Vrem sa fim femeile perfecte din punctul lor de vedere, iar cand suntem parasite nu intelegem de ce? Oare din cauza ca nu avem personalitate, oare din cauza ca ne autodistrugem, oare din cauza ca nu mai avem nici un farmec, nu avem pareri, nu suntem in stare sa contrazicem, suntem labile, nu putem sa avem incredre in noi, ne anulam personalitatea, pentru a deveni mutanti? O persoana care nu face decat sa-i cante-n struna iubitului. O persoana care nu mai stie ce inseamna sa fie apreciata, respectata sau iubita! De ce stim ca suntem mintite si continuam sa credem minciunile si sa suportam bataia de joc?
Pentru ca avem un dar extraordinar de a-i urca pe un piedestal, pentru ca ne cream in minte imaginea unui barbat puternic, autoritar, intreprinzator, idealul de tata, iubit, amant si sot care de fapt nu exista decat in mintea noastra, imbuibata de povesti cu happy-end, de carti de Sandra Brown, de romance-uri de Hollywood. Si ne trezim ca de fapt, dupa o anumita perioada de convietuire, iubitului nostru ii miros picioarele, bea bere multa si ragaie, nu face dus decat cand vrea el si nu ne scoate la plimbare in parc, pentru ca ori trebuie sa se intalneasca cu baietii la terasa ori este vreun meci important, ori se uita pentru a cincea oara la emisiunea cu masini tunate pe Discovery!
Si atunci nu avem suficienta intelegere sa realizam ca asa stau lucrurile de secole, ca nu s-a scimbat nimic, doar ca am avut prea multe asteptari, ca i-am ridicat acolo sus, unde nu era locul lor, pentru ca de fapt suntem oameni simpli, noi cu tarele noastre si ei cu defectele lor!
Nu vrem sa intelegem ca tot ce ni se serveste pe tava este o poveste frumoasa, invelita intr-un staniol comercial, ca Photoshopul isi face treaba exceptional si ca de fapt extrem de putine persoane celebre recunosc faptul ca sunt SIMPLE, urate cand se trezesc dimineata, cu cearcane si par pe picioare!
Ne uitam cu respect la femeile siliconate si la barbatii plini de steroizi si ne plangem pentru cele cateva kilograme in plus. Si nu realizam cat de scurta este viata, cat de frumoase ar putea fi intalnirile, cat de fericite am putea fi daca ne-am accepta asa cum suntem, asa cum ne-a lasat Dumnezeu, cu farmecul personal, cu gropita in obraz si cu strungareata dintre dintisori.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie