășim durerea și cum să devenim înfloritori în viața de zi cu zi. Vă invităm să pătrundem un pic în lumea spirituală propusă de Pema Chödrön și să descoperim câteva dintre cele mai frumoase și adevărate citate ale călugăriței budiste.

Citate de Pema Chödrön, călugăriță budistă, care îți vor face viață mai bună 

Tu ești cerul. Orice altceva este doar vremea.

Compasiunea nu este o relație între cel care vindecă și cel rănit. Este o relație între egali. Doar atunci când ne cunoaștem bine propriul întuneric putem fi prezenți în întunericul celorlalți.

Dacă cineva vine și îți aruncă o săgeată în inimă, este inutil să stai acolo și să țipi la persoana respectivă. Ar fi mult mai bine să îți îndrepți atenția către faptul că se afla o săgeată în inima ta și să relaționezi cu rana ta.

Adevărata compasiune nu vine din a vrea să îi ajuți pe cei mai puțin norocoși decât noi, ci din a realiza că ne înrudim cu toate ființele.

Atunci când ți se pare că lucrurile se destramă în jurul tău, să știi că acesta este un fel de test și un fel de vindecare. Poate credem că scopul este să trecem testul său să depășim problema, dar adevărul este că lucrurile nu se rezolvă cu adevărat. Lucrurile vin laolaltă și pleacă în direcții diferite. Apoi iar vin laolaltă și iar se despart. Este felul în care sunt. Vindecarea vine atunci când creăm spațiu pentru ca toate acestea să se întâmple: spațiu pentru durere, spațiu pentru eliberare, spațiu pentru nefericire, spațiu pentru bucurie etc.

Când începi să îți atingi inima sau să îți lași inima să fie atinsă, începi să descoperi că inima nu are fund, că nu are niciun sfârșit, că inima este imensă, este vastă, este fără limite. Începi să descoperi cât de multă căldură și blândețe se află acolo și cât de mult spațiu.

Războiul și pacea încep în inima omului. Dacă inima este deschisă sau dacă se închide – asta are implicații globale. Dacă vrem să fie pace în lume, trebuie să acționăm atunci când inimile și mințile noastre devin nesimțitoare și se închid. Trebuie să fim suficient de curajoși încât să îmblânzim ce este rigid, să găsim punctul blând al inimii și să rămânem în el.

Nimic nu pleacă cu adevărat până când nu ne-a învățat ceea ce trebuie să știm.

Putem să ne facem pe noi înșine nefericiți sau putem să ne facem puternici. Cantitatea de efort este aceeași. Chiar acum ne creăm dispoziția sufletească de mâine, de această după-amiază, de săptămâna viitoare, de anul viitor și de toți anii vieții noastre.

Cele mai grele momente pentru mulți dintre noi sunt cele pe care ni le oferim noi înșine.

Fără să nu renunțăm la speranță – că există un alt loc mai bun în care să fim, că există cineva mai bun care să fim – nu vom cădea niciodată la pace cu locul în care ne aflăm sau cu cine suntem. (….) Speranța și frica vin din sentimentul că ne lipsește ceva, vin dintr-un sentiment de sărăcie. Pur și simplu nu ne putem relaxa cu noi înșine. Ne agățăm de speranță și speranța ne privează de momentul prezent. Simțim că altcineva știe ce se petrece, dar este ceva ce lipsește în noi și de aceea ceva lipsește și în lumea noastră.

Dimineața, când te trezești, reflectează la ziua care te așteaptă și aspiră să o folosești pentru a-ți ține inima și mintea deschise. La sfârșitul zilei, înainte de a te duce la culcare, reflectează la ceea ce ai făcut. Dacă ți-ai îndeplinit năzuința (aspirația), chiar și o dată, bucură-te. Chiar dacă ai lucrat împotriva năzuinței tale, bucură-te că ești capabil să vezi ce ai făcut și nu mai trăiești în ignoranță. Astfel, vei găsi inspirația și determinarea de a-ți crește claritatea, încrederea și compasiunea.

Ca să fii complet viu, complet uman și complet treaz trebuie să ieși în mod continuu afară din cuibul tău. A trăi din plin înseamnă a experimenta fiecare moment ca pe unul nou și diferit. A trăi înseamnă a fi dispus să mori iar și iar.

Nu lucrurile care se întâmplă în viața noastră ne cauzează suferința, ci modul în care ne raportăm la lucrurile care ni s-au întâmplat.

Când te deschizi către natura dinamică, efemeră, în continuă schimbare a propriei ființei și a realității tale, îți crești capacitatea de a iubi și de a ține la alți oameni, dar și capacitatea de a nu-ți fie frică. Vei fi capabil să îți ții ochii deschiși, inima deschisă și mintea deschisă. Și vei observa că, atunci când vei fi prins în prejudecăți, agresiune sau confuzie, vei dezvolta un entuziasm pentru a nu mai uda aceste semințe negative. Și începi să te gândești că viața ta îți oferă o serie de posibilități infinite pentru a face lucrurile diferit.

Când ne protejăm ca să nu simțim durerea, durerea devine precum o armură, o armură care întemnițează blândețea inimii.

A ne bucura de lucrurile obișnuite nu este sentimental sau banal. De fiecare dată când renunțăm la nemulțumirile noastre și permitem norocului de zi cu zi să ne inspire, intrăm în lumea războinicului spiritual. Putem face asta chiar și în cele mai dificile momente. Tot ce vedem, auzim, gustăm sau mirosim are puterea de a ne întări și de a ne înalta.

Urează-i bun venit momentului prezent că și cum tu l-ai invitat. Este tot ce vom avea vreodată așa că am face bine să lucrăm cu el în loc să lucrăm împotriva lui, să îl facem prietenul și profesorul nostru, iar nu dușmanul nostru.

Compasiunea față de alții începe cu compasiunea față de noi înșine.

Foto homepage: By Quick Shot /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri