Uratul – Povestea impresionanta a unui motanel pe care nu il voia nimeni

12:10, 23 Octombrie 2015 publicat în Lifestyle1173 share-uri

Oare nu cumva exista acest motanel alungat, prigonit, in fiecare din noi?

Toata lumea din cartierul unde locuiam il stia si vorbea despre cat era de urat. Uratul era un motan vagabond din imprejurimi. Uratul iubea trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si… iubirea. Aceasta combinatie, plus traiul afara pe strazi, si-au spus cuvantul in privinta Uratului.

Pentru inceput, avea doar un ochi, iar in locul celui lipsa, avea doar o gaura. De asemenea, ii lipsea urechea de pe aceeasi parte, piciorusul sau stang parea sa fi fost ranit rau la un moment dat, iar capul sau si-l tinea intr-un unghi nenatural, parand ca mereu vrea sa dea coltul. Codita lui de multa vreme nu mai exista, iar Uratul ramasese cu un mic ciot, pe care il zbarlea in mod constant. Uratul ar fi fost un Tabby tarcat, dar avea rani pe cap si pe gat.

Ori de cate ori cineva il vedea pe Uratul era aceeasi reactie: „Uite motanul urat!”. Toti copiii erau atentionati sa nu puna mana pe el, iar adultii aruncau cu pietre dupa el, alungandu-l si gonindu-l sau prinzanu-i labutele la usa, ori de cate ori incerca sa intre in casele lor…

Citeste si:
Reinterpretarea iubirii cu Calvin Klein
Reinterpretarea iubirii cu...

Dar Uratul avea mereu aceeasi reactie. Daca ai fi pus furtunul cu apa pe el, ar fi ramas pe loc udandu-se, pana ai fi renuntat. Daca aruncai cu lucruri spre el, si-ar fi incovoiat in corpusorul lui desirat in semn de iertare. De cate ori spiona copii, venea alergand si mieunand frenetic intinzandu-si capul dupa magaierile lor, cersindu-le dragostea. Daca il luai in brate, incepea imediat sa iti linga tircoul, urechile, orice gasea.
Intr-o zi, Uratul impartea iubirea lui cu cateii huski ai unui vecin. Ei nu au fost insa la fel de prietenosi cu el. Uratul a fost muscat. Din apartamentul meu puteam sa ii aud tipetele si am incercat sa alerg sa il salvez.

Cand am ajuns la locul unde statea intins, era evident ca viata motanului era pe sfarsite. Uratul statea incovrigat intr-o balta uda, cu labutele din spate tresarindu-i. In timp ce l-am luat in brate, incercand sa il duc acasa, puteam sa il aud gafaind si chinuindu-se. Poate ca il durea teribil, m-am gandit.

Citeste si:
Cere-mi ce vrei și-ți voi da! - Volumul 4 din celebra serie...
Cere-mi ce vrei și-ți voi da!...


Foto homepage: Flickr/ Neal Fowler

Foto dr. Flickr/ Irzan Nazri


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri