Dar o amintire cu brate care ma luam in jocul lor si niste ochi care ma obligau sa le privesc surasul in timp ce imi alungau indoiala si tristetea din suflet proape ca face una cu pamantul hotararea mea definitiva... nu am voie sa ma inmoi. Apoi imi aduc aminte de ultima oara, de bucata amarata de timp care a calcat in picioare inima mea. Si cred, nu prea convinsa, ca nu mai exista cale de inapoi. Sanse... Probabil or sa mai fie si altele, insa as vrea ca macar de data asta sa ma crezi.... sa ma cred... ca a fost ultima... Ultima.... Si vantul cald face sa-mi rasara broboane reci pe frunte. Peste noi praful face miscari minunate si suple. Si fug inainte sa apuc sa raman.
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună