D-na directoare a discutat cu Preotul ca macar odata pe luna acesta sa participe in sala de festivitati la o mica slujba comuna unde toti copiii sa mearga.
De atunci fam Ion, mergea saptamanal sa isi vada finele si sa petreaca timp cu ele. Cand ii intalneam in parc sau pe strada erau fericiti si impliniti caci acum lasau ceva in urma lor.
Exemplul lor l-au luat si alte familii care cereau permisiunea sa petreaca duminica dupa-amiaza acolo la orfelinat sau sa organizeze iesiri cu fetele in parc sau la vre-un muzeu si chiar in excursii nu foarte costisitoare. La biserica era o cutie unde lumea putea aduce jucarii, carti, dulciuri si obiecte de imbracaminte pentru orfelinat.
Iubirea de oameni poate fi masura trecerii noastre prin aceasta viata, din inima daruiti si veti fi rasplatiti!
* Un articol trimis de IONESCU MARIA GABRIELA
Foto: Pixabay
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună