Pentru prima data, expresia “obiectificarea sexuala” a aparut in discursul feminist creand valva si radicand sprancene, in anii ’70, dar astazi traim foarte intens acest fenomen.
Femeia obiect este ireala, este o constructie a societatii de consum dupa cum arata studiile de sociologie si popular culture aparute in ultimii cativa zeci de ani; apare in reclame, in filme, in showuri TV, in reviste, in reclamele stradale, in lucrarile artistilor fotografi (iar daca este o fotografie de "arta", sexualizarea corpului nu, nu este o scuza!).
Cum sa o recunosti pe aceasta femeie falsa, cea care nu este niciuna dintre noi, dar care reprezinta un model al dezirabilitatii si o proiectie ideala din mintile multora?
Sociological Images propune un sistem foarte simplu pentru identificarea sexualizarii. Daca raspunsul la urmatoarele intrebari este „DA”, atunci avem de-a face cu acest mecanism al dezumanizarii.
1. Imaginea arata doar parti sexualizate ale corpului unei persoane?
Individualitatea si unicitatea unei femei sunt practic sterse prin prezentarea unor parti ale corpului. Ii vedem posteriorul sau sanii, sau picioarele, dar nu ii vedem chipul, expresia fetei, ochii. Ea nu mai este un individ deplin. Acesta este unul dintre cele mai comune instrumente ale sexualizarii, in publicitate si cultura populara - filme, videoclipuri muzicale, TV, fotografii nud.
Exemplu - reclama la bere:
...si o reclama la un brand de imbracaminte sport:
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie