Suntem generația născută în anii ’40, ’50, ’60.
Am crescut în anii ’50-’60-’70, când străzile erau pline de copii și nu de mașini, când vara însemna bicicletă, săniuș iarna și joacă fără pauze pe asfalt.
Am învățat în anii ’60-’70-’80, când tablele se ștergeau cu burete ud, nu cu touchscreen, și când o notă de 10 se câștiga cu sudoare, nu cu algoritmi.
Am iubit în anii ’70-’80-’90, cu scrisori parfumate, cu întâlniri în fața cinematografului, cu fluturi în stomac și dansuri lente la casete audio.
Unii dintre noi ne-am căsătorit, alții am divorțat, unii am călătorit, alții am construit, dar toți am fost acolo, în miezul secolului XX care a explodat în XXI.
O viață între două lumi: analog și digital
Noi am făcut trecerea de la telefonul cu centralistă la apelurile video gratuite oriunde în lume. De la scrisori de mână la mesaje vocale pe WhatsApp.
Am trecut de la diapozitive la YouTube, de la pick-up la Spotify, de la alb-negru la 3D și 4K. Cândva ascultam meciuri la radio. Azi le avem în direct, în buzunar.
Am mers la videotecă să închiriem filme pe casetă. Azi ne uităm la Netflix în timp ce gătim. Am cunoscut computerele cu dischetă, imprimante matriciale și ecrane verzi. Azi vorbim cu inteligențe artificiale și avem lumi întregi într-un telefon.
Citeste continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
Foto fr si main: Anton Brehov /Shutterstock
Mi-am făcut un obicei din a spune cele mai crude adevăruri în glume și metafore. Poate că uneori acestea par a fi ascunse în spatele unei formule sofisticate, dar, în esență, sunt simple. Acest lucru este valabil...
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună
Prelungim termenul de înscriere ca voluntar pentru copiii abandonați. Ultima zi de înscriere: 10 octombrie