Solutia este sa te lasi pe mana ei, pe mana vietii. Caci ea isi stie procesul, stie de ce ai nevoie.

de Alexandra Serban

Permite-i si ai incredere! Lasa-te pe mana ei si ai sa ii vezi roadele. Poate ca la inceput te perpeleste pe toate partile, poate te ridica in zenit si te izbeste cu putere de fundul haurilor proprii, ale mintii, sufletului, vorbelor, trairilor… insa tu CREZI, crezi ca totul e in favoarea ta si lasa durerea sa iti puna stapanire pe toata fiinta care esti: din suflet, carnea si oase. Da voie vietii sa te rascoleasca!

Crezi ca poti renaste din propria cenusa.

CREZI ca moartea ta iluzorie, a intamplarilor ce te pun la pamant, e singura ce te reface mai stralucitor, mai puternic, mai pregatit de a-ti manifesta natura de inger in aceasta lume in care ai venit, o lume numita PAMANT, in care te simti de cele mai multe ori un impostor.


Foto: azur13 / Shutterstock

Nimic nu e in van. Nu trec bucuriile ca acelea sunt usor de acceptat, insa crede-ma ca nici busiturile tale de haurile adanci ale prapastiilor, nici ele nu sunt decat un alt cadou. Iti va lua un timp sa le intelegi. E nevoie de ele. Pentru ca sa iti fie Sparta cochilia si a-ti lasa Soarele din tine sa iasa la suprafata; ca perla din interiorul tau sa fie redescoperita de tine si daruita lumii pentru a infrumusetea totul, alaturi de alte frumuseti, ce si ele se regasesc pas cu pas si se creeaza in focul tinut la mic al incercarilor crunte sau mai putin crunte ale vietii.

Insa pentru aceasta e nevoie sa iti fie crapata carcasa ce adaposteste minunea care esti. Si carcasa aceasta, vezi tu, dragul meu, nu se sparge decat la presiunile vietii, la caderile tale, la neputintele tale din care crezi ca nu mai ai cum sa te ridici, sub intemperiile indoielilor si incapacitatii de a-ti mai recunoaste alegerile; si culmea, dupa aceste crize existentiale, te ridici un alt TU, atat de minunat, atat de reinnoit, atat de intinerit in starea ta launtrica aceea de A FI, a-ti DA VOIE SA FII.

Da-ti voie ca ranile sa iti fie vindecate de insasi viata aceasta in care te-ai zamislit, care te-a aruncat in neanturi la care nu te-ai fi gandit, care te-a zguduit si zdruncinat pana ai crezut ca nu iti mai simti carnea si in tine sangele a inghetat sau doar a curs atat de mult din tine incat clipind, cu ultima putere, ai acceptat ca acesta iti este sfarsitul. Insa culmea: Nu! Nu, dragule! Acela a fost REINCEPUTUL tau.

Se intampla crunt de maxim doua ori in viata, insa ai sa simti. E cutremurator cand realizezi cat de tare e stanca asta in care esti facut si cat de tare da viata aceasta in tine, pentru a-ti da forma minune a fiintei care esti si de care ai uitat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Viata ne vindeca. Permite-i!.