12:12, 23 Decembrie 2011 publicat în Social 2 share-uri

In comuna vasluiana Rebricea, aproape 150 de copii merg pe jos intre 10 si 15 kilometri, pentru a ajunge la scoala. Drumul devine cu atat mai greu pentru micuti iarna, cand gerul si zapada le ingreuneaza mult eforturile, dar si toamna, cand trebuie sa infrunte ploile reci si drumurile noroioase.

In comuna vasluiana Rebricea, aproape 150 de copii merg pe jos intre 10 si 15 kilometri, pentru a ajunge la scoala. Drumul devine cu atat mai greu pentru micuti iarna, cand gerul si zapada le ingreuneaza mult eforturile, dar si toamna, cand trebuie sa infrunte ploile reci si drumurile noroioase. Pentru acesti micuti, trecerea in clasa a V-a a venit cu prea multe greutati. Au lasat in urma dascalii si scolile din satele lor pentru scoala din comuna si s-au izbit de o realitate nedreapta.

Pentru ei, educatia nu mai este un drept, ci o lupta zilnica

Raluca, o fetita de 11 ani, povesteste: „Dimineata, ne asteptam unul pe celalalt. Intai trec baietii si apoi fetele. Cand este intuneric, luam cu noi lanterne, iar cand ploua, ne luam umbrele, dar tot ne udam. Iarna este si mai greu…trebuie sa mergem prin frig si zapada si ajungem la scoala cu picioarele inghetate…Cand este viscol sau ploua foarte tare, mai vin parintii cu noi sa ne ajute sa mergem. Din cauza drumului, multi dintre colegii mei au renuntat sa mai mearga la scoala. Eu nu renunt orice ar fi…

”Mama Ralucai ne spune cu tristete in glas: “Raluca este un copil foarte bun, invata foarte bine si ii place scoala. A fost singura din sat care a luat nota 10 la matematica, la testarea de la sfarsitul clasei a IV-a. Ii este foarte greu acum. De multe ori, imi spune ca ii este frica sa mearga la scoala din cauza drumului, dar nu avem alta solutie.”

Alin, un baietel de 12 ani este in clasa a VI-a la scoala din comuna Rebricea. Alin si sora lui mai mica, Alina (10 ani) sunt crescuti doar de mama lor, cu ajutorul bunicilor, pentru ca tatal copiilor a parasit familia pe cand copiii erau micuti inca. In ciuda greutatilor cu care se confrunta in fiecare zi, copiii invata foarte bine si le place sa mearga la scoala, chiar daca pentru Alin asta inseamna un drum de aproape 4 km, zilnic, catre scoala si alti 4 km inapoi.

Anul trecut, Alin a avut media generala de 9, 10. Anul asta va incerca sa se descurce si mai bine. Ma trezesc mai devreme si ajung acasa mai tarziu decat alti colegi. Cateodata mai luam trenul din sat, de la Ratesu pana la Rebricea. Dar nu tot timpul pentru ca intarzii la prima ora si nu imi place sa fac asta. Acum se aude ca si trenul va fi particular si atunci ar trebui sa platim daca luam trenul”, spune Alin. Visul lui Alin este sa devina un foarte bun mecanic. Dragostea pentru aceasta meserie a mostenit-o tot de la bunicul lui. Impreuna, cei doi petrec ore in sir mesterind la motoreta veche a bunicului.

Vasilica are 12 ani si locuieste intr-unul din satele comunei vasluiene Rebricea. In timp ce alti copii de varsta lui ii scriu lui Mos Craciun liste intregi cu jocuri, electronice, haine si multe alte lucruri pe care si le-ar dori, lui Vasile ii este greu sa o scrie pe a lui. De unde ar trebui sa inceapa? De la curentul electric de care el, cei sase frati sau parintii ar avea nevoie? De la un mijloc de transport care sa il scuteasca pe el si pe multi alti copii din satul lui, de cei 10 km pe care ii strabat zilnic pana la scoala si inapoi, indiferent de vreme ? De la hainele si incaltarile groase de care el si fratii lui ar avea nevoie pentru a trece cu bine iarna care, nu de putine ori, aduce temperaturi mult sub 0 grade Celsius? Sau poate o masa care macar o data sa nu insemne mamaliga, fasole sau ciorba de cartofi? Nestiind in ce ordine sa puna toate astea in lista lui, Vasile indrazneste sa se opreasca la un singur lucru si spune cu glas nehotarat, privindu-si in ochi fratii mai mici: „Dulciuri as vrea sa imi aduca Mosul”.

Joaca, programata pentru sfarsitul saptamanii

Bianca este in clasa a VII-a si locuieste impreuna cu parintii si fratele mai mic in satul Craciunesti. In fiecare dimineata, merge 5 kilometri pana la scoala si 5 km inapoi.

“De obicei, ma trezesc la 6 dimineata. Pana la scoala fac in jur de o ora. Dupa ore, ma intorc acasa, mananc, imi fac temele si ma pregatesc pentru a doua zi. Pentru joaca nu am timp decat la sfarsitul saptamanii”, povesteste Bianca. Asa arata o zi obisnuita din viata Biancai. In ciuda nenumaratelor dificultati cu care se lupta familia ei, dar si a lungului drum care o desparte de scoala, Bianca nu si-a pierdut motivatia si placerea de a invata.

„Eu sunt un om simplu…am un salariu de 500 lei, dar chiar si asa sunt mai norocos decat altii. Am cu ce sa ma mandresc - cu familia si cu copiii mei. Bianca este in fruntea clasei ei, are numai 9 si 10. Ne-am dori foarte mult un mijloc de transport pentru copii. Le este foarte greu sa tot mearga pe jos atata drum” povesteste cu tristete tatal Biancai.

Cum ii putem ajuta?

Pentru a veni in sprijinul acestor copii, World Vision Romania a lansat campania de strangere de fonduri “Eu cum ajung la scoala?”.Fondurile stranse in urma campaniei vor fi folosite pentru a achizitiona unul sau doua microbuze scolare. Cei care doresc sa vina in ajutorul celor 150 de copii, pot suna la 0900 900 090 pentru a dona 5 euro si 0900 900 092 pentru a dona 10 euro.

Haideti sa schimbam in bine realitatea trista a acestor copii si sa le oferim speranta unui viitor mai bun. Te rugam, nu ramane indiferent. Donatia ta poate face diferenta. Impreuna, putem schimba vieti in bine, chiar si cu gesturi mici.

Mai multe detalii despre campania World Vision - „Eu cum ajung la scoala?” - gasiti pe site-ul organizatiei, sectiunea Microbuzul.

www.worldvision.ro

Imaginile din acest articol sunt protejate de copyright. Nu aveti dreptul de a le republica, trimite prin email sau sharui prin intermediul retelelor de socializare.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri