Indrazneste sa visezi

Sunt etape in viata cand starnit de normele de lux si de splendoare iti doresti sa te incadrezi si tu in tiparul ambalajelor si al formelor. Atras de mirajul si stralucirea lor insa, iti doresti si speri sa fii tu cel care adauga continut formei fara fond. Si crezi ca poti face acest lucru. Sunt etape in viata in care te intrebi care este drumul pe care trebuie sa il urmezi. Sunt momente in viata in care indraznesti sa visezi si cei din jurul tau iti zambesc aprobator pentru ca la randul lor au trait si ei aceleasi visuri. La 18 ani, este minunat sa visezi si sa indraznesti. Nimeni nu te condamna pentru ca iti doresti mai mult, caci atunci cand esti tanar ai curajul sa te iei la tranta cu toate nedreptatile lumii in speranta ca le vei schimba. La 25 de ani, ai inca toate posibilitatile sa pui in practica tot ceea ce ti-ai propus. Lumea inca iti este deschisa, oamenii inca iti adreseaza un zambet nostalgic. Inca poti fi tu cel care reuseste sa iasa la lumina, ai toate bunavointa si aprobarile de partea ta, ai inca sufletul dornic de implinire si resorturile psihice si intelectuale necesare ca sa faci din pulberea ta de vise o constelatie de stele.

Pana si universul doreste ca tie sa-ti fie bine. Pornesti inarmat pe drumul vietii cu rabdare, cu indarjire, fara mila fata de propria persoana, hotarat sa razbesti cu orice pret. Toate aceste fugitive fragmente de viata se incadreaza in stari, sclipiri de moment, clipe care au fost si care nu or sa mai vina nicioadata. Sunt lucruri pe care le-ai facut si lucruri pe care nu le-ai facut, lucruri pe care ti-ai fi dorit sa le faci si totusi nu le-ai facut. Dintr-un motiv sau altul, pentru ca sau cu toate ca… Nu ai facut-o cand trebuia… raman parerile de rau. Si iti juri ca data viitoare nu o sa mai ai pentru ce sa-ti para rau. Si totusi, se intampla iar. Nu iti mai pare rau pentru acel lucru facut, dar regreti un altul nefacut. Avem nevoie in permanenta de acest sentiment de neimplinire pentru a-l alterna cu clipe de implinire. Asa suntem, alegem intotdeauna lucrurile complicate in defavoarea celor simple, fierbinteala regretului in locul placidului sentiment ca ai facut ceea ce era de datoria ta sa faci. Pentru ca drumurile comode sunt cele infundate...

Dupa varsta de 30 de ani, odata cu tine, si visurile tale capata forma maturitatii. Iti este frica sa mai gresesti pentru ca orice greaseala te-ar putea costa scump, orice greseala minora ar putea inseamna o intoarcere cu 360 de grade a vietii tale. O alegere facuta la un moment dat in timp iti poate influenta tot parcursul vietii. Dai socoteala pentru ce ai facut si pentru ce nu ai facut. Nu mai ai scuza tineretii, a lipsei de discernamant data de frumoasa nebunie a tineretii in care tot ce zboara se mananca. In tinerete, cei din jur iti privesc cu indulgenta micile esecuri pe care le ai. Nimic nu pare prea mult, toate greselile sunt insignifiante si reparabile. Toate au o rezolvare. Odata ce intri insa in randul oamenilor maturi, constati ca esti judecat pentru deciziile luate. De orice hotarare se leaga multe altele, intr-un nesfarsit lant al slabiciunilor. Nu mai ai voie sa fi slab. Nu mai poti sa gresesti. Esti judecat, condamnat si uneori gasit vinovat.