Chiar si experientele placute, precum casatoria, angajarea, schimbarea locuintei sau nasterea unui copil produc stres si ne pot imbolnavi. Insa cel mai stresant eveniment de viata este moartea subita a unei rude apropiate (conform Scalei Holmes si Rahe), acel om despre care spunem ca este totul pentru noi.

Cum se continua viata noastra in astfel de situatii cand lipsa fizica a unei persoane dragi pare de nesuportat? Ce facem atunci cand viata ne ia prin surprindere?

In tarile vestice, serviciile de suport pentru indoliati sunt deja o traditie. La noi in tara, unde moartea este inca un subiect tabu, astfel de proiecte sunt in stadiu incipient si se datoreaza eforturilor Organizatiei EMMA – Alaturi de parintii de ingeri (www.organizatiaemma.ro) si datorita proiectului "Exista viata dupa doliu" (http://doliularomani.wordpress.com) – ambele aparute in urma unor pierderi personale ale initiatorilor.

Despre proiectul "Exista viata dupa doliu" ne vorbeste initiatoarea si coordonatoarea Mihaela Vlad. Cum ti-a venit ideea realizarii acestui proiect bazat pe sentimente pe care le traim cu toti dar despre care prea putini au curajul sa vorbeasca?, am intrebat-o.

„Dragul meu tata avea 49 de ani cand a murit pe neasteptate, lasandu-ne pe mine, mama si fratele meu intr-un cosmar insuportabil. Cautand cu disperare metode de a diminua durerea necunoscuta, mi-am asumat rolul de “terapeut” amator si am observat cat de putine resurse exterioare sunt disponibile. Asa ca, dupa 6 luni, am hotarat ca modul perfect de a cinsti memoria tatalui meu este sa contribui la crearea in Romania a acelei retele de suport de care am fi avut si noi nevoie", povesteste Mihaela Vlad.

O estimare bruta (pe cifrele din 2009 ale Institutului National de Statistica, www.insse.ro), arata ca, in 2011, in Romania vor muri aproximativ 45.000 oameni tineri (3.000 cu varsta 0-19 ani, 6.000 intre 20-39 ani, 38.000 intre 40-59 ani), cauzele fiind: boala, accident, sinucidere, moarte violenta. In Romania, nu exista o structura care sa sprijine acesti oameni in cea mai grea perioada a vietii lor (unii dintre apartinatori chiar se sinucid, amplificand drama). Cine se ocupa de reintegrarea sociala a tuturor indoliatilor (parinti, frati/surori, copii, soti/sotii)?, noteaza Mihaela, alaturi de colaboratorii ei, pe blogul "Doliul la romani". Energia gandului ei se indreapta catre acesti oameni.

"Actiunea in acest proiect dedicat oamenilor in suferinta se face pe 3 nivele", explica Mihaela Vlad.




Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri