Copiii tarilor subdezvoltate (eseu)

Daca va plac, dati-va cu parerea!
Mi-as fi de mare ajutor daca ati alege pe cel care v-a placut cel mai mult. Multumesc!

1. un copil intr-o lume inundata nu doar de furia naturii, ci si de furia indiferentei umane, reuseste sa supravietuiasca, cei drept in conditii groaznice, fizice caci de psihic nu mai este loc.
mie nu-mi plac hainele pe care le-am purtat azi, el nu are deloc;ma doare stomacul atunci cand mananc ce nu-mi place, pe el il doare ca nu a mancat putin sau deloc, eu fac fitze ca nu-mi place apa plata marca X, el sufera ca nu are apa potabila, sau bea apa plina de mal;eu sufar cand ma zgarii putin si nu stiu cu ce solutie dezinfectanta si pansamente sterile sa o tratez, el pune o frunza sau pune praf sa opreasca sangerarea si atat, eu am lacrimi sa plang cand sufar, el nu mai are ca multa suferinta a indurat
dak ne-am pune noi in lokul lui sau imagineazati cum copilul tau se joaca intr-un parc acvatic mizer ca cel din imagine, unde poate ca sunt si crocodili, de bolile infectioase nu mai spunem, iar jucaria sa sa fie un asemenea obiect, ar fi groaznic nu.
la prima vedere pare un copil fericit,suparat doar ca nu ii mai porneste trotineta...comparabil cu un copil din lumea dezvoltata, caruia i s-a defectat PC.
...si dak ne vom induiosa oare il vom putea ajuta,
de acord il ajutam pe el dar cu ceilalti semeni ai lui cum vom proceda...

2. Nu exista cuvinte care sa induioseze. Este de ajuns sa privesti ca sa realizezi cat de norocos esti si cat de norocos iti este copilul. Traim intr-o lume civilizata, departe de ei, nu le stim durerile si nici nu le banuim. Doar suspinam cand ii privim surprinsi in ipostaze diferite. Uitandu-ma atent singura intrebare care imi vine in minte este aceea daca Dumnezeul meu nu este si al lui sau mai bine zis daca exista cu adevarat acel Dumnezeu la care eu ma rog caci mi se pare, daca exista cu adevarat, ca este mult prea atent la rugile mele prea seci ca si continut si pe ei i-a uitat. Cum as putea sa ii privesc si sa mai am curaj sa spun ca norocul nu a fost de partea mea?! Cum as putea sa privesc ochii acestor copii si sa imi mai permit sa spun ca viata mi-a oferit mai putin decat am meritat?! Si totusi de multe ori ii uit si imi permit sa ma gandesc la existenta mea binecuvantata de un con al abundentei si sa cer mai mult. Se spune ca norocul si-l face omul cu mana lui. Ei bine eu cred ca este eronata aceasta afirmatie si priviti-l si imi veti da dreptate. Care ii este vina ca s-a nascut sa poarte pe umerii lui mici povara saraciei, a bolii, a neputintei si a... mortii. Da, a mortii caci ei se nasc sub semnul mortii, sunt sortiti pieirii din prima clipa a vietii. E ca si cum primul lor scancet nu este unul de bucurie ci unul de tristete, e ca si cum realizeaza ca nu au ce cauta in aceasta lume caci lumea lor e plina doar de durere. Si totusi daca ii privim in ochi citim speranta. Ei nu si-o pierd niciodata desi tot ce ii inconjoara e rau, e dur, e negru, e inuman, e ... nimic. Si sunt convinsa ca stiu sa iubeasca mai mult decat noi caci ei nu au din plin decat iubire. Si mai cred ca sunt adevaratii luptatori, cei care se zbat pentru fiecare gura de aer pe care o inspira, cei care pretuiesc cu adevarat fiecare gura de apa curata pe care o beau, cei care spera ca maine vor avea o bucata de paine in plus la masa. Si nu se ratacesc in dorinte de genul celor pe care le avem noi. Nu se sinchisesc ca nu au haine, nu le pasa ca suporta foamea ci doar se strang in brate unii pe altii, nu se lasa manati de ura, nu invidiaza si nu judeca. Ei nu isi fac probleme ca nu s-au nascut intr-o lume frumoasa ca a noastra si nici ca nu le-a suras norocul.
Asa ca nu am cuvinte care sa induioseze ci doar privesc si ma gandesc ca in locul lui as fi putut fi eu, dar m-am nascut sub o stea norocoasa si daca as avea putere i-as imprumuta-o si lui, macar pentru o zi, desi... cu siguranta e mai bun, mai intelept si mai iubitor decat mine.


3. Un intreg impartit in mai multe lumi diferite...lumile se cunosc,dar parca nu...o lume si-o doreste pe alta,alta isi doreste ceva supraomenesc, iar cea de jos isi doreste doar putere-puterea de a iesi din namolul suferinteti iar daca nu se poate,pt a rezista.toti ne innecam intr-un sfarsit in lumea noastra...unii doar din propria rautate,altii din lipsuri-totul e o suferinta,pe kre numai noi insine ne-o putem ameliora cu gandul k sunt persoane kre sufera de mii de ori mai mult,dar ei?mai au loc de comparatii?intre cine si ce?intre situatie si putere...cauze ar fi destul de multe,dar cine sa le ia in seama?se zice k D-zeu iti da,dar nu baga si in traista...poate k da,poate k nu...de dat,tot da ceva: o viatza pe kre stim sa ne-o ducem mai mult sau mai putin...ce viata!ce rost au toate?ce vina avem noi pt k a existat un adam si o eva,k sa le ducem pacatul?te pomenesti k ei o-r suferi pt patimile unora dintre noi...si cine a facut regula pacatului?traim intr-o viatza ciudata,plina de rahat.unii se impotmolesc in el...din pakte,iar altii se manjesc cu el,crezandu-se speciali
fiekre sufera in felul lui,problema mea nu e a nimanui,si viata te invata k problemele altora,nu sunt ale tale.

4. Sabiile neascutite nu ajuta scutul. Pieptul dezvelit nu se-afunda-n branza. Se vra intr-o furtuna. Hartuim nedreptatea, sagetand pacea. Ca niste Cupidoni stangaci, capturati prin lupta sustinuta, asistata. Dintr-o luntre in alt val, nu mai stim razboiul cui il purtam. De se moare, de ne doare, de se uita, de se tanguie vreo mama. Soldati la nesfarsit, pe frontul fara flori hranim gena de invingatori. Si visam ca in bataia pustii, mitraliera se rusineaza. Ca grenadele de sub talpi sunt dezamorsate. Ca rachetele cu tinte clare se fac ca ne confunda. Ca gloantele sunt mult prea oarbe, ca pistoalele plang de dorul impuscaturilor. Osteni sarguinciosi cum suntem, ne camuflam in iarba. Copii inregimentati in campul bataliei cu lasitatea. Ne pun armele in brate. Si ne invata a ne juca cu ele. Le spun papusi cu tragaci in teatrul de operatii, sub comanda unicului drept. Nu stim ca manuim securea viitorului, care ori ciopleste drum in fata, ori se infige din greseala. Turte de ceara tireanizeaza eventualul rasarit. N-au in minte decat corpul la corp, in tranta. Omit ostasii apararii, descarca tunurile pe langa inamici. Si flutura steagul alb, peste capetele neplecate. Un fluture in calea unui cartus e parjoleala si ruina. O papadie vatamata de viteza spinilor de foc e masacrul pe arca ultimului apus. Ticalosit de razboiul intunecat, care zdrobeste existenta omului simplu. Parca m-am saturat de razboiul tesut in planuri, varste si cetati. Si nu mai am lacrimi pentru vietile curmate ca lastarii chinuiti de umbra. Cer tihna inca fecioara. Intr-un infinit, regretabil casatorit cu buclucul dintre paci.
rex
Postat pe 2 Octombrie 2009 14:25
bre oscar, vezi si prin siturile ong-urilor, bzt-urilor, tnt-urilor, ozn-urilor...
pik_nik
Postat pe 2 Octombrie 2009 14:31
multumesc de idee
voi tine cont de ea. fii convins!
rex
Postat pe 2 Octombrie 2009 14:37
prea multe cuvinte sforaitoare, frumusetea e mai simpla..
melanie
Postat pe 2 Octombrie 2009 14:40

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
perle ....in cultura elevilor..1De la: ratuscaceaurata 18 Iulie 2011 19:47
ceva interesant despre ceaiul japonez5De la: daniilia 10 Martie 2013 07:27
Realizare de siteuri, optimizare site1De la: garbo_6514 10 August 2012 18:51
Vand patut din lemn masiv16De la: garbo_400522 6 Decembrie 2015 13:24
castiga un dolar pe fiekre click ce primesti...1De la: Dydylina 20 August 2009 15:14
Setari Cookie-uri