Există un moment în viața fiecăruia dintre noi când oglinda nu mai reflectă doar un chip, ci întreaga poveste a sufletului. Ridurile devin linii ale unui jurnal nescris, părul alb devine lumină căzută peste amintiri, iar tăcerile capătă greutatea unor adevăruri care nu mai au nevoie de cuvinte. A îmbătrâni nu înseamnă să pierzi, ci să te desprinzi. Să te lepezi, încet, de ceea ce e superficial, zgomotos, grăbit. Este un proces lent, dar intens, de întoarcere către tine — cel autentic, cel care nu mai trăiește pentru a demonstra, ci pentru a simți.
Într-o lume care fuge de ideea de bătrânețe ca de o umbră incomodă, poezia care urmează vine ca un balsam pentru suflet. O meditație lucidă și delicată despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, să îmbătrânești. Un text care a circulat mult pe internet și pe rețelele sociale, emoționând mii de cititori prin sinceritatea și claritatea cu care așterne în cuvinte o realitate adesea ignorată. Poezia îi este adesea atribuită lui Alejandro Jodorowsky, artistul chilian renumit pentru gândirea sa neconvențională, vizionară și profund umanistă.
Alejandro Jodorowsky nu este un nume oarecare în lumea artei. Regizor, scriitor, poet, eseist și gânditor spiritual, el a explorat viața în toate formele ei — de la absurd la sacru. Cunoscut pentru filmele sale cult, pentru spectacolele teatrale avangardiste, dar și pentru conceptul de psihomagie, Jodorowsky este un creator de lumi interioare. În viziunea lui, îmbătrânirea nu este o tragedie, ci o metamorfoză, un spațiu al reconectării cu sinele, al eliberării din straturi sociale și măști de conveniență.
Poezia care urmează poate fi considerată un exercițiu de sinceritate și blândețe față de propria devenire. Pentru că, dincolo de teamă, dincolo de stigmatul bătrâneții, se află o imensă frumusețe: aceea de a trăi cu adevărat, pentru prima dată, necondiționat.
A ÎMBĂTRÂNI …
“Nu e ușor să îmbătrânești,
trebuie să te obișnuiești cu asta
să mergi mai încet,
să-ți iei rămas bun de la ceea ce ai fost
și să saluți ceea ce ai devenit.
E greu să îmbătrânești,
trebuie să știi să-ți accepți noul chip
să te plimbi cu mândrie în noul tău corp
și să scapi de rușinea, de prejudecățile
și de frica care vine odată cu trecerea anilor,
Să lași să se întâmple orice trebuie să se întâmple,
să lași să plece pe oricine trebuie să plece
și să rămână pe cine vrea să rămână.
Nu, nu e ușor să îmbătrânești,
trebuie să înveți să nu te aștepți la nimic de la nimeni,
să mergi singur, să te trezești singur
să nu te prindă în fiecare dimineață
tipul pe care îl vezi în oglindă,
să accepți că totul se termină
și viața, de asemenea,
Să știi să-ți iei rămas bun de la cei care pleacă
să-ți amintești de cei care au plecat deja,
și să plângi până când te golești și se usucă înăuntrul tău
pentru a putea să crească noi zâmbete, alte dorințe și dorințe noi.”
Alejandro Jodorowsky
Foto fr si main: Shutterstock AI Generator /Shutterstock
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...
Dincolo de nopțile nedormite – Inegalitatea tăcută cu care se confruntă comunitatea LGBT+
Studiu: 11% dintre români nu merg niciodată la evenimente culturale! Lipsa timpului și a banilor sunt principalele motive
Frica de stomatolog, o realitate ignorată: 75% dintre români se plâng de o sănătate orală proastă - sau foarte proastă
Între un copil de 14 ani și un bărbat de 40 de ani NU există o relație de iubire. Nu a fost o poveste de dragoste. A fost abuz.