A strabatut toate etapele frumusetii, pornind de la o copilarie baietoasa, in care a fost complet lipsita de preocupari pentru infatisare. A ajuns apoi in epoca de splendoare si delicatete a anilor in care, balerina consacrata fiind, a urcat pe scenele lumii etalandu-si gratia, parul rosu, zborul navalnic. Si a ajuns astazi, la 49 de ani, in era iubirii sale implinite si a incontestabilei sale consacrari ca regizor, la o imagine puternica, remarcabila, speciala, unica. Beatrice Rancea este femeia care, fara sa-si fi propus asta vreodata, n-a semanat cu cei din jur...

R.: Dar cum s-a-ntamplat sa ajungi balerina, dintr-o fetita baietoasa?

B.R.: Dansul m-a mai modificat, dar tot pe calitatile pe care le-am avut de mica - am fost o dansatoare de tehnica, de caracter, nu am fost o lirica, asa cum sunt Julietele, cum e rolul Giselle, pe care n-as fi putut sa-l fac niciodata, pentru ca sunt roluri care cer o anumita conformatie, o anumita structura interioara...

R.: Nu ai fi putut sau nu te-ar fi distribuit intr-un astfel de rol?

B.R.: Nu m-ar fi distribuit, pentru ca-ti trebuie anumite date fizice. Cum exista si o partitura, in dans, numita „silfidele“. Eu nu am fost o silfida niciodata, chiar daca am tinut foarte mult la silueta mea si nu m-am urcat pe scena cu mai mult de 48 de kilograme. Este ca si in canto, unde sunt mai multe tipuri de voci, unele sunt soprane, altele mezosoprane, si atunci trebuie sa te incadrezi intr-o anumita calitate a corpului si a segmentelor apropos de inaltime, de calitatile fizice pe care le ai.

R.: Si cum ti-ai descoperit pana la urma frumusetea, cum ai ajuns la imaginea pe care o ai acum, de femeie celebra si frumoasa, cu o imagine speciala?

B.R.: Toate lucrurile astea le datorez in primul rand dansului, pentru ca fiind de o anumita structura
si crescand in personalitate pentru anumite roluri, rolurile acelea m-au format foarte tare, fiind niste roluri foarte puternice, ca si caractere de personaj. Au contribuit si datele fizice personale, dar si personajele. Se spune ca tu aduci ceva fiecarui personaj pe care-l joci, dar si ele, personajele, pun ceva in sufletul tau, te marcheaza, intr-un fel.

R.: Deci se poate sa-ti gasesti frumusetea interpretand un personaj? Sau, formandu-ti personalitatea,
sa iti schimbi si exteriorul?

B.R.: Eu cred ca da. Am primit un rol extraordinar la numai 24 de ani: mama Aase din Peer Gynt. Si, in perioada aceea, cand ma pregateam foarte mult pentru rolul asta, ma comportam altfel decat de obicei. Era o partitura extraordinara, la inceput personajul era la tinerete, iar in tabloul sase era batrana si-si astepta copilul, dupa foarte multi ani. In afara de faptul ca eram foarte machiata, trebuia sa capat o altfel de atitudine de-a lungul spectacolului, sa ma misc si sa gandesc ca personajul respectiv.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri