sincer stau si ma gandesc ce atitudine este mai buna.....stresul sau indiferenta....
dc te tot duci al dr ti se zice ca esti stresata si stresezi si copilul, dc nu te duci..si ajungi cumva mai tarziu (doamne fereste...) esti o indiferenta....
dc te interesezi ca nu mananca, nu doarme, etc. etc..nu i-a in greutate....stresezi pe cei din jur...si iti spun ca dai tu importanta prea mare unui lucru minor..ca astea nu is probleme....c ao sa vezi mai in colo probleme.....ca sa vezi probleme la mamicile cu copilasi bolnavi....ca copilul tau nu are nici o problema....dar oare chiar trebuie sa asteptam sa ni se imbolnavesca micit pentru a fi ascultate.....
dc ajungi cu el in situatie critica..de ce nu te-ai dus mai devreme....
pana la urma cum e mai bine sa fii....linia de mijloc eu nu prea pot sa o vad...oricat de mult ma ot uit..parca nu exista.. 
|
tudor_claudia
Postat pe 21 Iulie 2008 16:01
|
Oare exista mamici care sa nu fie acuzate de cei din jur ca sunt prea stresate/stresante? De sapte luni de cand am nascut-o pe Denisa, sunt permanent acuzata de asta. Ba mai mult, nu stiu cum, dar se pare ca si mamele(ma refer si la soacre) te acuza, ele care daca se gandesc mai bine...au fost exact la fel!
Hmmmm, nici eu nu stiu care este varianta de mijloc, dar e clar ca nu-mi pot iubi copilul cu masura.
Asta simt, asa ma port; important este ca Deni sa fie sanatoasa, pentru ca eu ca mama, voi fi stresata toata viata
|
mihadeni
Postat pe 22 Iulie 2008 15:36
|
Cred ca orice mama care-si iubeste copilul este considerata de catre cei din jurul ei ca fiind stresata/ stresanta...aveti perfecta dreptate. Din dragostea pe care o purtam celor mici rezulta grija excesiva, obsesiva !!!
Eu cred cu convingere ca e mai bine sa creada lumea din jur ca eu sunt ciudata sau stresata... cea ce conteaza este ca eu trebuie sa fiu sigura ca fac totul ca bebelusului meu sa-i fie bine...
In fond, cred ca nu trebuie sa ne gandim la ce cred unii si altii, ci trebuie sa ne asiguram ca oferim atentia si dragostea noastra, atat de necesare copilasilor nostri....
|
|
|
crisa80
Postat pe 22 Iulie 2008 19:04
|
|
asa mi s-a zis si mie de cei din jur,pana cand m-am saturat sa dau explicatii de ce fac aia, de ce stresez copilul, si pur si simplu nu mai raspundeam. Cand avea copilul 2 luni mi s-a parut ceva in neregula la picorus, facuse si un eritem destul de urat de la vaccin si am mers cu el la un medic ortoped. Bineinteles ca nu avea nimic bebe, si a inceput sa rada dr, dar mi-a zis ca am facut foarte bine ca m-am dus la el (sa nu credeti ca a zis asta pt ca i-am dat bani, nu a vrut sa ia absolut nimic) si ca asa e bine sa merg cu copilul la medic daca mi se pare ceva in neregula. Au ras toti care au aflat dupa aia, dar eu nu regret ca am mers la medic, am fost foarte linistita ca e totul bine.
|
a1_23
Postat pe 22 Iulie 2008 19:50
|
|
helpppppppp!!!Fetita mea de 12 ani da semne de anorexie.Acum o luna era foarte bine,pana cand s-a gasit cineva sa spuna ca seamana in partea sotului meu( care e mai plinut,iar eu sunt mai slabuta.)Am vorbit mult cu ea,i-am explicat cat de important e sa creasca sanatos,dar ea continua sa manance f. putin.Poate cineva sa ma ajute cu vreun sfat?M-as duce la un psihoterapeut,dar nu vreau sa amplific problema in ochii ei.
|
elisalia
Postat pe 23 Iulie 2008 19:51
|
raluca, uite niste link-uri care sper sa te ajute
http://www.kudika.ro/articol/special/5101/Jurnal-de-anorexie.html
nu o forta sa manace, dar fa o regula din a manca cu voi la masa sa vezi cam cat mamanca. incurajeaz-o sa se inscrie la un spport solicitant..ii face pofta de mancare (dar nu ceva usor).
nu o indopa cu informatii despre anorexie..s-ar putea sa obtii rezultatul invers...
ai grija la anturajul in care se invarte, invita fetele la voi acasa sa le cunosti.
oricum nu e usor sa abordezi acest subiect cu un adolescent. poti sa ii spui oricand ca o sa aiba timp suficient sa slabeasca dupa 18 ani.
incurajeaz-o, adica spunei ca e bine sa isi controleze greutatea, dar sa manance sanatos.....adica nu numai salate...si alte prostii. incurajeaz-o sa isi formeze un sitem de alimetare sanatos..adica sa manance la fiecare masa, chair dc nu atat de mult ca pana atunci....dc pui si sportul la bataie si alte activitati in aer liber sper sa reusesti sa o dezobisnuiesti....
trebuie sa ii gasesti o noua ocupatie...adica un nou tel....liceu, facultate, etc. etc...
tit cunosti cel mai bine fata...nu exagera nimci fata de ea..spunei numai ca esti preocupata...si ca ai prefera sa fie mai atenta un pic. nu trebuie sa o bati mereu la cap....spunei acest lucur o singrua data...si gata...asa o sa ii castigi mai repede increderea...
|
tudor_claudia
Postat pe 23 Iulie 2008 22:45
|
Din toamna o sa incep sa va spun mai multe despre ce o sa simt fata de bebelus, implicand grija in tot ceea ce il priveste! Desi grijile vis-a-vis de puiut au inceput din momentul cand era o bulinuta, de cand am descoperit sarcina - la cinci saptamani! gandesc ca majoritatea mamicilor sunt asa: din momentul cand au informatia ca inlauntrul lor creste o micuta fiinta incep grijile si astea nu inceteaza niciodata din acel moment incolo!  e ceva ce nu putem controla! cand e in burtica ne intrebam daca stilul nostru de viata il afecteaza, daca mananc ceapa ii fac rau? dar daca nu mananc carne?! sau daca i-au vitamine, e prea mult pentru micut!? dar consum destula apa?! si-apoi, chiar daca au iesit toate analizele ok, daca totusi sunt probleme?!? si cum e mai bine sa nasc?! natural (asta imi doresc!) , dar daca sunt probleme si nasc prin cezariana? cum il afecteaza pe micut asta?! si camera in care o sa-l primesc acasa, e ok daca nu am reusit sa o zugravesc?! si uite asa o multime de daca: iar puiutul e doar in burtica acum!!  Regula generala: grijile exista, sa incercam sa gandim cat de cat lucid sa mai reducem din stres! ...  spun asta "sa incercam"... uneori am impresia ca nu prea reusesc!
|
elanicol
Postat pe 24 Iulie 2008 14:43
|
Nu cred ca aici pe kidz o sa gasim mamici indiferente (fiindca ele exista, din pacate!), fiindca o mamica indiferenta nu ar fi interesata sa citeasca un asemenea site, nici sa converseze pe teme legate de sarcina, copii, etc.
Din fericire majoritatea mamicilor sunt Mame cu suflet bun si iubitor fata de copilul ce l-au adus pe lume! Chiar daca asta implica atatea griji, stres, consum fizic si psihic. Nu-i asa??!
|
elanicol
Postat pe 24 Iulie 2008 14:52
|
eu sunt convinsa, claudia, ca daca ti se pare tie ceva ciudat la copil TREBUIE sa mergi cu el la dr: poate sa zica oricine ca esti exagerata dar copilul TU il cunosti cel mai bine, daca nu observi tu atuncea cine sa observe daca ar fi ceva de observat? iar dr daca iti zice ca nu trebuia sa mergi atuncea schimba dr ! nu consider ca un medic adevarat trebuie sa te certe ca te duci la el (tu nu ai de unde sa stii daca e ceva grav sau nu, ca nu esti tu dr, el e, si asta ii e meseria, sa se uite la pacienti daca sunt bine sanatosi sau nu. daca ii e greu sa faca astam, atunci sa stea la el acasa si gata!) Vreau sa zic ca imediat ce s-a nascut andrei (are o malfortmatie la aparatul urinar, si se vedea ceva neclar inca din sarcina), am tot intrebat in maternitate si neonatologul a zis ca sa stau linistita ca e bine, urineaza! AUZI: URINEAZA!!!!!!!! (asta e argument? ca urineaza stiam din burtica, si catiu oameni cu probleme nu urineaza, ce voia, sa astept pana nu mai urina?????) Noroc cu dr cu care am nascut, ca a insistat el pe langa ceilalti medici si i-au facut toate investigatiile, si ne-a trimis la un dr bun pe urma, ca altfel, puteam sa plecam cu bebe acasa drept sanatos, si pe urma poate era prea tarziu cand se descoperea ce are 
|
ruschita
Postat pe 25 Iulie 2008 10:41
|
|
Sunt psiholog de profesie si iti dau un sfat avizat. Asigurate ca este anorexie: poate avea o cauza fiziologica determinata de pubertate sau datorita caldurii etc.Daca esti sigura ca este o tulburare alimentara atunci incearca sa nu verbalizezi prea mult pe aceasta tema. Daca ti-e teama ca mergand cu fata la psiholog amplifici problema ei (anorexia) atunci mergi doar tu si cere parerea acestuia. Oricum, aproape toate interventiile psihologice asupra copiilor se realizeaza cu ajutorul parintilor , in special cu ajutorul mamei. Pana primesti sprijinul unui psiholog asigurate ca ceea ce mananca fata este hranitor, chiar daca este putin, adica sa cuprinda proteinele si vitaminele necesare (de ex.100g carne, gratar sau fiarta, sau 2 oua fierte si o salata de sezon din orice legume ii place ei).
|
boruga_silvia
Postat pe 29 Iulie 2008 12:21
|
|
stresul trait de mamica poate fi resimtit de copil si asta il poate agita si nelinisti. Nelinistea lui o va agita si stresa si mai mult pe mama. Atentie sa nu se creeze un cerc viciios din care sa nu mai iesiti. O stare de calm si relativa liniste din partea mamei , chiar si atunci cand exista o problema ii va ajuta pe copil si pe restul familiei sa rezolve mai usor problema, le ofera siguranta si incredere ca situatia poate fi depasita. Mai mult chiar, ingrijorarea permanenta si stresul excesiv nu o va ajuta, in timp, pe mamica, stiut fiind ca exista o multitudine de boli psihosomatice care au la origine tocmai stresul aprelungit. Ori familiile noastre au nevoie de noi sanatoase si gata sa le oferim sprijin si solutii salvatoare in orice moment.
|
boruga_silvia
Postat pe 29 Iulie 2008 12:33
|
silvia si eu sunt psiholog de profesie... eu puneam problema cum ar trebui a bordata o problema reala sau imaginara (dpdv al mamei) a copilului..in ideea ca sunt dr care cand te vad isi dau ochii peste cap...ceva de genul" iar ai venit?", indiferent dc motivul tau este suficient de puternic sau nu. si dr care iti gasesc boli copilului doar pt ca tu este ff stresata si ti se tot pare ca are ceva....
ok unde e linia de mijloc? care e ce-a mai buna solutie?
la aceste lucruri ma refer eu...nu neaparat la cum ne simtim noi si ce ar trebuii sa facem ci si cum suntem privite de cei din jurul nostru...
si stiu "gura lumii doar pamantul o astupa"...dar pana una alta traim in acesta lume...si nu mereu e usor sa pastrezi o linie de echilibru...
|
tudor_claudia
Postat pe 29 Iulie 2008 19:57
|
|
claudia,mie mi s-a spus ca sunt stresata sau ca exagerez si atunci cand i-am descoperit copilului meu un suflu la inimioara (la o luna) si cum era si firesc, am mers de i-a facut dr ecocardiografie. si pentru ca i s-a gasit doar foramen ovale permeabil, o gaurica care in mod normal se intalneste la acesta varsta, mi s-a spus ca am exagerat, ca m-am stresat, chiar au ras de mine colegii mei, medici rezidenti si ei. Acum ce era sa fac ca sa nu fiu judecata astfel? sa ma fac ca nu am auzit suflul? sa nu merg cu el la medic? sa i se fi descoperit ceva mai grav? eu cred ca mamelor li se spune asa cand ele observa ceva in neregula la copil, dar se dovedeste a fi un lucru minor. Nu o sa zica nimeni, vai ce bine ca ai observat un lucru nesemnificativ, ci ca vai te-ai stresat degeaba. Ca daca ar fi ceva grav, am fi compatimite sau vai de ce nu ne-am sesizat mai repede. Dar chiar nu ai de unde sa stii dinainte cat de serioasa e "problema" ce o observi la copil, poate fi ceva grav sau poate nu reprezinta nimic . Dar e preferabila pentru noi varianta cu te-ai stresat degeaba decat cealalta. si daca observi ceva in neregula, evident ca mergi la medic, iar daca nu crezi medicul respectiv, mergi la altul. Raspunzand intrebarii tale de la inceput: din experinta mea chiar nu exista linie de mijloc
|
a1_23
Postat pe 29 Iulie 2008 21:08
|
|
iar mediucl tau, decat sa-si dea ochii peste cap de cum te vede la usa, mai bine ar consulat copilul si s-ar purta cu profesionalism. Cu mine nici un medic la care am fost cu copilul nu s-a purtat asa, desi i-am deranjat si eu cu nimicuri
|
a1_23
Postat pe 29 Iulie 2008 21:19
|
|
Silvia,mersi pt raspuns.Chiar am fost cu ea la psiholog,a stat de vorba cu noi si m-a asigurat ca nu e anorexie,ba chiar a incurajat-o sa tina diete,ceea ce nu mi s-a parut normal,deoarece nu e grasa(probabil are o tendinta de ingrasare care trebuie tinuta sub control).In final,am inteles ca eu as avea nevoie de un psiholog(!),eu sunt prea stresata si imi fac prea multe griji!Se poate,dar totusi as vrea sa merg si la un nutritionist,sa-i explice ei ce e bine sa manance,ca eu degeaba ii zic.Ce zici?
|
elisalia
Postat pe 29 Iulie 2008 22:34
|
|
Raluca, ideea de a merge la nutritionist e buna pt ca de multe ori copilul nu accepta ideea mamei, dar daca aceeasi idee vine din partea altcuiva , mai ales a specialistului, o imbratiseaza imediat. Atentie insa, sa nu devina o grija prea mare caloriile, vitaminele, mineralele si cantarul pt. ca ea trebuie sa isi canalizeze atentia si energia spre alte lucruri importante, cum ar fi prietenele, hoby-uri, plimbari, sport. Stii, uneori un lucru devine o problema pentru ca ii acordam o atentie prea mare. Numai bine tie si fetitei tale.
|
boruga_silvia
Postat pe 30 Iulie 2008 13:48
|
raluca una e cum se simte fata ta si alta ce vezi tu....pe mine ma indopau si se uitau ff fericiti ca uite mananc tot dar pe de alta parte imi ziceau tanc rusesc..ca aveam 150 cm si 63 kg....
ai grija ca portia de macare sa nu fie ff mare..ci atat cat ii este ei necesar....dc mai vrea incurajeaz-o sa mai ceara...da rnu ii pune farfuria plina ochi cu pretentia sa termine tot.....
dar am trecut singura prin asa ceva....si de la o vreme in coace chair nu ma mai intereseaza ce zic ei..ci conteaza cum ma simt eu...
deci sfatul meu intreab-o cum se simte ea?, grasa sau slaba? iar cu dietele....
silvia a intarit ceea ce ti-am propus si eu incearca sa ii dai alte ocupatii nu kg care le are....
boaba...asa e medicul meu si ce sa ii fac....si da dc vad ceva nu e in regula tot ma duc la ea sa isi de-a ochii peste cap pana ramane cu ei asa.....si oricum ma duc si la un pediatru specializat dc nu sunt multumita de prestatia dr ei....da rm aenerveaza sa dau bani pe o consulatatie particulara cand oricum o pletesc pe dr ei de familie prin asigurarea de sanatate....
