Lacrimile par atât de greu de adus la suprafață în aceste momente, dar atunci când vin se scurg atât de repede și de intens. Iar o dată cu ele îmi trec prin minte atât de multe gânduri, reproșuri și întrebări la care nimeni, niciodată nu va mai răspunde.
Plâng iar și nu mă aude nimeni. Fața îmi este plină de cearcăne, ochii sunt roșii, iar privirea nu mi-o mai recunosc în oglindă. Și totuși nu mă vede nimeni. Spun ce am pe suflet dar nu este nimeni care să înțeleagă. Și totuși, nedreptatea este o palmă mult prea aspră pentru toate intențiile bune pe care le-am avut. Pentru naivitatea cu care am crezut în tine. Pentru zilele în care cu „te iubesc-ul” pe buze mințeai, trădai, te îndepărtai.
Dar nu are cum să dureze așa ceva la nesfârșit. Se vor termina și lacrimile. Se va pansa și sufletul. Se vor uita și amintirile. Se va răci și privirea mea. Se va pune praful peste lucrurile pe care le-ai promis și care nu s-au mai îndeplinit.
Iar atunci voi zâmbi din nou. Iar lacrimile de acum se vor transforma în cele mai frumoase zâmbete pe care le-aș putea avea. Ca prin magie, atunci când doar eu voi știi ce ai creat în sufletul meu, totul se va transforma. În iubire, în fericire, în liniște. Pentru că asta merit, asta ți-am dat și asta nu am mai primit niciodată înapoi. Iar atunci voi știi că totul a avut un sens pentru tot ceea ce am trăit.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie