R.: Dar cum s-a-ntamplat sa ajungi balerina, dintr-o fetita baietoasa?
B.R.: Dansul m-a mai modificat, dar tot pe calitatile pe care le-am avut de mica - am fost o dansatoare de tehnica, de caracter, nu am fost o lirica, asa cum sunt Julietele, cum e rolul Giselle, pe care n-as fi putut sa-l fac niciodata, pentru ca sunt roluri care cer o anumita conformatie, o anumita structura interioara...
R.: Nu ai fi putut sau nu te-ar fi distribuit intr-un astfel de rol?
B.R.: Nu m-ar fi distribuit, pentru ca-ti trebuie anumite date fizice. Cum exista si o partitura, in dans, numita „silfidele“. Eu nu am fost o silfida niciodata, chiar daca am tinut foarte mult la silueta mea si nu m-am urcat pe scena cu mai mult de 48 de kilograme. Este ca si in canto, unde sunt mai multe tipuri de voci, unele sunt soprane, altele mezosoprane, si atunci trebuie sa te incadrezi intr-o anumita calitate a corpului si a segmentelor apropos de inaltime, de calitatile fizice pe care le ai.
R.: Si cum ti-ai descoperit pana la urma frumusetea, cum ai ajuns la imaginea pe care o ai acum, de femeie celebra si frumoasa, cu o imagine speciala?
B.R.: Toate lucrurile astea le datorez in primul rand dansului, pentru ca fiind de o anumita structura
si crescand in personalitate pentru anumite roluri, rolurile acelea m-au format foarte tare, fiind niste roluri foarte puternice, ca si caractere de personaj. Au contribuit si datele fizice personale, dar si personajele. Se spune ca tu aduci ceva fiecarui personaj pe care-l joci, dar si ele, personajele, pun ceva in sufletul tau, te marcheaza, intr-un fel.
R.: Deci se poate sa-ti gasesti frumusetea interpretand un personaj? Sau, formandu-ti personalitatea,
sa iti schimbi si exteriorul?
B.R.: Eu cred ca da. Am primit un rol extraordinar la numai 24 de ani: mama Aase din Peer Gynt. Si, in perioada aceea, cand ma pregateam foarte mult pentru rolul asta, ma comportam altfel decat de obicei. Era o partitura extraordinara, la inceput personajul era la tinerete, iar in tabloul sase era batrana si-si astepta copilul, dupa foarte multi ani. In afara de faptul ca eram foarte machiata, trebuia sa capat o altfel de atitudine de-a lungul spectacolului, sa ma misc si sa gandesc ca personajul respectiv.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie