In sfarsit piata San Marco. Superba. Pacat, zic acum ca atunci ma asteptam la altceva. Varf de sezon. Nu gasesti loc gol la nicio cafenea (cand am plecat de acasa i-am spus sotului meu: abia astept sa ajung la Venetia si sa beau o cafea in Piata San Marco). Simti nevoia sa stai jos si sa te odihnesti dupa atata truda. Nu gasesti loc nici pe bordurile inconjuratoare de la Palatul Dogilor. Peste tot numai tineri care se odihnesc, cine stie de cand cu cate o sticla de ceva in mana. Nu gasesti loc. E cald , e praf. Te dor picioarele si ai ucide pentru un loc liber, unde sa-ti tragic un pic sufletul inainte de a incepe aventura pe care o presupune statul la coada ca sa intri in Basilica. Si coada evident e in plin soare. Te imbarbatezi cu gandul ca acolo soarele nu arde ca in tara ta pentru ca nu ti-a dat prin cap sa-ti iei vreo crema solara la tine si nici vreo palarie sau sapca, decat daca dadea bine la tinuta iar culoarea era in tendinte. Stai la coada. Mai ai putin sa ajungi. In fata ta doua fete incep sa se intrebe, in romana, daca au prin geanta ceva de pus pe umeri. In momentul ala viermele curiozitatii incepe sa scurme. Oare e vorba despre ceea ce te-ai gandit si tu? Da, asa se pare. Trebuia sa ai o bluza care sa-ti acopere mainile (daca esti femeie) sau pantalon lung (daca esti barbat) . Evident ca pe caldurile alea nu te-ai gandit ca peste maioul fara maneca ai putea sa-ti mai pui ceva (ai fi lesinat de cald) sau ca sotul ar fi gasit mai potrivit sa se imbrace in blugi si nu in bermude sau pantaloni scurti. Si ajungi in hol unde cineva foarte binevoitor iti intinde o bucata de material portocaliu, ceva intre panza si hartie. "1 Euro" iti spune zambind comercial. Te uiti mirat si te gandesti ca spiritul mercantil a ros pana la urzeala si granitele religioase. "Adica 2 Euro daca vreti 2 bucati". Si intri si incerci sa vezi ceva si nu poti , iar daca vrei sa vezi si altarul aurit mai dai niste Euro si daca vrei sa urci la balcon sa ii vezi pe nefericitii care nu au intrat inca si stau la coada in soare, mai dai niste Euro. Si incepi sa te gandesti: lasa ca vad si de aici altarul aurit. Ce mare lucru sa il vad de aproape!
Venetia, altfel?
In sfarsit piata San Marco. Superba. Pacat, zic acum ca atunci ma asteptam la altceva. Varf de sezon. Nu gasesti loc gol la nicio cafenea (cand am plecat de acasa i-am spus sotului meu: abia astept sa ajung la Venetia si sa beau o cafea in Piata San Marco). Simti nevoia sa stai jos si sa te odihnesti dupa atata truda. Nu gasesti loc nici pe bordurile inconjuratoare de la Palatul Dogilor. Peste tot numai tineri care se odihnesc, cine stie de cand cu cate o sticla de ceva in mana. Nu gasesti loc. E cald , e praf. Te dor picioarele si ai ucide pentru un loc liber, unde sa-ti tragic un pic sufletul inainte de a incepe aventura pe care o presupune statul la coada ca sa intri in Basilica. Si coada evident e in plin soare. Te imbarbatezi cu gandul ca acolo soarele nu arde ca in tara ta pentru ca nu ti-a dat prin cap sa-ti iei vreo crema solara la tine si nici vreo palarie sau sapca, decat daca dadea bine la tinuta iar culoarea era in tendinte. Stai la coada. Mai ai putin sa ajungi. In fata ta doua fete incep sa se intrebe, in romana, daca au prin geanta ceva de pus pe umeri. In momentul ala viermele curiozitatii incepe sa scurme. Oare e vorba despre ceea ce te-ai gandit si tu? Da, asa se pare. Trebuia sa ai o bluza care sa-ti acopere mainile (daca esti femeie) sau pantalon lung (daca esti barbat) . Evident ca pe caldurile alea nu te-ai gandit ca peste maioul fara maneca ai putea sa-ti mai pui ceva (ai fi lesinat de cald) sau ca sotul ar fi gasit mai potrivit sa se imbrace in blugi si nu in bermude sau pantaloni scurti. Si ajungi in hol unde cineva foarte binevoitor iti intinde o bucata de material portocaliu, ceva intre panza si hartie. "1 Euro" iti spune zambind comercial. Te uiti mirat si te gandesti ca spiritul mercantil a ros pana la urzeala si granitele religioase. "Adica 2 Euro daca vreti 2 bucati". Si intri si incerci sa vezi ceva si nu poti , iar daca vrei sa vezi si altarul aurit mai dai niste Euro si daca vrei sa urci la balcon sa ii vezi pe nefericitii care nu au intrat inca si stau la coada in soare, mai dai niste Euro. Si incepi sa te gandesti: lasa ca vad si de aici altarul aurit. Ce mare lucru sa il vad de aproape!
- ALTE ARTICOLE DESPRE:
- calatorii
- destinatii turistice
- turism
- vacante
- venetia
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie