Imi amintesc ca imi placea sa citesc. Nu am timp. Imi amintesc ca imi placea sa calatoresc. Calatoresc, dar in cadrul "meseriei". Sunt o sotie si o mama denaturata pentru ca imi pun astfel de intrebari? Nu am fost de fapt pregatita sa "joc" acest rol? Toate femeile isi pun aceste intrebari? E corect sa renuntam la noi? E corect sa ne gasim refugii?
Eu nu stiu. Stiu sa fac lucrurile care trebuie facute. Stiu ca masa trebuie pusa, facturile nu asteapta, nici sedintele, nici datoria de angajata, sotie si mama. Stiu ca pot face asta in continuare. Stiu ca am pentru ce. Familia mea este viata mea. Dar atunci… de ce aceasta revolta, uneori, din ce in ce mai des?
Maria
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie