23 Mai 2023 publicat în Spiritualitate 5296 share-uri

Dacă durerea este un sentiment atât de chinuitor și intens și îl resimțim într-un mod atât de profund, cu efecte de multe ori devastatoare pentru sufletul nostru, de ce a fost ea totuși îngăduită în soarta omului? Aflați răspunsul de la părintele Epifanie, unul dintre cei mai mari duhovnici greci contemporani. 

“Durerea ne curăţeşte. Omul este cu adevărat om în durere. În bucurie el se schimbă, devine altcineva. Însă când suferă, devine ceea ce este el cu adevărat. Şi aceasta este, prin excelenţă, calea prin care omul se apropie de Dumnezeu. El îşi dă seama de slăbiciunea sa.

De multe ori, când se află în slavă şi bucurie, omul se simte „buricul pământului", sau, dacă vreţi, centrul universului. „Nu mai există nimeni în afară de mine!" În durere şi mâhnire, omul se simte ca o furnică neînsemnată în univers, simte că depinde întru totul de altcineva, iar atunci caută ajutorul lui Dumnezeu şi doreşte ca Acesta să-i fie alături.

Aceia dintre noi care am suferit dureri sufleteşti sau trupeşti ştim că niciodată nu ne-am rugat atât de fierbinte, atât de bine şi de îndelung, ca atunci când am fost pe pat de boală sau când ne-a încercat o foarte grea întristare sufletească. Pe câtă vreme atunci când avem totul, uităm de rugăciune, de post şi de multe altele. De aceea îngăduie Dumnezeu durerea.”

~ Părintele Epifanie, extras din cartea "Vieţi si cuvinte de învăţătură ale bătrânilor contemporani din Grecia", Editura Sophia

Foto fr si main: Jorm Sangsorn /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri