Spovedania este unul dintre cele mai profunde și intime momente din viața unui credincios, o întâlnire sacră între suflet și Dumnezeu, mediată de preot. Este mai mult decât simpla enumerare a păcatelor – este un exercițiu spiritual de introspecție, curățare și reconciliere.

Spovedania ne oferă o oază de reflecție și adevăr, un moment în care ne privim pe noi înșine cu sinceritate, fără mască și fără frică. În acest act sacru, sufletul se descoperă, vulnerabil și pur, și se deschide către harul divin care vindecă, iartă și eliberează. Spovedania nu este doar un ritual religios, ci o adevărată călătorie spirituală, în care fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare gest contează, iar efectul ei se resimte nu doar în suflet, ci și în modul în care ne raportăm la lume, la ceilalți și la noi înșine.

Cum se face spovedania

Spovedania începe cu pregătirea sufletească. Este recomandat să te retragi într-un loc liniștit și să reflectezi asupra gândurilor, acțiunilor și atitudinilor tale, pentru a-ți aduce aminte de momentele în care ai rătăcit de la calea binelui. În biserică, credinciosul se apropie de preot și îngenunchează sau stă în picioare, după cum este rânduiala.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Acatistul Sfântului Nectarie: Rugăciuni și minuni pentru vindecare Rugăciunea Sfântului Ciprian - Puterea și semnificația unei rugăciuni puternice, care te poate izbăvi de rău Rugăciune pentru căsătorie - Acatistul Sf Anania pentru căsătorie

Rugăciunea inițială, „Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa”, deschide dialogul sufletului cu Dumnezeu și marchează începutul procesului de eliberare. Spovedania se face cu sinceritate, fără ascunderea păcatelor și fără teama de judecată. Preotul este aici nu pentru a condamna, ci pentru a îndruma, a încuraja și a conferi iertarea lui Dumnezeu prin cuvintele și rugăciunea sa.

Ce întreabă preotul la spovedanie?

La spovedanie, preotul nu pune întrebări ca la un interogatoriu, ci te ajută să îți mărturisești păcatele sincer și cu conștiință. Întrebările lui au rol duhovnicesc: să te ghideze, să clarifice anumite lucruri și să te ajute să înțelegi cum să-ți corectezi greșelile. În general, preotul poate întreba:

Ziua de post aspru din 14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci Cele 7 rugăciuni ale părintelui Arsenie Boca - Puterea spirituală pentru fiecare zi Cel mai mare păcat pe care nu-l suportă Dumnezeu! Avertismentul cutremurător al Părintelui Calistrat

Întrebări frecvente la spovedanie pentru mireni

1. Despre credință și rugăciune

  • Te rogi zilnic și cu credință lui Dumnezeu?

  • Participi regulat la slujbele Bisericii și la Sfânta Liturghie?

  • Citești Biblia sau alte cărți duhovnicești?

  • Ai respect față de preoți și învățătura Bisericii?

  • Te-ai lepădat vreodată de credință sau ai avut îndoieli mari?

2. Păcate împotriva lui Dumnezeu

  • Ai hulit sau ai vorbit necuviincios despre Dumnezeu, Maica Domnului sau sfinți?

  • Ai ignorat poruncile divine sau nu ai respectat postul?

  • Ai făcut vrăji, ghicit sau ai avut practici interzise de Biserică?

  • Ai avut gânduri de mândrie sau necredință față de harul lui Dumnezeu?

3. Păcate împotriva aproapelui

  • Ai mințit, ai clevetit sau ai vorbit urât despre cineva?

    Cele 7 Sfinte Taine ale Ortodoxiei – Misterele Sacre care îndumnezeiesc sufletul Rugăciuni de deochi - protecție și vindecare spirituală Cum ne pregătim spiritual pentru venirea Crăciunului. Liniște, credință și renaștere interioară
  • Ai furat sau ai nedreptățit pe cineva?

  • Ai purtat ranchiună, invidie sau ură față de altcineva?

  • Ai judecat pe alții fără drept sau ai încercat să faci rău cuiva?

  • Ai refuzat să ierți pe cineva care te-a greșit?

4. Păcate împotriva propriei persoane

  • Ai fost mândră, lacomă, leneșă sau desfrânată?

  • Ai consumat alcool, droguri sau alte substanțe care dăunează sufletului și trupului?

  • Ai urmărit plăceri sau pasiuni care te-au îndepărtat de Dumnezeu?

  • Ai fost neglijentă cu sănătatea sau cu viața ta spirituală?

5. Păcate în familie și viața socială

  • Cum te-ai purtat față de părinți, copii, soț/soție sau rude?

  • Ai respectat datoriile tale față de familie și comunitate?

  • Ai avut conflicte, gelozii sau nemulțumiri nejustificate?

  • Ai iubit și ai ajutat pe cei aflați în nevoie?

    Scrisoare de dragoste către toamnă: confesiuni dintr-un anotimp al transformării Sărbătoare azi, 15 aprilie: Ce NU se face în Marțea Mare din Săptămâna Patimilor

6. Gânduri și intenții

  • Ai avut gânduri de răzbunare sau ură?

  • Ai invidiat, ai dorit răul altora sau ai plănuit rău?

  • Ai avut gânduri ascunse, necurate sau impure?

Aceste întrebări nu sunt un interogatoriu, ci un ghid pentru autoexaminare sinceră și pentru ca mirenii să se apropie cu adevărat de Dumnezeu în timpul spovedaniei.

Ce trebuie să spui la spovedanie

La spovedanie, este esențial să vorbești deschis despre păcatele tale: gândurile, cuvintele, faptele și omisiunile care te-au îndepărtat de Dumnezeu și de semenii tăi. Nu este necesar să detaliezi excesiv, ci să fii sinceră și conștientă de greșelile tale. Recunoașterea responsabilității pentru propriile fapte este un pas crucial în procesul de vindecare spirituală.

foto Klavdiia Arziukova/ Shutterstock

În timpul spovedaniei, preotul poate pune întrebări pentru clarificare și va oferi sfaturi spirituale, îndemnuri la pocăință și rugăciuni de iertare. De asemenea, el poate da canon – fapte sau rugăciuni de împlinit după spovedanie, menite să întărească hotărârea de a trăi o viață mai curată și mai aproape de Dumnezeu.

Cele 200 de păcate de mărturisit la spovedanie

Potrivit Arhimandritului Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române, acestea sunt păcatele care trebuie mărturisite la spovedanie.

1. Am păcătuit fără să gândesc că supăr pe Dumnezeu.

2. Am amânat pocăinţa, spovedania, îndreptarea.

3. Am gândit, am zis, am voit (hotărât sau nu) să mă sinucid.

4. Am deznădăjduit, m-am descurajat.

5. Am contrazis adevărul de credinţă zicând: „Cutare lucru nu-i păcat”.

6. L-am întristat şi l-am alungat pe Duhul Sfânt cu păcate mari.

7. Sunt mândru. Am hulit faptele bune ale vecinului. (Doar cei mândri râd de creştini).

8. Am socotit Sfintele Scripturi mincinoase.

9. Am scris că nu există Dumnezeu.

10. Am gândit şi vorbit cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şi a sfinţilor,

11. Am crezut şi susţinut calendarul vechi.

12. Am zis că timpul merge tot pe calendarul vechi.

13. Am botezat sau cununat a doua oară (pe calendarul vechi sau la sectari).

14. N-am dat învăţătură despre păcat celor neştiutori.

15. Am crezut, am făcut, am mers la spiritism.

16. Am avut, am crezut şi am povestit vedeniile mele altora. (Pentru aceasta se dă oprire un an.)

17. M-am lepădat de ortodoxie şi am dezertat la sectari, catolici sau stilişti.

18. Am zis că adventiştii fac bine serbând Sâmbăta.

19. Am urât învăţătura despre Dumnezeu, Rai, Iad, Maica Domnului.

20. Am omorât oameni, cu voie sau fără voie. (Pentru aceasta se dă Canon 25 de ani).

21. Am defăimat infirmii şi bătrânii. Am îngânat, poreclit, râs de ei.

22. Am oprit plata lucrătorilor. Nu am plătit cu cât ne-am tocmit.

23. Am amărât, am certat, am lovit, am judecat, am vorbit de rău preotul şi episcopul.

24. N-am mulţumit lui Dumnezeu şi aproapelui pentru binefaceri.

25. Am amărât peste măsură, am certat, am defăimat, am lovit, am îmbrâncit, am ponegrit, am curvit, am înjurat, am blestemat, n-am ascultat de părinţi şi naşi.

26. Am avut gânduri spurcate la Icoane.

27. Am îndoială în existenţa lui Dumnezeu, Rai, Iad.

28. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice.

29. M-am numit creştin şi am dus viaţă de păgân.

30. Am mers la adunări sectante, la Oastea Domnului, cu instrumente.

31. Am intrat în Sinagoga Evreiască, în moschee, în Biserică Catolică. Am plătit slujbe la ei.

32. Am mers la adunări sectare, la casa lor, m-am rugat cu ei, i-am primit, am luat daruri de la ei, am intrat în casă la stilişti şi necununaţi şi i-am primit în casa mea. (Acestea sunt mari păcate.)

33. M-am căsătorit cu schismatici, stilişti, catolici, evrei, atei, turci.

34. Am în casă şi am dat la alţii cărţi rele, sectare sau pornografice.

35. Am dormit în mănăstiri de călugări sau de maici şi în chiliile lor. Am mâncat carne în mănăstirile unde nu se mănâncă.

36. Am zis că toate religiile sunt de la Dumnezeu, că toţi tot la Dumnezeu se roagă.

37. Am profanat semnul Sfintei Cruci. (Am călcat cu picioarele, am cusut în aştenut, am dat anaforă pe jos.)

38. Am vorbit, am ascultat glume cu cuvinte sfinte („la pastile cailor”, „tatăl nostru-n podul vostru”, „a treia zi după Scripturi” etc.).

39. Am defăimat numele sfinţilor (Măi Gheo, Măi Io, Văsâi).

40. M-am ruşinat a mă ruga în societate sau la masă. Am trecut pe lângă Biserică fără să mă închin.

41. Am călcat şi nu m-am luptat de-ajuns să păzesc Poruncile.

42. M-am înfierbântat a face păcate (cu mânie, cu desfrânare, cu răzbunare).

43. Am râs de cel credincios ortodox.

44. Am pus perdele, zorzoane, flori de mireasă, panglici Sfintelor Icoane.

45. Am spus „Mamă” în loc de „Maică” „Maicii Domnului”. (Aceasta este o batjocură sectară.)

46. Am fumat şi servit pe alţii cu foc, ţigări, mascat. (Pentru aceasta se dă Canon doi ani.)

47. Am mers la ghicitori, descântători, vrăjitori, fermecători, la preot ce deschide cartea sau spune viitorul. Am ghicit, am descântat. Am ghicit în cafea, în bobi, în cărţi, în palmă, în descântece de deochi sau în de nouă ori Tatăl nostru.

48. Am stat pe soleia Sfântului Altar (partea ridicată pe lângă Iconostas).

49. Am folosit stupefiante, marihuana, cafea, ţuică. (Cine se împărtăşeşte nu are voie să folosească deloc acestea.)

50. Am crezut în vise. Spun altora visele mele.

51. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.

52. Am zis rugăciuni la descântec. Am jurat strâmb sau drept.

53. Am pârât pe alţii din ură şi din răutate.

54. Am presupus, am judecat rău şi am asuprit pe alţii.

55. M-am certat, m-am bătut, m-am judecat cu fraţii şi surorile mele după trup.

56. Am blestemat, am dat diavolului pe alţii (lucruri şi vite).

57. Am zis diavolului, am afurisit pe alţii, am silit pe altul să jure.

58. M-am legat pe mine şi pe altul cu jurământ. Am tăgăduit furtul.

59. Am tras pe alţii la judecată.

60. Am zis „Zău” lui Dumnezeu.

61. Am luat Sfânta împărtăşanie cu nevrednicie şi am scuipat în acea zi.

62. M-am jurat („Să mor”, „Să n-am parte”, „Să chiorăsc” etc.).

63. Am înjurat de lucruri sfinte (,,’tuţi papucii tăi”, ,,’tuţi norocul tău” etc.). Am repetat înjurătura.

64. Am chemat numele sfinte la toate nimicurile.

65. Am sărutat Sfintele Icoane când nu trebuia.

66. Am scos părticele contra vrăjmaşilor.

67. Am cerut în rugăciune ce e vătămător (de exemplu: loz în plic, curvie, furt etc.).

68. Mi-am dorit moartea de necaz („Mai bine muream!”, „De ce nu mor…”).

69. Am făgăduit şi n-am împlinit. (Făgăduinţa făcută lui Dumnezeu şi Bisericii împlineşte-o iute.)

70. Am furat în vremea zilelor sfinte. Am cumpărat, am vândut, am lucrat, am dormit, am petrecut.

71. Am stat în frunte în Biserică şi în faţa tuturor.

72. Am intrat în Naosul Bisericii, de la jumătate la Altar sau în dreapta, unde stau bărbaţii.

73. N-am venit regulat la Biserică (cel puţin trei Duminici la rând şi în Sărbători).

74. N-am dus la Biserică daruri (de exemplu: prescuri, vin, ulei, tămâie, lumânări etc.).

75. Am mers prea târziu la Biserică. Am ieşit prea repede din Biserică precum Iuda.

76. Am dus lumânări ce nu-s de la Biserică.

77. Am cugetat la rele, m-am rugat de formă, am căscat, am dormit, am vorbit, am râs, m-am uitat înapoi, am stricat aerul, am mers certat, am avut gânduri şi imaginaţii spurcate, am mâncat şi băut la rugăciune şi acasă.

78. N-am sfinţit Duminicile şi Sărbătorile cu Rugăciune şi fapte bune. N-am mers la Biserică.

79. Am intrat în Biserică necuviincios.

80. N-am făcut cele Şapte Laude zilnic.

81. Am făcut metanii când nu trebuie şi când trebuia n-am făcut. (Metanii nu se fac Vineri de la orele 16 până Duminica Ia orele 16; închinăciunile se fac zilnic – 50 de metanii şi 150 de închinăciuni. Cine are Canon face în toate zilele.)

82. Stând acasă, nu m-am rugat în vremea Sfintelor Slujbe.

83. Am intrat în Biserică nefiind curat sau curată. (Bărbatul nu are voie în Biserică nespălat şi neprimenit.)

84. Am oprit pe alţii de la Sfânta Biserică.

85. Am ţinut post negru în zile oprite (Sâmbăta si Duminica).

86. N-am crescut copiii şi finii în frica lui Dumnezeu.

87. M-am arătat nemulţumit(ă) faţă de părinţi.

88. Am amărât, am certat, am defăimat, am mâncat viaţa, m-am întărâtat la mânie, am lovit, am îmbrâncit, nu m-am supus soţului (sau, în cazul bărbatului, n-am ascultat de soţie) Ia bine.

89. Am divorţat de soţ sau soţie.

90. M-am gândit să mă răzbun şi m-am răzbunat (de exemplu: „Dacă el mi-a zis, i-am zis şi eu”).

91. Am urât pe alţii şi le-am dorit moartea pe moment.

92. Am bătut rău pe alţii.

93. Am clevetit, am amărât, am certat, am defăimat, am ponegrit, am judecat, am osândit pe alţii.

94. M-am spălat imediat după ce am păcătuit, ca să nu rămân gravidă, făcând avorturi nenumărate.

95. Am contribuit la uciderea sufletească şi trupească a copiilor mei.

96. Am făcut băi, injecţii, masaje, sărituri, ridicaturi, am băut ceaiuri, am luat tablete şi am avortat (dacă a avortat din aceste metode – dacă nu, se va spune motivul).

97. Am îndemnat, am învăţat, am ajutat, am dus, am făcut avort altora. N-am oprit alte persoane să facă avorturi sau să se păzească de a nu avea copii. (Pentru aceasta se dă Canon 20 de ani.)