|
tudor_claudia
Postat pe 30 Iulie 2008 17:44
|
|
raluca, parerea mea (neavizata) e sa o lasi in pace o perioada, cat vrea sa manace atat o lasi si gata. Ai zis ca nu e grasa, nu ai zis ca e slaba... deci sanatatea in pericol nu cred ca si-o pune cel putin pentru o vreme. Daca psihologul nu a vazut nimic in neregula, mersul la inca un "specialist" - nutritionist o va face sa creada ca nu ai deloc incredere in ea, ca tu chiar ai o problema cu cat manaca ea, plus nu vad cum i-ar explica sa manace sanatos fara a fi totusi preocupata de cate calorii inghite. Cred ca stie si ea ca salata nu ingrasa, doar asta manaca fotomodelele - salata cu carne la gratar. Cred ca psihologul a aplicat si un pic de "psihologie inversa" decat sa-i spuna ca are o problema si sa manace, mai bine i-a zis ca e totul in regula si sa tina diete. Incearca s-o aplici si tu. Nu o incuraja nici sa slabeasca , nici sa manance mult, dar fii alaturi de ea. Plus, daca mai slabeste 3 - 5 kilograme chiar trece in extrema subponderalilor? O sa fie mai supla, dar tot normala. normal e si 30 kg dar si 48 la varsta ei (la o inaltime de 1,50 m). tu urmareste-o o perioada si vezi pana unde merge dorimnta ei de a slabi, daca acum vrea sa mai slabeasca nu inseamna si ca nu va sti sa se opreasca.
|
a1_23
Postat pe 30 Iulie 2008 19:03
|
P.S. valorile greutatii de mai pentru varsta si inaltime sunt avizate  am tabele
|
a1_23
Postat pe 31 Iulie 2008 00:27
|
|
Si eu am fost acuzata de foarte multe ori ca stresez ...cand l-am nascut pe cel mik la 3 sapt sa descoperit ca avea hernie anghinala congenitala dar cum sa descoperit ...cand am fost la urgenta cu el si avea testicolul vanat ..eram disperata cand am auzito pe doctorita de la urgenta ca are pneomonie si el saracul abia mai putea de durere ...a durat o zi pana mi la bagat in operatie si a treia zi dupa operatie mia dat drumul acasa ...Ce sa faci cu un copil de 3 sapt operat care urla incontinuu ..cel putin noaptea era un calvar ...timp de 4 luni dormeam cate 2 ore pe noapte ...Eram nevoita in fiecare seara de frik sa nu ii faca rau atata plans sa merg cu el la urgenta ...Si acolo ma intampinam de aceeasi problema indiferenta medicilor si a asistentelor ...ii faceau fenobarbital injectabil si acasa ca nu avem ce sa iti facem ...partea cea mai urata din toata treaba asta ca deja eram foarte cunoscuti in spitalul ala ...si cand ceva auziai remarca asistentelor ...iara vin astia ....imi venea sa mor cand le auzeam stiind ca eu muream de disperare acasa si nu veneam acolo ca imi placea mie sa stau in spital ...dar daca vedeam ca se fac 2-3 noaptea si nimik nici nu inchidea un ochi ...stiu ca o data am adormit pe marginea patului cu el in brate .Eram disperatii sotul lucra in distributie si o zi in treaga trebuia sa sofeze ...si el abia apuca sa inchida un ochi noaptea ...De cate ori mam lovit de indiferenta cadrelor medicale nici nu vreau sa imi mai amintesc uneori ...Sa stai sa mori intre patru pereti ca atunci cand mergi la urgenta cu copilul tau te iau toti la misto ...e destul de dureros ..Stau si ma gandesc ca daca Doamne fereste se intampla ceva cu copilul meu poate era la inchisoare ca nu am stiut sa il ingrijesc ...dar totusi acei oameni de care chiar depinde viata noastra uneori de ce nu pot fi acuzati de indiferenta ...Si inca o faza cand am fost sa ii scoata firele la 3 sapt ...de acolo imi daduse sa merg in policlinica dimineata nu am reusit sa merg ca sotul nu era si nu ma riscam sa merg cu el singura ca plangea tare ..Ne-am dus dupa amiaza la spital si miau zis ...ca ce nu pot sa astept pana luni era vineri ?..ca daca mi sa spus sa merg in policlinica acolo trebuie sa merg ..Ce sa mai spun decat ca copilul meu a ramas cu o cicatrice de toata frumusetea ca facuse infectie si abia a reusit sa ii scoata firele ..Ii era frik la doctorita sa se desprinda operatia ..Suntem acuzate de cele mai multe ori ca stresam ...dar oare ei nu spun lucrul asta de oarece sunt din cale afara de indiferenti .. ..nu noi stresam ...Multumesc la Dumnezeu ca e in viata e bine ...doar ca o sa aiba doar un testicul functionabil ...e tragic dar asta e atata timp cat traim intr-o tara in care pe nimeni nu intereseaza de nimik...
|
mamik_24
Postat pe 10 August 2008 11:20
|
marei_raluca, cum mai e cu fetita?
am si eu o intrebare pt d-nele psiholog: pot sa-i cumpar baietelului meu de 1 an si 3 luni o papusa? e indicat sau contraindicat avand in vedere ca e baietel? merci
|
a1_23
Postat pe 6 Noiembrie 2008 23:51
|
buna,
Ce m-am bucurat ca am gasit mesajul tau.Nu credeam ca o sa ma mai intrebe cineva.
Am trecut printr-un iad.Fetita chiar a facut anorexie nervoasa.De la 44 de kg in ianuarie a ajuns la 30 kg in septembrie.Cand am vazut ca totusi treaba e ff serioasa,m-am dus direct la spital,unde ne-au si internat.Partea buna e ca fizic nu a fost foarte afectata,in sensul ca n-a facut complicatii.Partea rea e ca psihicul era la pamant - depresie -si fetita mea a inceput sa semene cu un schelet.Consuma cam 200 de calorii zilnic(chestia cu numaratul caloriilor mi-a spus-o cand a inceput sa-si revina).Am fost trimise la psihiatrie,unde i-au dat zoloft,iar mie sfaturi in leg cu comportamentul meu fata de ea.
La inceputul scolii a mai slabit 2 kg din cauza suprasolicitarii.Au trecut cam 2 luni si acum a inceput sa-si revina.Acum are 31 kg,insa tot trebuie sa facem meniuri zilnice,altfel se simte derutata si nu stie ce sa manance.E fffff greu.Nu doresc niciunei mamici sa treaca prin ce trec eu.Cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa depasim acest necaz,desi cred ca obsesia kg o sa-i ramana mereu.
|
elisalia
Postat pe 7 Noiembrie 2008 21:43
|
buna, imi pare rau sa citesc ca presupunerea ta chiar a fost corecta!
sper sa fie bine de acum incolo! daca a recunoscut fata de tine numaratul caloriilor, cred ca e un pas inainte! sper sa fiti in continuare apropiate, are nevoie de cineva alaturi. Multa sanatate de acum inainte!
|
a1_23
Postat pe 9 Noiembrie 2008 21:02
|
Buna Claudia,
Din cate am inteles,esti psiholog.Poate reusesti sa ma "luminezi" putin.
Stii de problema cu fetita mea.Ei,mi s-au adeverit temerile.Fetita a facut anorexie nervoasa.Am trecut,si inca trec,printr-un cosmar.Am stat internate in spital,are tratament psihiatric(zoloft).Am fost la control vineri si dr. a fost cam dezamagita,a zis ca nu si-a revenit bine,ca inca are ganduri care o fac sa nu manance sau sa se simta vinovata.
Eu simt ca nu mai pot,ca o sa innebunesc.M-am saturat de listele ei cu meniuri,m-am saturat sa vad cum isi bucateste mancarea,s-o vad cum se autodistruge.Plus ca acum imi vin in minte tot felul de ganduri:oare de ce e asa,oare de unde mosteneste,va fi bine vreodata?
In afara de ea,mai am doi copii:o fetita de 8 ani si un baietel de 3,5 ani.Deja cred ca pe fetita o afecteaza ce se intampla cu sora ei,a iceput sa slabeasca la invatat.Eu incerc cat pot sa o bag in seama,dar cred ca simte atmosfera tensionata.
Pe cuvant,mi-e teama sa n-o iau razna,caci ma gandesc ce vor face atunci copiii?Sotul meu nu stie sa faca nici un ceai,e foarte aerian,el stie doar sa faca bani,nu sa aiba grija de copii.
Sper sa ma tin tare cu ajutorul lui Dumnezeu.
|
elisalia
Postat pe 15 Noiembrie 2008 10:40
|
raluca nu am reusit sa intru o perioada pe forum...ca pitica mea tot creste...si are nevoie de mine...
ok..pt tine, punete tu pe picioare...linistestete pt ca fata ta si copii tai au nevoie de tine linisita.
e normal ca in casa sa se simta o atmosfera tensionata...incearca sa o detensionezi..prin a nu mai acorda atata importanta (cel putin aparent) problemelor care le ai cu fata ce-a mare.
in leg cu fata ta. ce varsta are acum, ce inaltime are, in ce clasa e?
incearca sa vb cu ea deschis...iesiti in oras, numai voi doua, sau la o plimbare.important e sa fie liniste si sa puteti vb.
incearca sa afli:
-dc cineva, vreo colega sau coleg i-a spus si in joaca ca ar fi grasa.
-intreab-o dc si colegele ei tin diete, si de ce le tin.
-cum ar vrea sa fie peste 5 ani de zile ( fizic vb )
-ce poti tu sa faci sa o ajuti.
-roag-o sa isi faca o poza in costum de baie si apoi comparati amandoua imaginea din poza..cum veiu tu si cum vede ea.
-vezi dc exista un lucru, aspect al ei, fizic care nu ii place:nasul, buzele, mainile, picioarele. etc. etc. sunt lucruri care se pot corecta prin operatii estetice nu prin infometare
-intreab-o dc ii place de cineva anume si crede ca slabind persoana respectiva sa o va placea...sunt multe motive pt care o adolescenta sa vrea sa slabeasca
-spunei ca si tu si frati ei au nevoie de ea (nu vreau sa o impovarezi ci doar sa o faci sa contientizeze ca nu e singura...), ca tin la ea.
despre faptul ca vrea numai 200 calorii pe zi, roag-o sa iti de-a cercetarea care spune ca doar atat trebuie sa mananci...dar nu fa lucru asta agresiv...
200 de calorii mananca un bb la o masa...deci e nerealist.
cauta info pe internet despte alte diete, mai normale..dc tot vrea sa tina una, macar sa fie una sanatoasa.
-spunei ca o iubesti (stiu ca suna ciudat, dar copii simt nevoia sa li se spuna nu doar sa li se arate), spunei sa esti ingrijorata pt ea. ca tot ce iti doresti tu este un copil sanatos si fericit..nu unul slab si nefericit. povestestei despre ea cand era mica, mica
-tinet-i chiar tu meniul zilei..propunei un targ: in fiecare zi sa consume 5 legume de culori diferite: rosie, verde, galbena, portocalie,mov. incepe cu pasi mici si siguri..nu tot dintr-o data.
cerei sa isi faca un plan:
-cat timp va continua sa manace asa, si
- unde vrea sa ajunga, care este limita la care ea va considera ca e suficient...vei vedea cat de mult vrea si plus ea nu are un plan-slabesc pana la atatea kg...ci "vreau sa fiu slaba"...asa o vei face sa constientizeze unde vrea sa ajunga..
-nu accepta " vreau sa fiu slaba"...ci roag-o sa iti spuna cat de slaba...in kg...
fa un plan al discutiei, poti sa iti faci chiar o lista cu intrebarile pe care vrei sa i le pui...si mai ales ASCULTA CE ARE DE SPUS.... dc nu raspunde la o intrebare nu te enerva si cu atat mai mult nu trece la uramtoarea intrebare....dc e acorda-i mai mult timp, si opreste intrebarile pt a reveni cu ele in alta zi...cand e linisitia. cerei consimtamantul sa vb cu ea. spunei sa vrei sa vb deschis cu ea si intreab-o dc e dispusa sa faca acelasi lucru. dc nu vrea atunci..nu te amari si nici nu te necaji (adolescenti au impresia ca doar ei stiu prin ce trec si ca noi oameni mari nu avem cum sa intelegem traumele prin care trec ei), las-o in pace si incearca peste 3, 4 zile iar....
si fffffffffffffffffffffffffff important....nu cumva sa razi de motivatia-motivatiile ei pt care vrea sa slabeasca...
incurajeaz-o sa se inscrie la un sport care ii place: inot, patinaj, dans sportiv, tenis, etc. etc.sportul face pofta de mancare si de cele mai multe ori de viata, dar intereseaza-te de anturaj..intodeauna intereseaza-te de anturaj..incurajeaz-o sa isi aduca prietenele acasa: sa isi faca temele, sa invete impreuna, sa faca proiecte impreuna. arata-i ca ai incredere in ea si nu ii critica prieteni nici cand sunt de fata nici cand au plecat...
|
tudor_claudia
Postat pe 21 Noiembrie 2008 12:18
|
boaba dpdv meu nu e nici o problema sa ii cumperi o papusa fiului tau...aceasta problema a jocului de rol o avem noi oameni mari si o impalntma si copiilor: "tu esti baietel si nu trebuie sa te joci cu papusile, aragaze" si altele de genul.
ai cumpara nu faci decat sa ii dezvoti imaginatia...eu ii dau lui daci masini sa se joace cu ele...tocmai pt ca nu cred ca fetitele si baitei trebuiesc tratati atat de diferiti cand sunt mici...la fel cu imbracamintea..poti sa il imbraci ci in rosu (nu incerca roz..ca o sa para penibil), portocaliu, galben...etc. etc.
|
tudor_claudia
Postat pe 21 Noiembrie 2008 12:21
|
|
sunt de acord cu claudia: nu are ce rau sa ii faca o papusa. eventual, daca vrei , poti sa ii iei un omulet mai masculin: eu am gasit de exemplu un "handyman" care are in buzunare tot felul de scule, (cusute, nu poti sa i le detasezi), si daca il apesi pe burta vorbeste. sau poti sa gasesti o papusa -baietel (nu trebuie sa fie neaparat una barbie cu fundite roz si cu fuste de dantela). Dar cred ca imaginea unui omulet in miniatura ii stimuleaza creativitatea in ceea ce priveste relatiile umane daca vrei. poate sa se poarte cu papusa asa cum s-ar purta cu un om. faci papusa sa mearga, sa vorbeasca, ii dai sa pape sau sa se culce seara, poti sa te prefaci ca o speli si pe dinti la o adica . Si poti sa il ajuti sa invete si partile corpului pe papusa .Andrei e f incantat de carucioarele alea de papusi de exemplu (a vazut la un tg), noi nu i-am luat pt ca nu avem loc in casa chiar de toate obiectele pe care le vrea el, iar afara pe vremea asta doar s-ar murdari degeaba...dar stiu baieti care au carucioare cu papusi si nu mi se pare ca asta le-a scazut din abiolitatile lor de relationare de tip "masculin"
|
ruschita
Postat pe 13 Decembrie 2008 15:42
|
raluca ai mai intrat pe aici?
ai citit ce am scris?
ai reusit sa vb cu fata ta?
astept vesti...
multa sanatate
|
tudor_claudia
Postat pe 6 Ianuarie 2009 23:37
|
Exista din pacate si mamici "nesimtit" de indiferente spun asta pentru ca din pacate cunosc o persoana care este asa.
Spre ex. copilul ei avea febra si cand am fost sa-l vad deja tremura si imi spusese ca mai inainte delira si cand am intrebat-o de ce nu merge cu el la spital a zis :"nu are nimik asa face el cand are febra "  sa mor langa ea de inima rea si mai multe nu si multe si multe asta a fost unul dintre exemple asa ca mai bine stresanta decat nesimtita ca ea ca deja a trecut de pragul indiferentei la atins pe ala al nesimtirii .
Va doresc o zi buna si bebei sanatosi !
|
AIDA1580
Postat pe 1 August 2009 15:55
|
|
e normal sa te stresezi cand vine vorba de copilul tau si niciodata nu exageram,noi mamicile,e mai bine sa fii precaut decat sa iti para rau.lasatii pe cei din jur,nu le da-ti atentie.INVIDIOSI SI RAUTACIOSI
|
anisoara_danaila
Postat pe 8 Septembrie 2009 17:51
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie