Gaston Bachelard afirmă că principala funcție a unei case este aceea de a ne proteja, dar și aceea de a oglindi aspectele ascunse ale sinelui nostru.

El spune că spațiile casei "sunt spații trăite" și o "imagine a intimității noastre". Filosoful francez este printre puținii care a teoretizat legătura intimă care se stabilește între om și habitatul său.

Gaston Bachelard este unul dintre intelectualii greu de clasificat. A fost poet, filosof, epistemolog, fizician și profesor. În mod particular se evidențiază gândirea lui poetică. Unul dintre eseurile sale celebre este

"Poetica spațiului, o analiză sensibilă și surprinzătoare a spațiilor care aparțin casei" (1958).

Trebuie să spun: casa adăpostește visul cu ochii deschiși, casa îl protejează pe visător. Casa ne permite să visăm în pace.
― Gaston Bachelard, Poetica Spațiului.

Sunt foarte puțini intelectualii de valoare care au aprofundat acest concept. O perspectivă de gen a fost abordată chiar înainte de Gaston Bachelard, de către Virginia Wolf în O cameră dor a ei, care este una dintre cele mai importante eseuri feministe. Aici, scriitoarea Virginia Woolf argumentează dimensiunea socio-politică a a casei și importanța pe care un spațiu propriu îl poate avea pentru creație.

O femeie trebuie să aibă bani și o cameră a ei, dacă vrea să scrie ficțiune. - Virginia Woolf

La început de secol XX, această afirmație a zguduit lumea.

Mai târziu, tema aceasta a spațiului intim și importanței pe care îl poate avea pentru o ființă umană, a fost dezbătut de către Gaston Bachelard.

“Casa este unghiul nostru de lume. Ea este cu adevărat un cosmos.” - Gaston Bachelard

Vorbind de spatiile unei case, Bachelard afirmă: “pare că imaginea casei este topografia intimității noastre.” Filosoful francez vede acest spațiu extern ca pe o reflecție a spațiului nostru intern.

Fiecare colțișor, fiecare obiect al casei noastre are o memorie a sa, adesea, o încărcătură sentimentală legată de experiențele față de care au fost martori tăcuți. Iar experiențele unei case coincid cu cele care alcătuiesc partea noastră cea mai intimă.

casa, interioru casa, intimitate

Foto: Alena Ozerova/ Shutterstock

Spațiile casei sunt spații din noi înșine

Așadar, să învățăm să trăim în casă înseamnă înainte de toate, să învățăm să trăim în cea mai profundă parte a noastră. Spațiile sale sunt în noi, iar personalitatea noastră se află în ele.

Bachelard descrie casa cu ajutorul imaginilor care descriu un cuib sau o scoică. Această este semnificația pe care o dă acesta casei: un spațiu simbolic în care se creează viața și în care ne găsim refugiu.

În același timp, Bachelard stabilește o analogie între casă și uterul matern. Filosoful consideră casa că fiind o extensie simbolică a mamei care ne conține și ne protejează. În fine, este locul unde visam și unde ne proiectăm aspirațiile. Este spațiul amintirilor și al evocărilor.

Casă reală și casă visată

Există o casă reală și o casă visată. Casa natală este prima cu care facem cunoștință, cea în care trăim primii ani de viață, cea în care înscriem spiritul nostru pentru totdeauna.

Toate celelalte case în care vom locui, vor avea ceva din această prima locuința. Nu se vorbește aici de formă, ci de atmosfera.

În același timp, din totdeauna, fiecare dintre noi construim o casă a visurilor noastre. Locuim și în acele spații. O proiectăm, îi stabilim un amplasament precis, iar în momentele dificile o alegem că refugiu sigur. Această casă nu are niciunul dintre defectele casei noastre reale. Aparține lumii noastre ideale și rezistă în noi înșine că un ideal la care nu vom renunța niciodată.

"Intimitatea are nevoie de un cuib", ne avertizează Bachelard. Invocând că așa cum viața necesită un spațiu fizic de unde pornim, chiar și visele noastre au nevoie de spații imaginare pentru a putea călători în voie...

Unghiuri și obiecte

"Colțișorul meu"... Un anume colț preferat al casei este pentru fiecare locul încărcat de semnificații. Într-un mod sau în altul, fiecare dintre noi alegem un mic loc al casei unde alegem să locuim în mod regulat. Cel mai des alegem dormitorul, dar poate fi un mic birou, un anume loc din grădina sau... în garaj. Acolo, prezența noastră este simțită în mod pregnant. Aceste colțuri particulare vorbesc despre noi înșine, despre modul în care ne raportăm la noi înșine și în același timp, la viață.

În interiorul caselor noastre obiectele pe care noi le alegem sunt adevărați locuitori adăugați ai casei. Bachelard da o semnificație particulară dulapurilor, dulăpioarelor și... lăzilor de zestre. În mod simbolic, sunt locuri care ne ascund secretele.

Să deschizi un dulap sau un sertar are o încărcătură emoțională specială care poate fi asemuit unei călătorii care din exterior, ne poartă către intimitatea noastră, o călătorie obișnuită uneori, care alte ori poate deveni o călătorie sacră.

Intenția mea este clară: Trebui să arăt casa pe cea mai mare forță de integratoare a gândurilor, amintirilor și viselor umanității. - Gaston Bachelard

În funcție de ceea ce păstrăm, se poate face o lectură a vieții noastre, în mod special legat de obiectele pe care le păstrăm sub cheie.

Toate spațiile casei și toate obiectele pe care le ținem în jurul nostru vorbesc despre noi, cei care o locuim. Nu e de mirare că cele mai fascinante descoperiri arheologice reprezintă orașe din vechi timpuri, cu case și cu viața din ele prezervate și aproape intacte. Memoriile păstrate în casele acelea vechi de mii de ani arată forța de oglindire a ființelor umane și mai ales acuratețea cu care acestea spun povești despre personalități și stiluri de viață. Ce poveste spune casa ta?

Foto homepage: bane.m/ Shutterstock


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Gaston Bachelard: Casa în care trăim este OGLINDA NOASTRĂ.