Fericirea mea sau fericirea copilului meu?

Salut fetelor! As vrea sa va spun pe scurt si povestea mea, simt ca sunt prinsa intr-o dilema si nu stiu ce sa fac...nu caut raspunsuri, solutii, stiu ca totul e in puterea mea ci doar un sfat sau o parere care poate sa ma faca sa vad altfel lucrurile...situatia mea e urmatoarea: am terminat o facultate in romania, am cunoscut un tip care locuia in spania dar venise in concediu in romania (nu genul capsunar), m-am indragostit si am venit in spania pentru o perioada de acomodare, sa vad daca mi-ar placea sa locuiesc aici...in scurt timp am ramas gravida si asa m-am trezit "prinsa" aici, langa el...am nascut, am un baietel de aproape 2 ani foarte reusit, problema este ca noi nu ne mai intelegem, pur si simplu exista intre noi o tensiune foarte mare si la fiecare discutie izbucnim...nu sunt fericita aici, nu imi place insa el isi iubeste atat de mult copilul, se joaca mereu cu el, e atent si foarte dragastos cu cel mic...cu mine insa e foarte rece si indiferent...ma simt pusa in situatia de a alege intre fericirea mea si cea a copilului meu, as vrea sa ma intorc in romania dar nu pot sa ii rapesc celul mic tatal, nu pot sa ii despart. Sotul meu este un om bun, corect, nu are vicii insa este foarte rece cu mine, nu comunicam mai deloc, ne-am distantat foarte mult...va intreb, cum vedeti voi situatia mea? va multumesc pentru raspunsuri

Postat pe 29 Decembrie 2011 13:43
Te-ai trezit prins lng el, chiar eti prins?
Eu n-a sta numai de dragul copilului.
Axl_22
Postat pe 29 Decembrie 2011 14:16
poate si tu esti rece fata de sotul tau,,poate si el este tot la fel.Ce pot zice,,daca atmosfera este atat de tensionata,poate ca tu si copilul aveti nevoie de o vacanta,,in romania sa va relaxati...intre timp discuta cu sotul tau problema aceasta daca spui ca el este corect,poate ca el considera ca este totul normal...poate si tu faci lucruri care il deranjeaza pe sotul tau,,zici sa incerci sa incalzesti atmosfera,,,sa faci tu si copilul o vacanta in ro si vb cu el sa il intrebi ce il deranjeaza de ce este rece cu tine...dar pe un ton calm,nu pe un ton cilcalitor si criticant.
fiecare are defecte si trebuie sa faceti lucrurile sa va fie bine la amandoi...dar este foarte importanta comunicarea calma,,,pe un ton cald,,,neporuncitor...
ingerasulluptator
Postat pe 29 Decembrie 2011 14:33
poate ca esti tu cea vinovata ca vezi ca sotul tau ofera mai multa atentie copilului si poate si tu teai racit fata de el si poate si el fata de tine..
Problema asta se intampla in casatorii cand sotiile ofera mai multa atentie si afectiune copiilor si sotilor nu si sotii devin gelosi si se comporta urat ori se distanteaza de nevasta..
Eu cred ca afectiunea trebuie administrata in mod egal ca nimani sa nu fie gelos si sa i se para ca este mai putin bagat in seama decat ceilalati..
Cred ca trebuie sa discutati si sa va schimbati amandoi atitudinea nul fata de celalalt..nici tu sa nu fii rece,,,sa ai rabdare si sa nu il obligi sa iti raspunda imediat la atititudinea schimbata,si insista in ea si ai rabdare si stimuleaza-l si pe el sa faca la fel
ingerasulluptator
Postat pe 29 Decembrie 2011 14:50
Fericirea mea sau fericirea copilului meu?

La varsta pe care o are fiul tau, titlul ar putea sa sune altfel -
Fericirea mea=Fericirea copilului meu
nathalie
Postat pe 29 Decembrie 2011 15:28
ei, ce sa zic
sa nu te superi, vina pare sa fie a ta...pentru raceala si distantarea sotului tau
ai gresit ceva, grav, fata de el, fara sa iti dai seama ...
asa sunt barbatii, nu iti reproeaza, doar se distanteaza si se racesc, se inchid in carapacea lor
cauta in adancul sufletului tau si vezi unde ai gresit, repara greseala si fii sincera cu el si cu tine
poate sa fie ceva total nesemnificativ pentru tine ( greseala, zic) dar pe el l-ai jignit profund
tu singura spui despre el ca e un om deosebit, ia cauta si vezi unde ai alungat partea aceea a lui, adu-o inapoi si nu repeta greseli de acest gen
sincer, copiii sufera cumplit, e nedrept sa ii privezi de iubirea unuia din parinti
multa bafta si rabdare. o casnicie nu se "tine" se construieste, se modeleaza, are nevoie de timp...deh, foarte complicat. da aceea si renunta unii atat de usor la ea, sub diferite pretexte
inca o data, rabdare si intelepciune
dor72_
Postat pe 29 Decembrie 2011 17:48
Orice raceala se poate trata. Fie asa cum spunea si Sal, cu putina miscare, transpiratie, etc, etc, fie cu niste antibiotice... dupa cum ii vine mai la indemana.
anakin
Postat pe 29 Decembrie 2011 17:52
vezi bine, anakin, tocmai anti bioticele astea ii strica viata
mai bine niscaiva lecitina, pentru tinere de minte ( invatare...minte )

La multi ani!
dor72_
Postat pe 29 Decembrie 2011 17:59
Vrei un sfat? Divorteaza! Daca relatia voastra este rece, nu se merita sa stai langa acel barbat doar de dragul copilului. Copilul creste si peste 15-20 de ani va lua viata pe cont propriu. Tu va trebui sa suporti toti acesti ani alaturi de tatal sau (asta daca nu se va plictisi el intre timp) , iar pe urma, ai sa ramai doar cu tatal copilului sau poate chiar singura si ai sa realizezi ca puteai sa ai o altfel de viata in tot acest timp, timp pe care nimeni nu ti-l da inapoi. Situatia pe care ai descris-o este des intalnita in multe casniciii. Fii 5 minute isteata si gandeste-te ca nu-ti face nimeni statuie daca iti irosesti viata langa cineva care nu te iubeste sau nu se ridica la nivelul asteptarilor sau exigentelor tale. Succes!
rubioclaro
Postat pe 29 Decembrie 2011 18:00
cand purcedem intr-o relatie, fiecare dintre noi isi propune sau are deja stabilite, niste deziderate. unii cauta prin asta ascensiunea sociala (a se include aici si cea materiala), implinirea prin iubire dincolo de orice alte interese meschine ori, pur si simplu, gadilarea unor vanitati de genul, de ce sa fie fericita/a cu altul/a, cand poate fi/trebuie sa fie doar cu mine? sau o sa moara cu mine de gat si tot nu o sa fie cu altul/a... etc...

un lucru trebuie sa fie limpede in minte: nu depinde numai de noi, daca poate fi forever and for good, ci si de celalalt, adica de dezideratul comun pe care ni-l stabilim 2gether.
cand se intampla sa apara si un copil, iar relatia scartaie, toata lumea intra in panica: trebuie sa fac tot posibilul sa ramanem impreuna. gresit, trebuie sa faceti lucrurile impreuna, si unul, si celalalt, astfel incat sa ramaneti alaturi, atat timp cat va doriti acest lucru.
insa nu e nicio lege in lumea asta, nici macar una nescrisa, fie ea si morala (morala n-are de-a face cu religia si credintele unuia sau ale altuia, asadar nici cu prejudecatile), care sa instituie fericirea unuia dintre parinti in detrimentul nefericirii celuilalt. adica, mama si tata vor ramane intotdeauna mama si tata, si nu spune nimeni ca parintii trebuie sa fie legati intre ei, relational vorbind, prin vreo ita, vizibila sau invizibila (certificate roz sau juraminte in fata popii).
daca el isi iubeste copilul, atunci nu vad de ce l-ar priva de aceasta iubire pe copil in orice situatie, atat timp cat voi nu mai puteti ramane impreuna. daca el il iubeste poate sa dovedeasca asta, chiar daca sta in fundul pamantului ori in Groapa Marianelor. nimeni, si cred ca nici tu, nu-i va interzice raportarea la copil si revarsarea iubirii asupra acestuia.

insa, o mama nefericita e ceva de nedorit, absolut tulburator si zguduitor pt linistea sufleteasca, evolutia armonioasa si eficienta a copilului.

daca tu crezi ca poti ramane langa un barbat cu care nu te mai intelegi si pe care pricep ca nu-l mai iubesti, doar de dragul fericirii copilului, atunci iti spun ca te inseli asupra efectului si corectitudinii premisei. efectul va fi unul dezastruos: un copil crescut in sanul unei (pseudo)familii alienate, in care fiecare dintre cei doi parinti se simte un strain - psiho-emotional - fata de celalalt si, in consecinta, aflandu-se in incapacitatea de a oferi, de a rezona, de intampina ori a simti nevoile altuia, nu poate sa rezoneze nici macar cu nevoile reale ale copilului.

mdea...
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 18:25
esme, perfect rationamentul tau...
eu vorbeam putin dintr-o alta perspectiva...nu ziceam ca e musai sa ramana legati, ziceam doar, ca asa cum se intampla in foarte multe cazuri, cuplurile se despart mai mult din anume neintelegeri, nu neaparat incompatibilitati...
neintelegeri care, in loc sa fie clarificate, rezolvate, ele se adancesc si casca prapastii, in care cei doi se afunda fara putinta de a-si reveni...singurul tunel spre "scapare" fiind " fiecare cu drumul lui" spre libertate ( de multe ori hotarari pline de regrete)
si apoi, eu una, sigur ma gandesc mai intai la copilul meu si apoi la fericirea mea....cum pot a fiu fericita stiindu-l pe el nefericit....
repet, ma refer la cazurile la care exista si rezolvare prin clarificare si impacare, atat...si ele exista...si nu ma refer la cazurile nefericite, cand scaparea chiar este posibila doar prin separare....
dor72_
Postat pe 29 Decembrie 2011 18:36
dor, am inteles perfect ce zici tu, insa atunci cand nu mai exista niciun pic de resurse care sa-l propenseze pe unul catre celalalt, vorbesc de cele afectiv-emotionale, nimic nu mai poate `corecta` lucrurile. lipsa afectiunii si empatiei nu poate fi suplinita de nimic, nici macar de deziderate moral-etice..
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 18:49
ai o problema de abordare... situezi copilul pe pozitii opuse "fericirii tale". Copilul tau are nevoie de tata, ti-ai pus problema ca are nevoie si de mama? Nu e fericit impotriva fericirii tale - e fericit cind tu esti un om fericit. Frustrarea degradeaza la nivel uman, psihic, fizic chiar... E fals sa consideri ca transformindu-te intr-o epava iti sustii copilul. Iti sustii copilul cind te sustii pe tine deasupra nivelului de plutire. Nu cind te distrugi.
"Sacrificiul" pentru copil e un non sens. O eroare de asumare a responsabilitatii.
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 18:52
un copil are nevoie de o mama fericita, probabil si de un tata fericit.
dar nimeni, nici macar un copil si responsabilitatea fata de acesta nu invata o mama (sau un tata) sa traiasca in armonie si sa fie fericit.
ce te faci cu o femeie ce nu stie sa fie fericita si chiar si-asa...devine mama?
sau cu o femeie care divorteaza, ca na....nu e fericita si isi urmeaza destinul...o viata si mai nefericita si mai chinuita? copilul ramane al mamei sale, si al tatalui sau, pe viata.
nici casnicia, nici divortul nu garanteaza un cadru armonios si fericit. nici in doi, nici separat.
si-apoi, de-ar fi sa te dai peste cap sa fii fericit, pentru copilul tau....copilul creste si se maturizeaza si patrunde si el in societate, care e compusa din ce? oameni fericiti? hahaha!

unii oameni nu vor fi fericiti, orice ar fi. ca de raceala sotului, sau de cicaleala sotiei, sau de lipsa banilor, sau de invidia altora, nu conteaza.
azi nu-i fericita ca sotul nu e atent, maine divorteaza si nu e deloc fericita ca sotul s-a recasatorit si eventual noul ei iubit e sub asteptari si tot asa....
omul (chiar si puiul de om)isi cauta fericirea in sine, nu in jur. si ofera dragostea sa asa cum expira, nu ca moneda de schimb.
allinnas
Postat pe 29 Decembrie 2011 19:58
`omul (chiar si puiul de om)isi cauta fericirea in sine, nu in jur`.

ei, nici chiar asa! omul trebuie sa-si caute pacea, echilibrul si functionalitatea optima in sine. cu fericirea, insa, e altceva... ceva mult mai complex.
...fiindca el isi cauta (ori ar trebui) fericirea PRIN sine.

