Poate duce cariera la divort?

12:07, 7 Iulie 2008 publicat în Cariera

Cred ca fiecare dintre noi viseaza la o cariera stralucita si la o viata de familie linistita si armonioasa. Cum se intersecteaza cele doua si cat de mult reusim (sau daca reusim!) sa ne dedicam uneia fara a o neglija pe cealalta depinde insa de foarte multi factori. Oare stereotipul femeii de cariera care reuseste sa fie si sotie, si mama si femeie si o buna profesionista nu se rezuma doar la simplul statut de prototip?
Cred ca fiecare dintre noi viseaza la o cariera stralucita si la o viata de familie linistita si armonioasa. Cum se intersecteaza cele doua si cat de mult reusim (sau daca reusim!) sa ne dedicam uneia fara a o neglija pe cealalta depinde insa de foarte multi factori. In functie de disponibilitatea sufleteasca, de dorintele si visele fiecaruia, de importanta pe care o atribuim fiecareia dintre cele doua, familia si cariera pot fi imbinate acceptand proba de foc a compromisurilor ca pe o conditie esentiala a reusitei.

De cele mai multe ori cele doua nu pot fi impacate simultan. Oare stereotipul femeii de cariera care reuseste sa fie si sotie, si mama si femeie si o buna profesionista nu se rezuma doar la simplul statut de prototip? Oare femeia independenta si capabila sa depaseasca cu fruntea sus si cu profesionalism aproape orice situatie nu are momente si ea momentele ei de cumpana si de ezitare, de slabiciune chiar?

Oare la un moment dat, nu va aparea o fisura superficiala, aparent existenta doar la suprafata care le va zgudui zdravan pe toate celelalte? Trecand dincolo de zidul de duritate si de indiferenta pe care le afisam, mai mult ca sigur ca divortul constituie o experienta dureroasa si traumatizanta. Chiar si pentru femeile de cariera... Care este reactia unei femei de cariera in momentul in care o casnicie de ani de zile inceteaza subit sa mai existe?

Cineva ma intreba cine este modelul meu in viata. Fara cea mai mica ezitare am raspuns ca sora mea. Am simtit intotdeauna cea mai mare admiratie si respect ( pe undeva poate si o urma de invidie) pentru dedicatia fata de sotul sau si pentru viata de cuplu, pentru munca colosala inchinata unei cariere de succes pe care si-o construise prin fortele proprii si pentru indrazneala de a ramane... ea insasi.

Intotdeauna ea... o persoana calda, zambitoare, prietenoasa, reusind sa transmita optimism si incredere si celor din jur. Nu stiu insa unde au disparut toate aceastea. Habar nu am incotro au zburat energia debordanta si iubirea ei fata de viata, toate visurile si sperantele. La ultima noastra intalnire nu mai ma aflam fata in fata cu un om puternic, nu mai era ea... Vedeam doar un om ranit, un om zdruncinat din temelii, un om care incerca sa puna laolalta piesele unei vieti care a fost, dar a incetat sa mai fie.

“Sotul meu nu mai este... al meu, tocmai am divortat. Profesia m-a acaparat pur si simplu, a cerut totul de la mine si i-am dat totul. I-am acordat timpul meu, ferm convinsa ca El o sa ma inteleaga. Nu a fost asa. Am fost promovata, am reusit sa ajung intr-o pozitie pe care mi-o doream de mult si pentru care am muncit enorm. Am reusit, insa cu ce pret... Cu pretul singuratatii si al unui gol imens pe care il simt acum... Cariera care inainte reprezenta aproape totul pentru mine, acum nu mai reprezinta aproape nimic. Am ajuns sa urasc ceea ce obisnuiam sa iubesc. Am ajuns sa-mi urasc cariera (si pe mine implicit pentru ca m-am transformat in sclavul ei) pentru ca m-a despartit de singurul barbat pe care l-am iubit vreodata.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri