Atasament - un cuvant problematic... as vrea sa il aduc in discutie. In ultima vreme impartasesc cu oamenii din jur propria-mi autoreflectie. Marea revelatie a fost Teoria atasamentului pe care am descoperit-o recent, intr-un moment cand n-as fi crezut ca mai pot sa imi revin si ca incercasem tot ce e posibil ca sa fiu bine. As fi renuntat...

Update: Publicatia de lifestyle feminin Garbo.ro faciliteaza o sansa unica de a-l intalni si de a accesa cunoasterea si invataturile cunoscutului psihoterapeut american, Dr. Kent Hoffman, prin intermediul unui seminar mindfulness Tenderness@Core, de o zi, care va avea loc in data de 12 mai 2018, la Bucuresti. Mai multe detalii >>> https://garbo.ro/tenderness-at-the-core/

Nu cauta iubirea, cauta si demoleaza toate barierele din tine pe care le-ai ridicat impotriva ei. - RUMI

Apoi am rezonat foarte tare cu profesorul Kent Hoffman, careia ii sunt recunoscatoare pentru ca a aparut in lumea mea. Asadar, lipsea o piesa importanta din procesul de transformare - Intelegerea si acceptarea foarte profunda a faptului ca de cand aparem aici si pana la sfarsit avem nevoie de conectare. Avem nevoie sa simtim ca suntem importanti in ochii si inima cuiva semnificativ. La inceput e vorba de conexiunea cu parintii sau cei care au grija de noi. E vorba de confirmarea existentei, de incurajare, de sentimentul ca esti in siguranta sa fii tu langa oameni apropiati si ca cineva mai mare si mai puternic te poate proteja real, si ca esti iubit cu asumare. Trebuie sa ne recunoastem aceasta realitate in noi! Poate insemna libertate... Sa vedem si sa acceptam ca avem o lume emotionala foarte importanta, dincolo de ratiune.

Altfel, de cand suntem mici si apoi la maturitatea fizica, ne angrenam in strategii inconstiente pentru a obtine fix asta - faptul de a conta! Iar uneori durerea lipsei de conexiune si incapacitatea inconstienta de a gasi ceea ce ne dorim, ne duce in situatii disperate si singurul lucru pe care il mai stii e senzatia unui gol imens si un dor de un peisaj interior-iubire pe care nu iti amintesti sa il fi cunoscut vreodata, macar. O durere emotionala profunda, de care nu vorbeste nimeni, sau prea putini si pe care majoritatea o tine ascunsa - un elefant care traieste in fiecare zi in aceeasi camera cu tine si tu esti incapabil sa il vezi, pentru ca nu ai instrumentele. Dar e acolo, il simti, insa nu il poti defini. Unii oameni fug de el prin tot ce fac. Prin munca lor, prin pasiunile lor, altii mai rau prin adictii de tot felul. Altii striga nevoia de iubire prin violenta asupra celorlalti, altii isi fac rau lor insile, altii hranesc relatii disfunctionale... Dar elefantul e cu tine oricum ai fugi si creste tot mai mare si tot invizibil ramane...

Foto: Flickr/ Sicko Atze van Dijk

Dar acum vad strigatul asta deghizat in elefant oriunde as intoarce privirea. Nu o zic in sens dramatic, mai mult compasiv si o privire care are mult drag in ea. Apropo de acest strigat, inca ma misca foarte tare amintirea imbratisarii unui om pe care l-am iubit mult. Era ceva ce nu puteam sa fac sens mai demult si ma innebunea. Imbratisarea aia... care m-a facut sa imi recunosc strigatul si sa incep sa il privesc.. Lipiti, unul de celalt, ca niste magneti, coplesiti in mangaeri. Am scris si o poezie atunci, fiindca momentul mi-a amintit de cum o mama pisica isi linge puii. Am fost drogata de energia momentului ala - doi copii care se credeau maturi, dar care cautau inconstient nevoia de conexiune autentica si erau disperati sa acopere golul macar pentru cateva ore.

Pentru ca mai apoi, despartirea si deconectarea sa creeze o durere sfasietoare si sa faca elefantul sa creasca imens, pana la cer si sa se prabuseasca tot in tine, de parca s-ar sfarama un copac uscat, in mii de vreascuri pentru focul de toamna. Si sentimentul ca... ce rost mai are sa traiesti. Iar asta inseamna disfunctionalitate, sa nu stii ce naiba e cu tine si mastile pe care ni le punem ca sa parem puternici cand de fapt nu suntem... Ca nu avem nevoie?! Fugim ca niste bezmetici de ceea ce ne dorim mai mult pe lume... Sa fim iubiti si sa stim ca contam.

Foto: Flickr/ Angélica Portales

Atasamentul sigur nu e ceea ce credeti. Ughh, cat ma revolta acum toate acele zicale: "Murim si ne nastem singuri", "E bine sa fii independent, sa nu depinzi de nimeni!"- niste vorbe venite din strafundul sentimentului profund de singuratate, mascata de iluzia resemnarii. Atasamentul sigur se refera de fapt la independenta si autonomie! Calea catre autonomie este sentimentul ca tu contezi in viata ta, in lumea ta! Ca viata ta ARE sens. Cand cresti intr-un mediu stresant... Eu spre exemplu nu imi amintesc nici macar o perioada din copilaria mea cand nu am avut inima cat un purice... jucand cartea copilului matur si inteligent, dar care in adancul sufletului traia o disperare nevazuta... Ei bine, genul asta de atasament (iar parintii nostri nu sunt de vina nici ei!) in orice caz, genul asta de experienta, care in teorie se numeste atasament dezorganizat, creeaza DEPENDENTA - adica adulti disperati dupa iubire si alte efecte. (mai exista si atasament evitant si ambivalent - mai multe informatii in articolul: Teoria atasamentului prezentata la Bucuresti de Kent Hoffman, un cunoscut terapeut american)

Asadar, sa nu mai confundam termenii. Atasament SIGUR se refera la autonomoie, fiindca un copil crescut in medii unde emotiile lui au fost ascultate si cele pozitive si cele negative, care nu s-a simtit in nesiguranta, ajunge sa fie mult mai increzator si autonom, cu capacitatea de a avea el insusi grija de el si de a-si oferi iubire, confirmare si incredere atunci cand e singur; are capacitatea de a-si crea relatii semnificative cu oameni care ii pot furniza asta.

Atasament si Spiritualitate

Asadar, tot cu privire la atasament, de asemenea multi oameni din zona spirituala se zbarlesc cand aud termenul.

Cred ca sa fii spiritual nu inseamna sa te negi, ci in primul rand inseamna sa te descoperi dincolo de tesatura psihologica. Cand reusesti sa pui in tine auto-reflectie, atunci te imprietenesti cu tine, atunci iti iei in brate copilul ranit, atunci in sfarsit esti cu tine si cladesti in sfarsit acel sentiment de iubire, de conexiune, de confort de care atata vreme ti-a fost incredibil de sete. Iar asta duce implicit la multa compasiune fata de cei din jurul tau, pentru ca iti dai seama de mecanismele din spatele actiunilor si mai ales, de strigatul lor neauzit!

Foto: Pixabay

Cred ca asta inseamna detasarea aia in termeni spirituali. Cand vezi ca personalitatea e o constructie si ca incet, incet cu tine si cu ajutorul celorlalti POTI sa pui altceva in loc. Incetisor, incetisor, cu fiecare lacrima pe care o stergi copilului din tine... si ajutandu-l sa creasca o fiinta matura, care face alegeri si nu mai e dus de val si in patternurile emotionale stocate de minte si reconfirmate de cel mai mic trigger. Stiti cum e atasamentul sigur? Ca atunci cand ai grija de o floare sau un pisoi. Si grija ta si conectarea ta la sufletul lor, ii face sa infloreasca. Asa si cu oamenii. Nu e nimic complicat. Inflorim cand ne simtim iubiti, importanti si in siguranta. Iar acest sentiment nu il mai poate zgudui probabil nimic extern. Sau chiar daca s-ar zgudui, refacerea ar fi mult mai usoara si rapida... Ai incredere in tine!...

Recomand intre altele site-ul lui Kent Hoffman, unde impleteste teoria cu istoria personala: http://www.eightysevenminutes.com/about/

Teal Swan care vorbeste despre Spirituality 2.0: https://www.youtube.com/watch?v=UvglEmkhpzY

Thich Nhat Hanh - Cele 4 elemente ale iubirii adevarate

Si munca psihologilor. orice, oricine poate ajuta in a ne conecta cu emotiile copilului interior uitat..:) Orice imbratisare, orice zambet, orice raza de soare, orice prieten bun!

de Iulia Sima

Iti recomandam si: 7 diferente de perceptie: Cum vede un OM SPIRITUAL lumea V.S. un OM OBISNUIT

Foto homepage: Flickr/ Miquel C. - cunoscuta lucrare a artistului contemporan britanic Banksy- Elefant in camera


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Atasament - Elefantul cu care traiesti, dar pe care nu poti sa il vezi.