cat despre iubire, e-adevarat, nu presupune targuiala si ar fi absurd s-o presupuna. dar, atat timp cat iubim `in` directii diferite, adica nu ne iubim unul pe celalalt, la ce bun menajarea sensibilitatilor celuilalt? nu ajuta pe niciunul dintre noi. dar ca sa intelegem asta, trebuie sa ne scuturam de prejudecati ori, dimpotriva, de orgolii meschine.
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 20:15
retorica discursului publicitar
Eugenia69
Postat pe 29 Decembrie 2011 20:23
Allinnas

Aoleo, parc citesc surorile Bronte...
Axl_22
Postat pe 29 Decembrie 2011 20:24
hm! si ce-ai retinut, axl, din ele?
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 20:35
De la: allinnas, la data 2011-12-29 19:58:57
ce te faci cu o femeie ce nu stie sa fie fericita si chiar si-asa...devine mama?
sau cu o femeie care divorteaza, ca na....nu e fericita si isi urmeaza destinul...o viata si mai nefericita si mai chinuita? copilul ramane al mamei sale, si al tatalui sau, pe viata.
nici casnicia, nici divortul nu garanteaza un cadru armonios si fericit. nici in doi, nici separat.
si-apoi, de-ar fi sa te dai peste cap sa fii fericit, pentru copilul tau....copilul creste si se maturizeaza si patrunde si el in societate, care e compusa din ce? oameni fericiti? hahaha!



desigur allinas. Si daca o femeie e bolnava psihic poate sa devina mama, ca nu o impiedica nimic... Dar ma indoiesc ca ar avea cum sa isi ajute copilul sa evolueze frumos. Macar ar avea scuza ca nu are discernamint.
Si nu, nu exista garantii. Exista doar puterea de a nu te complace intr-o mocirla din care depinde de tine sa iesi. Ca poti sa dai in alta - e adevarat. Si atunci ce faci? Nu mai iesi?
Drobul de sare?

eugenia, care dintre discursuri ti se pare publicitar - si publicitate la ce?
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 20:48
mda, noroc ca `se` mai invata cu devotiune unele sintagme, ca nu conteaza daca doar sunt folosite cuvintele fara a le percepe sensul si a-l gestiona in contextul propice si relevant...
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:18
De la: allinnas, la data 2011-12-29 19:58:57
ce te faci cu o femeie ce nu stie sa fie fericita si chiar si-asa...devine mama?
sau cu o femeie care divorteaza, ca na....nu e fericita si isi urmeaza destinul...o viata si mai nefericita si mai chinuita?



Eu cred ca tu te referi la femeile care cauta obsesiv euforia momentului, a noului si care nu au o perceptie realista asupra relatiei in care sunt.
Femei care pun esecul pe seama fatalitatii, a destinului, norocului (de fapt, a lipsei lui) si care considera ca totul s-a prabusit exclusiv din vina celorlalti, in nici un caz al ei, dalba, imaculata.

Nu cred ca ai ce sa *te faci* cu ele, pe termen lung, oricat ai incerca.

Asta e o categorie aparte, habar n-am cat de raspandita, dar exista.

In cazul in care nu despre aceste femei ai scris, sustin raspunsul quasariei.
nathalie
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:20
si daca la ele s-a referit?
Ce poti sa faci? Le impiedici sa se multiplice?

Cred ca e relativa impartirea asta pe categorii, oricum... Daca de zece ori esti nemultumit, de unde stii ca si a unsprezecea oara vei fi? Se spune ca pierzi atunci cind renunti sa mai incerci, de fapt... Deci pierzi cind devii "rezonabil"?
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:34


Why bother?
Se descurca si singure sa-si puna piedici...

Dar poate ne lamureste allinnas la ce s-a gandit cand a scris.

Daca *rezonabil* ala vine pe la optzeci de ani, e demult senilitate.
nathalie
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:41
iar daca vine la 20, nu e vocatia de loser?
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:47
La douazeci de ani sunt blazate de n-au aer...
Si-au un sictair, de zici ca prin fiecare cuvant pe care il rostesc au pus fix punctul pe w.
nathalie
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:51
De la: ingerasulluptator, la data 2011-12-29 14:33:37poate si tu esti rece fata de sotul tau,,poate si el este tot la fel.Ce pot zice,,daca atmosfera este atat de tensionata,poate ca tu si copilul aveti nevoie de o vacanta,,in romania sa va relaxati...intre timp discuta cu sotul tau problema aceasta daca spui ca el este corect,poate ca el considera ca este totul normal...poate si tu faci lucruri care il deranjeaza pe sotul tau,,zici sa incerci sa incalzesti atmosfera,,,sa faci tu si copilul o vacanta in ro si vb cu el sa il intrebi ce il deranjeaza de ce este rece cu tine...dar pe un ton calm,nu pe un ton cilcalitor si criticant.
fiecare are defecte si trebuie sa faceti lucrurile sa va fie bine la amandoi...dar este foarte importanta comunicarea calma,,,pe un ton cald,,,neporuncitor...

E prima oara cand te simt ca judeci limpede si corect! Incep sa cred ca te jucai inainte...
Sunt total de acord ca fiecare are defecte si ca trebuie discutat si vazut care e cauza..?!
elisabeta_boia
Postat pe 29 Decembrie 2011 21:59
De la: nathalie, la data 2011-12-29 21:51:00La douazeci de ani sunt blazate de n-au aer...
Si-au un sictair, de zici ca prin fiecare cuvant pe care il rostesc au pus fix punctul pe w.


... sau pe singurul neuron disponibil....
Ce ma deranjeaza la ele nu e blazarea. Ci prostia.
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 22:16
De la: nathalie, la data 2011-12-29 21:41:00

Why bother?
Se descurca si singure sa-si puna piedici...

Dar poate ne lamureste allinnas la ce s-a gandit cand a scris.

Daca *rezonabil* ala vine pe la optzeci de ani, e demult senilitate.


m-am referit la femeile nefericite...si la lupta barbatului de a-i aduce ceea ce ii lipseste...pe vremea cand barbatii se resemnau in sintagme de genul: 'femeile sunt de neinteles' si femeile se aliau in miscarea feminista, cuplurile experimentau fizic impreuna si spiritual separat. astazi, "din fericire" sunt putine feministe, s-au scarbit femeile anilor 60-70 de noile generatii, dar pitzipoancele au murdarit FEMEIA si, din pacate au ingreunat viata BARBATULUI.
Nu stiu de ce va mai indragostiti voi, femeile.
Dar un barbat cand iubeste o femeie, isi naste fiecare noua zi din zambetul ei. Si bine ar fi sa mai stiti sa zambiti, ca raspuns la un sarut, sau o mangaiere, sau un 'te iubesc'. Sau la ceva ce nu e ambalat sau platit cu cardul.
Mi-am spus parerea despre nefericirea femeii superficiale, si speranta ca acest gen de femeie va disparea.
La multi ani tuturor!
allinnas
Postat pe 29 Decembrie 2011 23:01
allinnas,
sa iti spun un secret: orice femeie care iubeste e o femeie simpla. Foarte simpla. Si nu ii lipseste absolut nimic cind el e cu ea. Si asa au fost femeile de la Eva incoace. Toate.
Asa ca nu e vorba de transformarea generatiilor, superficialitate, valori, bla bla - e vorba doar de sentimente care nu pot fi tranzactionate, mimate si carora nu le putem porunci nici cind sa apara, nici cind sa dispara. Sigur, vorba cuiva de pe aici, poti sa "il aburesti cu iubirea sincera".
Dar trebuie sa vrea sa se minta ca sa te creada...
quasaria
Postat pe 29 Decembrie 2011 23:10
`Si bine ar fi sa mai stiti sa zambiti, ca raspuns la un sarut, sau o mangaiere, sau un 'te iubesc'. Sau la ceva ce nu e ambalat sau platit cu cardul.`

allinnas, te asigur ca (mai) exista femei care fac, si simt asta, si o traiesc amplu, din toata faptura lor fizica si spirituala. :)
esme
Postat pe 29 Decembrie 2011 23:13

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
2013..inceput "grozav12De la: Cristina_5 22 Ianuarie 2013 20:14
o mica problema...rezolvarea pt tot restul vietii13De la: dragu_ta74 10 Decembrie 2009 21:46
El imi spune ca s-a terminat39De la: nazirra 26 Octombrie 2009 17:08
m am despartit de iubitul meu si nu stiu cum sa fac sa l uit61De la: Ioana007 6 Iulie 2009 16:21
CINE POATE DICTA INIMII?170De la: garbo011266 10 Aprilie 2011 23:47
Setari Cookie-uri