98. Am pierdut, fără voia mea, sarcina (la unu patru.., copii).

99. Am avortat (1-30 copii). De la zece copii avortaţi în sus cel în cauză numai la moarte va lua împărtăşania.

100. Am înăbuşit copilul lângă mine, fiind botezat sau nebotezat.

101. Din neglijenţa mea, mi-au murit copii în apă, în joc etc. (indiferent de numărul copiilor, unu-cinci etc.).

102. Am lepădat copiii vii pe drumuri.

103. M-am păzit de a nu face copii. (Aceasta este mare păcat.)

104. N-am făcut molitvă după avorturi, la 40 de zile.

105. Mi-am ucis sufletul făcând voia trupului.

106. Am făcut rămăşaguri, pariuri etc. Mi-am silit soţul să-mi cumpere lucruri.

107. Am chinuit, am omorât animale, păsări, insecte, le-am bătut, înţepat, înfometat.

108. Am botezat copii avortaţi.

109. Am avut gânduri necurate, pofte trupeşti. M-am îndulcit cu ele.

110. Am făcut păcat cu ochiul. Am privit deşertăciune (televizor, filme porno etc.).

111. Am căutat prilej de păcat (de exemplu: să atrag pe cineva la curvie).

112. Am vorbit şi ascultat vorbe deşarte, prostii, vorbe goale.

113. Am cântat şi ascultat cântece lumeşti şi sectare.

114. Am jucat şi am mers la nunţi, la baluri, la disco, la filme etc. spre a păcătui.

115. Mi-am aţâţat singur poftele trupeşti, mâncând şi bând peste măsură. M-am încrezut în puterea mea căzând în păcat (de exemplu: o fată rămasă cu un băiat singură).

116. M-am aprins de curvie asupra preotului (sau preotesei), călugărului (sau călugăriţei).

117. Am preacurvit sau am gândit cu preot, cu preoteasă, cu călugăr, cu călugăriţă.

118. Am preacurvit cu mai mulţi bărbaţi, cu evrei, catolici, turci, sectari, cu rude

apropiate, cu naşi, fini, cumnaţi, nepoţi, cu doi fraţi, cu două surori, cu fiu, cu fiică.

119. M-am rugat la diavol să-mi aducă înainte femeia să păcătuiesc.

120. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie.

121. Am avut gânduri spurcate asupra mamei, tatălui, surorii, fratelui.

122. Am dormit cu tata, cu fraţii sau cu nepoţii, fiind mărişoară.

123. Am dat spurcăciuni la soţ şi la alţii.

124. Am preacurvit, cu gândul, cu morţii.

125. Am dormit acasă în timpul Sfintei Liturghii.

foto Kirill Skorobogatko/ Shutterstock

126. Am dormit şi băut apă peste măsură.

127. Făcând malahie, am curvit cu diavolul.

128. N-am păzit înfrânarea în familie.

129. Am furat, am nedreptăţit, am asuprit, am înşelat pe alţii.

130. Am ascuns furtul altuia (de exemplu: dacă ai lăsat un timp lucrul furat la tine).

131. Am cumpărat sau am folosit lucruri furate. (Pentru aceasta nu ne mântuim niciodată.)

132. Am fost nemulţumit cu starea mea (de exemplu am zis: „mai bine era aşa sau aşa”).

133. Am tăinuit şi am ţinut lucruri străine (ce ai luat împrumut sau ai găsit dă-l înapoi omului).

134. Am furat de la Sfânta Biserică şi de la Mănăstiri.

135. Am jefuit, am călcat morminte. N-am îngrijit de morţi şi de morminte.

136. Am făcut deranj la înmormântări. Am râs la privegheri (priveghi).

137. Am moştenit lucruri de la război, cu forţa sau pe nedrept.

138. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.

139. N-am întors paguba făcută aproapelui.

140. Am vândut mortăciuni sau animale moarte.

141. N-am ţinut învoiala făcută.

142. Am luat dobândă la bani.

143. Am vorbit minciuni, am băgat vrajbă, am asuprit pe alţii.

144. Am vorbit cu două înţelesuri.

145. Am vorbit altfel de cum gândesc.

146. Am umblat cu făţărnicie şi cu vicleşug.

147. Am poftit lucrul bun al aproapelui.

148. Am căzut în mândrie, în slavă deşartă, în trufie, în laudă de sine.

149. Sunt încăpăţânat, certăreţ, ambiţios, iubitor de sine. Am obiceiuri rele pe care nu le-am părăsit (de exemplu: clevetire, lenevire, blestem, mânie, nu tac).

150. M-am purtat ca lumea imorală. (Pentru femei, trebuie fuste la jumătatea piciorului permanent.)

151. M-am spălat şi m-am parfumat cu săpun mirositor ca să plac altora.

152. Am lepădat podoaba bărbătească. (Pentru cine nu poartă nici măcar mustaţă. „Bărbat” vine de la barbă, căci Adam în Rai avea barbă.)

153. Mi-am retezat părul şi port pantaloni (pentru femei).

154. Am purtat zorzoane şi umblu cu capul descoperit (pentru femei).

155. M-am sulemenit, m-am fardat, m-am dat cu ruj, cu pudră, cu creme. (Pentru aceasta se dă Canon doi ani.)

156. Am ascultat discuţiile altora în tren, în maşină, pe sub ferestre sau uşi.

157. M-am rugat cu glas tare fiind singur(ă).

158. Am intrat în Sfântul Altar. Maicile numai în Mănăstirea lor pot să intre acolo.

159. Am zavistuit, pizmuit, am ameninţat şi am scuipat pe alţii.

160. Am fost iubitor a lua şi zăbavnic a da milostenie.

161. Am plâns peste măsură pierzând ceva avere (moştenire).

162. Am moştenit şi n-am îngrijit de cei ce mi-au dat moştenirea.

163. Am fost zgârcit(ă) şi n-am dat milostenie pentru sufletul meu.

164. Am strâns comori şi le-am îngropat.

165. Mi-a părut bine când a murit cineva.

166. Am blestemat cu foc, din inimă.

167. Am zis altora: „Ducă-se-n ruşine”, „în mamă-să”, „în brânză”, „în papuci” etc.

168. Mi-a părut bine de răul altora.

169. N-am iertat pe cei ce-mi greşesc şi n-am cerut iertare.

170. Am călcat posturile. Am mâncat peste măsură, pe ascuns, pe furiş, am mâncat spurcat, printre prânzuri, de dimineaţă, am mâncat sugrumat, de sânge. Am mers mâncat la Spovedanie.

171. Am vorbit şi am râs la masă.

172. Am cârtit împotriva mâncătorilor (am postit, am plătit slujbe împotriva vrăjmaşilor etc.).

173. Am stat şi m-am sculat de la masă fără rugăciune. (Pentru aceasta se dă Anatemă.)

174. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.

175. Sunt necumpătat în cheltuieli (bani risipiţi, bomboane, lux, gumă, ţigări).

176. Am luat Sfânta Anaforă după mâncare şi am băut apă după miezul nopţii.

177. M-am mâniat. Ţin minte răul, pomenesc răul.

178. Am cârtit în necazuri (de exemplu: „Of, m-am săturat!”).

179. Nu tac. („Tăcerea e de aur, a vorbi despre Dumnezeu e de argint, iar restul e osândă”.)

180. Am mustrat cu asprime (am cicălit peste măsură, deşi a recunoscut greşeala).

181. Am râvnă nesocotită. (Fac post peste măsură, milostenie fără socoteală, suferind cei din casă, mă ocup de alţii mai mult decât de mine.)

182. Nu m-am rugat în orice vreme şi loc.

183. M-am culcat seara fără rugăciune, m-am sculat şi am plecat fără rugăciune. Mi-am pierdut dragostea faţă de aproapele.

184. N-am aprins candela, lumânările, tămâia la rugăciune.

185. Am pierdut lucruri sfinte (Icoane, candele, cruci).

186. N-am rămas statornic în bine.

187. Am stat într-un genunchi, ca şi catolicii şi evreii, la rugăciune. (Dacă avem doi genunchi, să stăm pe amândoi.)

188. Am zis „lisus” în loc de „Domnul nostru lisus Hristos”.

189. Nu m-am rugat la plecarea în şi la sosirea din călătorie sau la începutul şi la sfârşitul lucrului.

190. N-am sfinţit casa şi vasele ce s-au spurcat.

191. N-am stropit cu Agheasmă la fiecare întâi a lunii.

192. M-am lenevit să-mi Spovedesc păcatele (mai mult de un an cu sau fără Canon).

193. M-am Spovedit incomplet.

194. Am mers la mai mulţi duhovnici. (Se merge la cel mai bun, indiferent de scopul cu care mergi.)

195. N-am îndeplinit Canonul dat şi n-am făcut de-ajuns pentru a-mi şterge păcatele.

196. Mi-am măgulit lenea zicând: „De aş fi la mănăstire, m-aş tot ruga”.

197. M-am făcut părtaş la păcate străine, îndemnând, ajutând, neoprind, lăudând păcatele altora.

198. N-am ajutat pe aproape sufleteşte şi trupeşte. Sufleteşte, n-am adus suflete la mântuire, iar trupeşte, n-am îmbrăcat pe goi sau flămânzi.

199. Nu am virtuţile teologice: Credinţa, Nădejdea, Dragostea şi înţelepciunea, dreptatea, tăria, cumpătarea.

200. Mi-am folosit în păcate libertatea vieţii. (Oricât am fi fost de ocupaţi în viaţă, timp pentru păcate avem, dar pentru Dumnezeu nu.)

201. Mă apasă păcatele subţiri, îngâmfarea de sine, cruţarea de sine, mila de sine, părerea de sine, înfumurarea, iubirea de sine etc.

Ce trebuie să faci după spovedanie

După spovedanie, sufletul se simte ușurat, dar călătoria nu se încheie aici. Este important să urmezi sfaturile și canonul primit, să meditezi asupra păcatelor mărturisite și să depui eforturi reale pentru a le corecta. Rugăciunea și reflecția zilnică ajută la întărirea legăturii cu Dumnezeu și la cultivarea virtuților. De asemenea, spovedania nu trebuie privită ca un act izolat, ci ca un angajament continuu de curățire și aprofundare spirituală. În viața de zi cu zi, este esențial să cultivăm iertarea față de ceilalți, bunătatea și smerenia, pentru că acestea reflectă adevărata schimbare interioară. În acest mod, spovedania devine nu doar o reconciliere cu Dumnezeu, ci și o transformare a sufletului, care se răsfrânge asupra tuturor relațiilor și experiențelor noastre.

Ce este canonul care se dă la spovedanie?

În Biserica Ortodoxă, canonul dat după spovedanie nu este un simplu ritual, ci o îndrumare duhovnicească care ajută credinciosul să își întărească hotărârea de a trăi o viață curată și apropiată de Dumnezeu. Canonul este stabilit de preot în funcție de păcatele mărturisite și de starea sufletească a celui care se spovedește, având rol de remediere spirituală și de aprofundare a pocăinței.

Iată câteva exemple de canon care se pot da după spovedanie:

  1. Rugăciuni specifice – se recomandă rugăciuni de iertare și mijlocire, cum ar fi „Rugăciunea lui Iisus” („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa”) repetată de mai multe ori, sau rugăciuni către Maica Domnului și sfinți pentru ajutor în biruirea păcatelor.

  2. Post sau abstinență – preotul poate cere să se țină anumite zile de post sau să se evite anumite obiceiuri care îndepărtează sufletul de Dumnezeu, pentru a întări autocontrolul și smerenia.

  3. Fapte bune și milostenie – canonul poate include acte concrete de milostenie, cum ar fi ajutorarea săracilor, vizitarea bolnavilor, donații pentru biserică sau pentru cei aflați în nevoie. Acestea transformă pocăința într-o acțiune pozitivă și vizibilă.

  4. Citirea Sfintei Scripturi sau a vieților sfinților – pentru a adânci înțelegerea spirituală, se poate recomanda citirea unui pasaj din Biblie sau a unei vieți de sfânt, urmată de reflecție asupra mesajului.

  5. Spovedanii repetate – în unele cazuri, preotul poate recomanda o spovedanie mai frecventă într-o anumită perioadă, pentru a menține starea de conștiență și curățire sufletească.

  6. Rugăciuni de mulțumire după spovedanie – este important ca după spovedanie să mulțumim lui Dumnezeu pentru iertarea primită, consolidând recunoștința și smerenia în viața de zi cu zi.

Spovedania este, în esență, un act de curaj spiritual, o decizie conștientă de a privi în propria ființă cu sinceritate și de a accepta iertarea divină. Ea ne învață că păcatele, recunoscute și asumate, nu ne definesc, ci devin trepte spre maturizare, compasiune și iubire adevărată.

Prin spovedanie, sufletul învață să se elibereze de povara vinovăției, să se deschidă spre har și să renască în lumina iertării. Este un act profund, delicat, dar puternic, care ne amintește că fiecare dintre noi are capacitatea de a se întoarce la Dumnezeu și de a renaște, chiar și după cele mai întunecate momente ale vieții.

foto prima pagină Klavdiia Arziukova/ Shutterstock


Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi. 

Ca redactor,...

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri