, 28 Iulie 2014 publicat în Social 22 share-uri

Campania 'In compania oamenilor buni' lansata in luna iunie 2014 continua initiativele de combatere a mortalitatii infantile, oferind suport in comunitatile defavorizate din zona Moldovei, printr-o campanie de strangere de fonduri.

Cateva fragmente din povestile familiilor vizitate de catre ambasadorii campaniei:

„Elena n-a auzit bine niciodata. Asa s-a nascut. Trece de un deceniu prin viata beneficiind doar de franturi de cuvinte. Ar trebui sa poarte un aparat auditiv in fiecare ureche. Fara sa poata da o explicatie coerenta pentru aceasta situatie, parintii, desi au la dispozitie doua astfel de aparate, i le pun Elenei pe rand. Cand am ajuns noi, ne auzea putin cu dreapta. Doctorii spun ca implantul de timpan ar putea fi o solutie definitiva de rezolvare a problemelor acestui copil. Elena merge la scoala, dar prea putin intelege.” “Radu nu aude si nici nu poate vorbi. Pana la un punct intelege unele cuvinte, ba chiar reuseste sa rosteasca altele, dar intr-o limba proprie, pe care nimeni n-a reusit pana acum sa o cuprinda pana la ultimele consecinte. Dintre toti copiii intalniti in nordul extrem al Moldovei, Radu este, categoric, acela caruia soarta i-a fost cea mai potrivnica. Mama sa l-a parasit. S-a maritat cu un alt barbat decat tatal lui Radu. Tatal natural al copilului nu l-a recunoscut. Nici sotul mamei sale nu l-a vrut.”
“Trebuie operat, iar viata lui costa acum cat un bilet dus-intors de la Suceava pana la Targu Mures. Parintii n-au nicio sursa de venit in afara de ajutorul social si alocatiile copiilor, in total mai putin de patru sute de lei pe luna. In ultimii doi ani nici n-au mai indraznit sa sune sa intrebe ce-o sa se intample cu Bogdan daca nu... “

Vreau sa imi dau copiii la scoala, din toata saracia mea”, zice cu patos. Pentru ca stie ca fara scoala nu ar avea nici o sansa cei mici. Pentru ca a vazut pe pielea ei ca fara scoala „uite unde am ajuns, nu vreau sa ajunga si copiii ca mine”. Se uita lung la copiii care se joaca in curte. Si da din cap cu incapaţanare, fara sa scoata un cuvant, parca aprobandu-se in sufletul ei ca „da, asa trebuie sa fac!”. “Ne dam seama ca nu mai are rost sa intrebam nimic. Pentru ca orice am fi intrebat, Florina ar fi avut raspunsurile gata pregatite. Si ca ne-ar fi fost greu sa facem diferenta dintre minciuni si adevaruri. Dar simteam din tot sufletul ca acesti copiii nu au nici o sansa daca nu intervine cineva sa ii ajute. Nu cu o asemenea mama. Nu in asemenea conditii. Ne intelegem din priviri. Nu mai trebuie vorbe. Aici trebuie intervenit.”

CITESTE PE PAGINILE URMATOARE POVESTEA FAMILIEI SANDRU, DAR SI A ELENEI ►►►


Sunt Nicoleta Ababei @mamapetoc, creator de conținut dar, mai ales, creator de emoții. Îmi place să cred că inspir femeile să-ți exploreze cu mai mult curaj latura creativă.

Sunt mama unei adolescente de 17 ani, pictez,...



Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri