Oameni de care ai nevoie, oameni prezenți, oameni pentru o oră, o zi, o lună, un timp - cât ai nevoie ca să îți revii.

Dimineață pixul s-a oprit pe pagina albă, într-un punct.  Nu mai știam ce e cu mine, cine sunt, încotro am să ajung. Și apoi… am continuat.

Mă gândeam așa… cum îți vin doruri și chefuri, cum face timpul ăsta să te surprindă și viața asta să îți aducă în cale oameni…

Oameni de care ai nevoie, oameni prezenți, oameni pentru o oră, o zi, o lună, un timp- cât ai nevoie ca să îți revii.

Oameni care îți sunt pansament sau doar o linguriță dulce prin tot amarul cafeinizat prin care ai trecut; oameni simpli, însă cu atâta forță de seducție, oameni calzi și oameni primitori.

Foto: Helena Lansky /Shutterstock

Oameni distanțați de tine prin ani și întâmplări și totuși atât de apropiați de cum arată sufletul tău.

Oameni naturali, de o naturalețe ieșită din comun ce nu doar că te bulversează, ci te și reîncadrează în niște forme pe care nu credeai să le mai poți ajunge ori să încapi în ele.

Oameni pentru ziua de azi… Oameni pentru momentul în care ai ajuns și pentru tot ce mai ai de făcut.

Mi-am propus lucruri noi de experimentat în acest an și deja cifrele se ingramadesc in perechi. 3. Și continuă. E un tumult de stări, o euforie de senzații, întrebări pe care le opresc ori mintea care s-a linisitit și multă iubire frământată în pasiuni ce se întind din după-amiezi până în serile celeilalte zile și următoarei nopți....

Neîncadrări în timpul perfect, ci doar la timpul potrivit.

Nu cred că ne alegem oamenii- cred că timpul îi alege pentru noi. E ca și cum acum ai voie mărimea asta și hop, apare un om- acum gata! E nevoie să îți schimbi felul de a te îmbrăca și hopa apare alt om, adaptat la proporțiile tale și ele la el... sau perioade când ți se spune: halt- ia distanță. Și rămâi și fără mărimi și fără haine, cu suflet despuiat fiindcă până și sufletul tău are nevoie să fie reconfigurat uneori, tăiat, cusut, reînnodat, recolorat, lăsat gol în ploaie și vânt, sub cer fără stele sau pe pământul rece și care dintr-o dată se înghesuie strâmb- strâmt în tine, se causeaza-n  palme, pleoape, căușul tălpilor albe reci….

Obișnuiai să mă întrebi: ți-e bine? Cum mai ești?
..............

Oameni, oameni întâlniți într-o viață.

* Un articol de Alexandra Șerban, viatanevindeca

Foto homepage: nuvolanevicata /Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Oameni.