Tulburarea de personalitate multiplă

12:10, 27 Octombrie 2020 publicat în Psihologie5 share-uri

Fenomenul psihopatologic de disociere a unității personalității prin dedublarea ființei poate duce la manifestarea a două euri diferite ce pot evolua simultan sau succesiv.

Tulburarea de identitate multiplă este cunoscută acum sub numele de tulburare de identitate disociativă. Pentru prima dată, bola a fost descrisă în 1877 de Eugene Azam în cartea “Le dedoublement de la personnalite et l’amnesie periodique” și de Alfred Binet în cartea “Les Alterations personnalite” în 1892.

Fenomenul psihopatologic de disociere a unității personalității prin dedublarea ființei poate duce la manifestarea a două euri diferite ce pot evolua simultan sau succesiv. Aceste euri coexistă, unul fiind considerat normal și conștient, pe când celălalt este patologic, având la baza o motivație inconștientă. În general, sindromul de tulburare de identitate disociativa este întâlnită în: schizofrenie, isterie, stări maniacale, psihoza alcoolică.

Citeste si:
Oamenii critică la alții ceea ce îi deranjează la ei înșiși. Oare?
Oamenii critică la alții ceea...

Simptome:

Foto: By local_doctor /Shutterstock

- prezența a cel puțin două stări de personalitate distincte și relativ durabile.

Citeste si:
Limbajul trupului - Ghid de decodare a semnelor non-verbale ale...
Limbajul trupului - Ghid de...

- lacune de memorie, dincolo de ceea ce se numește uitare obișnuită

- pierderea identității individuale

- pierderea reperelor de timp

- pierderea reperelor sinelui și conștiinței personale

Cele mai frecvente manifestări sunt:

- depresia

- dureri de cap

- tulburări de stres post-traumatic

- tulburare de personalitate evitantă

- depresie

- tulburări de conversie

- consum de substanțe

- tulburări somatice

- tulburări alimentare

- tulburare obsesiv-compulsivă

- tulburări de somn

În cazul fiecărui individ, reperele clinice pot varia, în funcție de cât de grav a fost afectat, de la minim la sever. Majoritatea persoanelor cu TID raportează abuzuri sexuale sau fizice în copilărie.

Cercetătorii au apelat la imagistică prin rezonanță magnetică, tomografie computerizată și electroencefalie, dar nu au descoperit elemente care să ducă la o ipoteză biologică a acestei afecțiuni.

Tratament.

Societatea internațională pentru studiul traumei și disocierii a publicat câteva linii directoare ce afirmă că: “un rezultat dorit al tratamentului este o formă viabilă de integrare sau armonizare a identităților alternative.”

Metodele de tratament includ: psihoterapie și medicație.

* Un articol de Constantin Cornea, psihoterapeut la Clinica Psievolution

Mai multe articole de acelasi autor: psihologconstantincornea.ro

Foto fr si main: By My Ocean Production /Shutterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri