Dincolo de strălucirea modernă a decorurilor și de veselia copiilor care colindă cerând dulciuri, se ascunde o moștenire ancestrală, un ritual al trecerii, o celebrare a tainelor nevăzute. Halloween este, în esență, un ecou al temerilor și speranțelor umane legate de ceea ce nu poate fi atins sau înțeles: misterul lumii de dincolo, al sufletelor și al regenerării ciclice a vieții.
Originea sărbătorii de Halloween
Rădăcinile Halloweenului se află adânc în pământul rece și mistic al Irlandei și Scoției, acolo unde celții celebrau, în noaptea de 31 octombrie, festivalul Samhain. Pentru ei, acesta marca sfârșitul verii și începutul iernii — un prag între două lumi, când spiritele celor morți se întorceau printre cei vii. În credința celtică, în această noapte, hotarul dintre lumea celor vii și lumea spiritelor devenea fragil, iar sufletele puteau rătăci libere printre oameni. Oamenii aprindeau focuri mari pe dealuri pentru a alunga spiritele rele și purtau măști pentru a nu fi recunoscuți de cele care le-ar fi putut face rău.
Odată cu creștinarea Europei, tradițiile păgâne au fost integrate în noile sărbători religioase. Biserica a stabilit Ziua Tuturor Sfinților pe 1 noiembrie, urmată de Ziua Morților pe 2 noiembrie, transformând astfel Samhain într-o perioadă de rugăciune și amintire a celor trecuți în neființă. Numele „Halloween” provine de la expresia „All Hallows’ Eve” – ajunul Zilei Tuturor Sfinților. Însă în ciuda noilor forme, sensul originar al nopții a rămas: comuniunea cu lumea invizibilă și recunoașterea faptului că moartea este doar o altă față a vieții.
Tradițiile de Halloween – simboluri și semnificații
Simbolurile Halloweenului sunt mai mult decât simple elemente decorative – ele poartă o puternică încărcătură spirituală și mitologică. Dovleacul sculptat, cunoscut sub numele de Jack O’Lantern, își are originea într-o legendă irlandeză despre un bărbat viclean pe nume Jack, care l-a păcălit pe diavol și a fost condamnat să cutreiere pământul cu o lumânare aprinsă într-un nap golit. Când irlandezii au emigrat în America, au înlocuit napii cu dovleci, mai mari și mai ușor de sculptat, dând naștere simbolului modern al luminii care ghidează sufletele pierdute.
Costumele și măștile reprezintă, la rândul lor, o formă de protecție spirituală – o continuare a vechilor obiceiuri celtice. Prin travestiul simbolic, oamenii se ascundeau de spiritele malefice sau, dimpotrivă, le imitau pentru a le îmblânzi. Colindatul copiilor, care astăzi poartă numele de trick or treat, este o reinterpretare a vechilor obiceiuri medievale, când cei săraci mergeau din casă în casă oferind rugăciuni pentru sufletele celor morți în schimbul unor prăjituri numite soul cakes.
În prezent, Halloweenul a devenit o sărbătoare a expresiei libere, a imaginației și a jocului cu frica. Însă dincolo de distracție și de aspectul comercial, rămâne o chemare subtilă către introspecție — o amintire a fragilității vieții, a puterii întunericului, dar și a luminii care îl învinge.
Echivalentul românesc al Halloweenului – sărbători ale sufletului și ale morților
Deși Halloweenul nu își are originile în cultura românească, spiritul său se regăsește în mai multe tradiții autohtone, păstrate cu sfințenie în satele vechi. Noaptea de Sânandrei, Filipii de Toamnă sau Noaptea Strigoilor sunt momente din calendarul popular românesc în care lumea celor vii și cea a morților se apropie periculos de mult. În aceste nopți, oamenii obișnuiau să ungă ușile și ferestrele cu usturoi, să nu iasă din casă și să aprindă lumânări pentru a-i proteja pe cei vii de strigoii rătăcitori.
În satele românești, legătura cu strămoșii nu a fost niciodată întreruptă. Moșii de toamnă sau Sâmbăta Morților, o sărbătoare dedicată celor adormiți, are o semnificație asemănătoare cu cea a Halloweenului – un timp în care sufletele celor plecați se întorc pentru a-și vizita casele, iar cei vii le oferă colivă, vin și rugăciuni. În fond, în cultura românească, ca și în cea celtică, există credința că moartea nu este sfârșit, ci o continuare a drumului în altă lume, o trecere firească dintr-un plan în altul al existenței.
foto Jaroslaw Grudzinski/ Shutterstock
Halloweenul este mai mult decât o noapte a costumelor și a jocului cu frica. Este un ritual colectiv, o amintire ancestrală a faptului că lumina și întunericul coexistă, că sufletul uman caută mereu sens în mister și că moartea nu este decât o poartă către altă formă de viață. În această noapte, oamenii din întreaga lume își confruntă umbrele, își recunosc temerile și, poate fără să-și dea seama, participă la un act spiritual de purificare.
În felul său modern, Halloweenul păstrează aceeași esență pe care o regăsim și în tradițiile românești – nevoia de a comunica cu strămoșii, de a înțelege taina morții și de a accepta că viața nu se sfârșește odată cu ultima bătaie a inimii. Este noaptea în care se împletesc rugăciunea și joaca, teama și curajul, trecutul și prezentul. O noapte în care, chiar și pentru o clipă, lumea vizibilă și cea invizibilă respiră împreună, amintindu-ne că totul este ciclic, că sfârșitul este un început și că lumina își găsește mereu drumul înapoi, chiar și prin cea mai adâncă întunecime.
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...




McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie
Un român câștigă Premiul Next Generation Design pentru bicicleta hibrid-electrică SYNTHESIS
Ajungem MARI lansează Muzeul Viu al Empatiei