M-a strans in brate si mi-a aratat ca ma iubeste. L-am lasat sa-mi atinga visele si sa faca sa curga ploaie si vapaie din mine. S-a cuibarit in sufletul meu si refuza sa plece. M-a facut sa simt, sa gust fericirea, sa cred ca “pentru totdeauna” nu este totusi un cuvant prea indepartat. Ma intreb daca a inteles ca stiam ca mintea. Asa l-am avut in viata mea… cu iminenta chinuitoare a unei despartiri inevitabile, cu atractia fatidica care lasa masti in loc de oameni. Mi-a demonstrat ca iubirea e destin. Mi-a aratat ca plecarea e capitulare. Si l-am lasat sa plece… Si apoi a plecat… Iar eu.. eu nu stiu ce a ramas din mine. Sunt inca aici. Sunt in spatele usii inchise fara sa stiu daca sunt captiva sau nu. Sunt vie. Vie pentru ca imi bate inima. Vie pentru ca nu este sfarsitul unei lumi, este doar sfarsitul previzibil al unei iubiru. Ma intreb ce se afla dincolo de aceasta usa…. Pe o astfel de amintire a plecat... Astfel a plecat din viata mea. Cand noi doi ne-am pierdut.
Dana
Deficitul de profesori la discipline tehnice și reale, explicat de Ministerul Educației
32 de sportivi români, la start la Campionatele Mondiale de gimnastică aerobică de juniori
Jocurile Parasport 2026 au debutat printr-o ceremonie plină de emoție la București
VIDEO: Polițiștii din Timiș au deschis anul școlar cu ghiozdane pline pentru copiii care au nevoie